711 matches
-
eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și supărată, le sărut de mii de ori. Veronica 23 ianuarie 1880, Iași. [VERONICA MICLE] Domnule Eminescu, Grație intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace și liniștit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înțelege gingășia amorului, poetica atențiune ce d-ta îmi acorzi mie; astfeli fiind, prefer mai bine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
luni, cînd te-ai Întors acasă Într-o seară, ai găsit-o Întinsă În patul tău; s-a ridicat să te Întîmpine ca pe iubitul fără seamăn al visurilor ei - doctorul Eustace Mc Namee - un nume, o persoană, o iubire plăsmuite de ea. Apoi Îi povestești despre familia ei nemaipomenită, despre cele trei surori ale ei și despre tatăl ei - toți atinși de aceeași nebunie, dar lipsiți de forța, energia și priceperea ei; și despre felul cum i-a Întreținut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sa și Îndepărtată ca cerul, pe care ar putea s-o atingă În fiece clipă și În care nu poate nicicînd pătrunde, căreia nu i se potrivește și de care nu se mai poate apropia, ca și cînd ar fi plăsmuit dintr-o materie ireală ca fumul. Este o experiență ciudată - experiența celui care este foarte Înalt -, iar esența sa se dovedește a fi plină de un umanism unic și instructiv. În chip extraordinar, un om Înalt ajunge să vadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi cel mai plin de Dumnezeu pentru alții. 3. O inimă ușurată. A fi sfinți înseamnă a ne lăsa modelați de Spirit, care este artistul și făuritorul sfințeniei. Exemplul cel mai bun privind această înțeleaptă pasivitate este dat de Maria, „plăsmuită de Duhul Sfânt și făcută creatură no-uă”. Acesta este marele recâștig al adevărului Spiritului, pe care preotul trebuie să-l dezvolte pentru sine și pentru slujirea Cuvântului: el tinde să-și pună existența și opera sa pastorală sub aripa Spiritului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a fost creată chiar de la origine cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în care Yhwh, după ce l-a plăsmuit pe om, suflă asupra sa „suflare de viață” (nefeš ḥayyâ) nu trebuie interpretată ca insuflare a sufletului în trup, ci e numai o încercare de a da cont misterului conținut în respirația care îl ține viu pe om: este secretul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persoană - cu o diademă, dându-i puterea de a domni asupra Dacilor, și lăsând acestora munții lor din înalta sa milostivire. El trimite la Roma niște soli ai lui Decebal, cu o scrisoare foarte umilită din partea acestuia, care însă fusese plăsmuită de împăratul roman, serbează un triumf îndoit asupra Quazilor și a Dacilor, iar pentru Sarmați depune o cunună de laur în templul lui Jupiter Capitolinus. Cât de grabnic fusese norocul Dacilor la suiș, mai iute si prăpăstios fu el la
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
poetica textului elimină, deliberat, regulile verosimilității realiste. Scrisul lui Pratt este postmodern și vizionar. Fabula venețiană este încărcată de povara borgesiană a nebuniei, aventurii și tradiției. Începutul ei face aluzie la vălul care se țese în jurul acestui oraș ce este plăsmuit din aluatul shakesperian al viselor : urmărit de energumenii fasciști, Corto aterizează, inopinat, în mijlocul întrunirii unei loje masonice. Fabula lui Pratt exploatează, din acest acest moment de debut al narațiunii, tensiunea dintre istoria terestră și istoria sacră. Ca oraș ce sfidează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
autorul și-l situează și-i stabilește influențele reciproce, în legătură cu mahalaua natală, calitatea dinților și a părului, cărțile cetite (...). Nici aceea care repovestește cartea, cu alt stil și cu expansiuni impresioniste. Ci acei cari duc mai departe gîndul autorului și plăsmuiesc lumi noi de idei, utilizîndu-i doar ca punct de plecare și pretext. Criticul acesta încetează de a fi un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la fiecare volum ce apare într-un suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-a existat o concepție mai asemănătoare de a realiza între artele plastice și arhitectură. A ritma, a compune în abstract, creînd raporturi de linii, suprafețe, volume prin cifre geometrice și culoare, apoi a le transpune într-o realitate nouă plăsmuind materialul viu după legile sensibilității organice, iată ce duce artele plastice în calea unei strînse și fecunde contopiri cu arhitectura renăscută”. Nume precum Malevici, Lisizki, Tatlin, Punin, Richter, Eggeling, Gropius, Theo van Doesburg și Bruno Taut sînt repere invocate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul lui străbate fulgerător cartierul Colentina, până în apartamentul din blocul C4 în care