829 matches
-
plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe dintre personaje reafirmă tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un principiu ordonator al prozelor, astfel încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
se afla Într-o situație dificilă. Încă nu făcuse niciodată de rușine numele tatălui său. Din aproape fiecare ciocnire de forțe În care lupta, ieșea Învingător. Din acest motiv, se răspândiseră zvonuri că moartea lui Shingen nu era decât o plăsmuire, fiindcă părea să se ivească ori de câte ori avea ocazia. — Generalii Baba și Yamagata au cerut audiență Înainte de Începerea campaniei, anunță un vasal. Când acest mesaj Îi fu adus la cunoștință lui Katsuyori, armata era pe picior de plecare. Atât Baba Nobufusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca să-i poată fi tată - preotul Îl considera pe Hideyoshi superior lui. Asayama nu-l putea accepta atât de ușor pe Mitsuhide. Îi recunoștea inteligența, dar era iritat de umorul sec al lui Mitsuhide. — Credeam că nu e decât o plăsmuire a imaginației mele, spuse el, dar, nu demult, o persoană vestită pentru puterea de a deosebi personalitățile oamenilor privindu-le trăsăturile lor, și-a exprimat aceeași opinie. — Un fizionomist a emis o judecată despre Mitsuhide? — Nu este fizionomist. marele preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de viața lui " Densusianu conchide că atât Ciobănașul cât și Miorița se constituie ca manifestări ale „unei concepții unitare de panpsihism, cu coloratură specială în genul ei, dar caracteristică ca expresiune sufletului păstoresc " Lui Ovid Densusianu Miorița îi apare ca plăsmuire epică și urmărește reconstituirea aspectului originar al baladei, \ dincolo de forma pe care i-a dat-o Alecsandri el examinează aspectele lirice alezate peste nucleul epic de origine (conflictul tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
scânteia Divină a geniului”. Tot la el găsim câteva referiri utile problemei de față și anume: - desfășurarea circulară a cunoașterii (cercul hermeneutic) cu repetarea ascendentă a ideilor; - legătura intuiție → inducție → deducție; (amplificare) (demonstrație) - posibilitatea surprinderii esenței lucrurilor prin: - viziune - mit - plăsmuire teoretică - stare religioasă. Marele filosof român realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1. paradisiacă - “fixarea” obiectului în întregime, în plan intuitiv; nu are curiozitate (nu se întreabă ce este dincolo de aparențe) 1
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
2002). Proprietățile virtuale pot fi simple metafore ale spațiilor reale, generând lumi separate, construite, imaginate, având valențe atipice, inventate, visate. Sunt mai multe ipostaze ale acestor situații (vezi Queau, 2004). Realitatea virtuală este o primă ipostază și constă în acea plăsmuire confecționată, în prelungire sau în opoziție cu realitatea perceptibilă; avem de-a face cu o neorealitate sau o realitate nouă, inedită. Virtualul schimbă relația noastră cu lumea reală, cu lucrurile, cu spațiul, cu timpul. Locul nu se mai definește substanțial
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
categoriile sale de bază, reprezintă și un mănunchi de "frâne", care împiedică atingerea pozitivă a non-imediatului sau a misterului. E locul să subliniem, prin urmare, că stilul apare la intersecția a două finalități. De o parte omul crede că prin plăsmuiri stilistice izbutește să întruchipeze, să reveleze misterele, și să depășească astfel efectiv imediatul. Cert, stilul înseamnă o încercare de a depăși imediatul, dar în același timp stilul reprezintă, prin categoriile de temelie, și o frână abătută asupra omului în setea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci pe plăsmuiri mitice și metafore, predilecția pentru paradox și antinomie, toate acestea îl apropie mult pe Blaga de gândirea răsăriteană. Singura problemă care apare este că tema abisului divin nu este proprie doar spațiului răsăritean. Ea se întâlnește și în gândirea anumitor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ibidem, p. 517. 206 Ibidem, p. 542. 207 În acest sens, Blaga afirmă în "Ființa istorică", încercând să argumenteze că existența întru mister și pentru revelare face omul deplin: "acest om deplin se simte chemat să-și reveleze sieși, prin plăsmuiri mitice, prin abstracțiuni conceptuale, prin imagini de artă, prin viziuni sau prin teorii, misterele ce i se deschid dincolo de orizontul dat" (Lucian Blaga, " Ființa istorică", în op. cit., p. 492). 208 Lucian Blaga, " Geneza metaforei și sensul culturii", în op. cit., p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este al meu este și al Lui. De fapt, eu nu am nimic al meu. Tot ce am vine prin grația divină. În primul rînd viața: am viață în El însuși, ca Fiu prin duh (Ioan, 1.12). Restul sunt plăsmuiri. De aceea nu voi mai rătăci, am să mă-ntorc la Tatăl neabătut. Voi lepăda chipul cel de creatură și voi fi una cu El "din domnul, în Domnul și domnul" (Meister Eckart). Mă voi bucura în făptuirea dreptății mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
