1,291 matches
-
timpul nu-i al meu, Nici umbra care nu mă lasă-n voie, Mai am de înălțat câte un zmeu, Lucrez și eu, precum odată, Noe... Potop de vine? Nu știu să-ți răspund, Miroase-a fum în zarea cea plăpândă, Din zi în zi mi-e gândul mai rotund, De după el nu-i cine să se-ascundă. Ai alte griji, să-ți fie îndeajuns Și-așa pe lume e atâta ură! Nu-ți fie teamă, încă nu m-au dus
NU-ŢI FIE TEAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356948_a_358277]
-
Forme și culori” executate în tehnica acrilului. A fost o după amiază de neuitat. Spritul tânărului Ionuț-Cătălin ne-a însoțit multă vreme, la plecarea spre bac și un timp după întoarcerea acasă, cu sufletul arzând încă de dorul “acelui ceva” plăpând, înaripat și sacru, care nu poate fi atins decât cu sufletul minții. Am plecat cu jindul, dar și cu nădejdea că mă voi întoarce în acest loc liniștit, cu mireasmă de smirnă, în care duhul artistului respiră o dată cu cei prezenți
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (ARTICOL DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/356908_a_358237]
-
prețios, pe care nu l-ai mai putea găsi niciodată. Aceasta este impresia asupra scrierilor Melaniei Cuc, fie că sunt în versuri, eseistică, publicistică sau epice. De fiecare dată, găsești în ele ascuns, ca o piatră rară, INEFABILUL. ACEL CEVA PLĂPÂND, ÎNARIPAT ȘI SACRU. Să lăsăm, așadar, inefabilul să vorbească. Intri-n povestea Melaniei Cuc, după ce, în prealabil, ți-ai șters sandalele de praf și ți-ai spălat îndelung mâinile. De ce ? Pentru a nu speria spiritele ascunse, atunci când atingi cu buricele
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau chemarea pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu-i nimeni să-i despartă, ori să îi deranjeze... El in brațe o cuprinde, mângâiat usor de valuri el în ploaie de săruturi o aduce lin pe maluri și în
POVESTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356730_a_358059]
-
să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei; feștania casei se ținuse dimineață însă luați cu treburi nu reușiseră s-ajungă
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
din lemn; Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară Și se ferește strașnic să calce pe termite Căci datoria lui atât e: să imite Cum și noi suntem două plăpânde imitații De care n-au să știe vreodată invitații; Să-ți ceri bilet de voie căci părăsindu-ți locul Figura de ansamblu, n-o afectează jocul Să-mi spui ce ai de spus discret și pe șoptite Cum picură tăcerea
PLIMBARE CU TRĂSURA de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355722_a_357051]
-
lui zdreanță, cel cu ochii de faianță. Blestemăm la el și-l combatem sistematic, măturând și ștergând cu nădejde, alungând „murdăria” din spațiul nostru civilizat, deși știm prea bine că zadarnică ne e zbaterea. Cu greu își stabilește prin forțe plăpânde firava Românie aseptică câte o insuliță minusculă în oceanul gâlgâind la cheremul naturii, lighioană neîmblânzită, matrice glorioasă din cernoziom plebeu, statornic. De te-ntrebi, față cu efortul cvasi-supranatural, cum Doamne iartă-mă pot ține curat alții, dar noi nu? Doar
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
-n lumea mea ascunsă Ca un ecou din vremi copile De purități și gingașii. Te-am cunoscut când orice cântec Era pe cale de-a se stinge, Când ploaia-ar fi murit și ea, Când mut și rece-ar fi rămas Plăpândul fir de gand ... Te-am cunoscut Când întunericul mi se izbea De ființa-mi aproape înghețată. Citește mai mult ATUNCI ...TE- AM CUNOSCUTTe-am cunoscutCând ploaia îmi cântă în geamși se-ngânaCu cântecul firav ce începeaO simfonie-n lumea mea ascunsăCa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346191_a_347520]
-
sau soare, Din viitor înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții, Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc lumină Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă?... Nu seamănă!... E efemer... Plouă dual peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. ( vol. " Catarge peste timp ", ed. NICO, dec.2016 ) Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2311, Anul
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
Golgota frigului se-ndreaptă Și-acolo sus, între tâlhari și hoți Aceeași răstignire îL așteaptă Când sevele din muguri dau navală De veacuri brumă urii stă la pândă, Pilat, nevinovat, pe mâini se spală, Mi-e inima că floarea de plăpânda Și simt și văd cum râd în floare merii Și-aud cum plânge vită cea de vie, În toate e un semn al Învierii, Al unei împăcări ce vă să fie; Adam din mine murmura sub Pom, De-aceeași goliciune
RUGĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368831_a_370160]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ÎMPRIMĂVĂRARE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Împrimăvărare Din pleoapa firavă a iernii Pe cer se ivește o rază, Plăpânzi,ce-i drept,ghioceii Scot capetele să o vază! În rochie cu trei petale Și strânse-n mijlocel cu-n brâu Privesc peste întinsa vale Suratele să-și țină-n frâu. Brândușele și viorele, De sub un petec de zăpadă, Scot
ÎMPRIMĂVĂRARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368906_a_370235]
-
zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau și vă cer lumina să cadă în ploi cuvântu-mi e tot ce ofer în noapte, pe câteva foi. GÂND Întorc privirea către ține străin și-uitat frate-al meu și îți