Andrei Ionescu plăsmuiește povestea unui violator mărunțel, blond și nemulțumit până la refuz de fața lui acneică. Îl cheamă Dănuț și are 23 de ani. De trei zile pândește în holul unui bloc, așteptând o femeie singură, nu are importanță cine, o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel decât pentru o fată, ce rost avea să ordonez toată harababura asta? Așa am trăit de când am plecat de acasă și am început să fiu bântuit de gânduri. În momentele de mare singurătate, îmi plăsmuiam imagini care căpătau viață și mă atacau exact acolo unde aveam slăbiciuni. Unele erau sexuale, altele complet absurde, altele mă făceau să mă îmbrățișez de groaza morții, altele îmi deschideau inima în fața lui Dumnezeu. Singurătatea mea nu e deosebită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
diversitatea culturilor, contrazic caracterul creștin al moralei. A fi inserați în viața lui Cristos înseamnă, în același timp, a fi inserați în istoria mântuirii. Orice om care se simte îmbogățit de istorie trebuie să trăiască propria sa istorie și să plăsmuiască istoria, nu doar să o suporte în mod pasiv”. Pentru a ne apropia tot mai mult de înțelegerea conceptului de lege naturală în enciclica Humanae vitae, vom face referire la discursul actualului Papă Benedict al XVI-lea, „Către participanții congresului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vrăjitoare, o inventatoare de jocuri, ea se juca de fapt cu energiile ascunse în noi, era capabilă să stîrnească aceste energii necunoscute, misterioase, să le excite (în sensul de trezire a lor), să le oblige să devină active și să plăsmuiască situații. nu era exclus, deci, ca Domnișoara ri să fi ieșit, în acel moment, din propriul meu creier, să fi fost întruparea unui tip necunoscut de energie mentală care, iată, se trezea din somn exact atunci, după ce fusese stimulat de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
singur împotriva tuturor, spirit nesupus pe care nici superiorii săi ierarhici nu-l pot domestici și nici cei mai teribili dușmani ai săi nu-l pot speria, arogant și plin de șarm. Cum să nu iubești o americă capabilă să plăsmuiască astfel de eroi care nu te mai părăsesc niciodată, care rămîn în tine, în sub conștientul tău ? eroi planetari, de altfel, eroi pe înțelesul tuturor, dar cu un singur domiciliu credibil : statele Unite ale americii. În timp ce Victor îmi vorbea despre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
degrabă, caracterizată de un ritm al schimbării în fața căruia este greu să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evenimente și de recurențe istorice, de obicei, se materializează prin înăsprirea disciplinei și a stilului de viață, indicat ca fiind de strictă, mai strictă ori fidelă observanță. În mod normal, reforma își are rădăcinile în trecut; actualizarea, în mod profetic plăsmuită de Ioan al XXIII-lea la începutul conciliului Vatican al II-lea, își caută rostul în viitor. Până nu demult, criteriul care a marcat și a însoțit diferitele faze ale reînnoirii vieții consacrate a fost cel al «reformei». Iată ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
traduceri. Heliade are, nu mai Încape Îndoială, o psihologie de creator În sens biblic. O psihologie și o voință colosală de a construi o cultură, o politică, o epopee națională, Începînd cu limba pe care are sentimentul că el o plăsmuiește. Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși, Creatorul. GÎndul acesta nesăbuit trece prin capul lui Ion Heliade Rădulescu: „Creatorul a toate, Dumnezeu, este primul și atotpotentul poet. Creația sau poezia sa este universul Întreg (...). Bietul om copiază numai cît poate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
figură pe sine și titanismul său nerealizat și, în același timp, și-l apropriază pe Tommaso. Prin aceasta aplică (nu știu dacă în mod conștient) teza lui Campanella că a cunoaște înseamnă a simți și a simți înseamnă a se plăsmui, a se transfera în obiect; drept care, în actul cunoașterii altceva nu cunoaștem decât propria noastră schimbare. Pentru a ne face o idee despre pluralitatea preocupărilor lui Dante Maffìa, despre multitudinea itinerariilor sale literare, e de-ajuns să aruncăm o privire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i-a vărăt pe veci frica în oase. Dar și de astă dată ai greșit socotindu-i pe oameni mai presus de ceea ce se arată a fi în realitate, cănd ei nu sunt decăt niște robi, cu toate că, așa cum au fost plăsmuiți în sufletul lor mocnește răzvrătirea.” Deci, oamenii sunt slabi, lași, ușor de manipulat. Libertatea este o povară deoarece liberi, ar trebui să-si asume consecințe, pe cănd conduși, n-ar mai fi responsabili și nici apăsați de incertitudine. Li s-
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]