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai mare, Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare, Am răsădit iubitului, în zi senină, Un strat de lăcrămioare Lângă portița din grădină. Astăzi, când vă privesc cu nostalgie Plăpânzii stropi de mici mărgăritare, Simt că-mi redați parfumul dulce-al tinereții Și-n taină-mi luminați cărarea vieții. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Lăcrămioare / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016. Drepturi de
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
mai sus... steaua aceea de la prelungirea proțapului Carului Mic... - Da, văd! - Aia-i Steaua Polară! Toate stelele rotesc noaptea pe cer, numai Steaua Polară stă pe loc... De aceea, când te rătăcești noaptea, cauți Steaua Polară și știi că acolo-i miază-noapte... - Ce plăpândă-i Steaua Polară!... Parcă pâlpâie... Cerul părea o comoară în ochii mei de copil, avizi după senzație. Pe fondul negru, de catifea, sclipeau stele de toate mărimile, ca niște podoabe strălucitoare. Mai erau acele roiuri de stele ca niște ulcioare de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
este regele umbrelor și al întunericului și Lapona Enigel, locuitoare a sudului, a luminii, a căldurii. Riga Cripto se teme de soare în timp ce Enigel e legată de „roata soarelui”. Aspirația apolinică a lui Cripto spre soare va fi fatală regelui plăpând, înnebunind și rătăcind pe drumuri „ Cu altă față mai crăiasă/ cu Laurul- Balaurul,/Să toarne-n lume aurul/Să-l toace, gol la drum să iasă/Cu măsălarița-mireasă,/Să-i ție de împărăteasă. Cu „Ritmuri pentru nunțile necesare” intrăm în
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte de a mea bunică Zâmbitoare, blândă și vioaie, De statură era puțintică Și umbla ca furnicuța prin odaie. Pe creștet lin mereu mă mângâia C-o mână caldă, albă și muncită Și sufletu-mi plăpând îmi alina Când suspinam și eram necăjită. Căsuța primitoare și curată Pentru mine era un paradis, Toate-ncăperile erau parfumate Cu mere, pere și gutui....un vis. Iarna pe geamul din odaia mică Țesea tablouri dantelate, flori Iar merele cu-
BUNICA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370834_a_372163]
-
lor și a multor ape curgătoare, ba chiar și de pe toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine din zbor cuvintele bunicului. Acestea se lăsau încă așteptate pentru a umple cu farmecul lor tăcerea nefirească
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
a coborât din sanie, intrând grăbiți în casă, nu înainte de a se scutura de zăpadă și lovind din călcâie cizmele din pâslă căptușite cu blană de miel negru. După douăsprezece ore de travaliu, doamna Maria a născut un băiețel destul de plăpând. Medicul a luat copilul în brațe, l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din piele de căprioară. Apoi, s-a așezat obosit pe același fotoliu. - Aoleeeooo! Domnul doftor, sculați-vă! V-ați așezat
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Paris. - Interesant, Alexandre... - Îl botezăm, dragă Maria, la Biserica „Precupeții Noiˮ. Mă duc chiar azi să vorbesc cu preotul paroh. 22 - Bine, b[rbatee! Să-i spui părintelui să încălzească puțin apa din cristelniță. Să nu răcească copilul, că tare plăpând este. - Îi spun... După utrenie, la care participase negustorii și precupețele ce se pregăteau să vândă pe stradă lapte, iaurt, bragă și zarzavaturi, generalul Macedonski s-a dus în fața altarului și i-a făcut semn preotului paroh Gheorghe Marin. Acesta
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
oare totu-i trup cu cap de vierme sau cap de om cu trup de vierme. Dar nu, nu și nu poate așa să fie. Oricît de tare mă va biciuii tot rezist, deoarece flacăra iubirii din mine nu e plăpînda să o ști bine. Sînt oare cel jertfit sau e numai animalul din mine - de care mi-e frică căci e rau cu sufletul din mine. de văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
oare totu-i trup cu cap de vierme sau cap de om cu trup de vierme. Dar nu, nu și nu poate așa să fie. Oricît de tare mă va biciuii tot rezist, deoarece flacăra iubirii din mine nu e plăpîndă să o sti bine. Sînt oare cel jertfit sau e numai animalul din mine - de care mi-e frică căci e rău cu sufletul din mine. de văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgină o fi așa opacă și
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2066 din 27 august 2016 Toate Articolele Autorului „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet" plăpând pentru cititorul flămând Când am intrat în posesia acestui prețios dar sufletesc-un mănunchi de gânduri dintr-un „Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi
MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370031_a_371360]
-
ger! În urmă, cel mai mic se-ndeamnă: - Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceată Cum vântul lacom rupe-o frunză Și-o zboară-n zare s-o ascunză. Iar eu, plăpândul giuvaer, Am fost schimbat în fulg de ger! Eh ! Asta e ! În horă prinși, Se hârjonesc de iarnă ninși, Purtați de vânt pe cer subt nori, Trei fulgi născuți din trei surori. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
fizic. Elisa rămase însărcinată imediat și după nouă luni de căsătorie dădu naștere unui băiețel frumos foc, Mircea, dar care se îmbolnăvi rapid încă din primele zile de viață și muri. După un an, născu din nou, prematur, o fetiță, plăpândă și sensibilă, care semăna foarte bine cu Nicolae. Elisa era foarte pricepută la treburile casnice. Avea o inteligență practică ieșită din comun. Învăța repede orice presupunea îndemânare. Dacă vedea un om reparând ceva, imediat putea să facă și ea acest
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E bine cu un val să te lovești de stânci Și-n marea vieții aspre cu-avânt să te arunci... Și-arzând ca flacăra, să te prefaci în
DĂINUIRE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370517_a_371846]