investigare a realității sociale imediate se înscriu romanele Fata din Zlataust (I-II, 1931), Fundacul Varlaamului (1938), Tudor Ceaur Alcaz (I-IV, 1940-1943) și La porțile nopții (1946). T. caută să strunească poematicul, încearcă să dea prioritate analizei obiective și plăsmuirii de personaje cu o stare civilă riguros determinată. Dar exceptând Tudor Ceaur Alcaz, celelalte texte relevă mari deficiențe, narația exterior-patetică fiind doar unul din păcate. Primele două volume din Tudor Ceaur Alcaz continuă spiritul caracteristic pentru La Medeleni în decorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
le fie o carte de căpătăi din simplul motiv că aceștia fie întărzie să se nască, fie mor înainte de a deveni supraoameni. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul acesta este cu atăt mai puțin auzit cu căt este mai adevărat. Momentul critic pe care îl traversează istoria
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
se constituie regulă ca atare, universalul sau conceptul; chiar dacă, întrucât există figură există unitate, adică există ceea ce un concept ar exprimă, ceea ce nu există este un concept care să o exprime; altfel spus, există concordanță în general cu posibilitatea unei plăsmuiri de concepte, dar nu se plăsmuiește nici un concept, sau, pentru a o spune folosindu-ne de termenii lui Kant, există finalitate fără nici un scop anume 135. De acord cu această interpretare, vorbim despre arta frumoasă atunci când, deși există finalitate, nu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentând prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcând totuși loc acelui public restrâns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge până la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decât în aur - sensibilitatea câtorva inițiați ș...ț Creatori străbătând singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcând în echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
desprinderea totală de planul conceptual în direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de câte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificând însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cât mai depărtate (sau cât mai apropiate) între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de câte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificând însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cât mai depărtate (sau cât mai apropiate) între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingând
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, în numărul 3 al Integralului („plăsmuire abstractă”, „raport pur a două elemente...”) - subliniază, de altfel, acest statut antimimetic. Modelul amintitei definiții fiind cel oferit de Pierre Reverdy încă din 1917, pe care îl va prelua în mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuvinte - atâtea ființe” se ajunge astfel până la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei în puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sunt importante, imagismul fiind nuanțat în consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sunt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizând o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în sensul considerării cuvântului ca material cu semnificație și valoare în sine, putându-se dispensa, ca atare, de simbol (deplasare a accentului de pe funcția expresivă a limbajului pe cea autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, în momente diferite, cu conținuturi variind între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scânteierea în argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că în multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Învățării prin descoperire”. Realizarea de proiecte este foarte adecvată vârstei de maximă receptivitate a elevilor și studenților. Aplicarea acestei metode mai ales pe treapta Învățământului liceal și universitar, corespunzând unor perioade din viață În care fantezia și Înclinația spre visare, plăsmuirea de proiecte și dorința de afirmare sunt foarte puternice. Angajarea În proiecte dă adolescenților și tinerilor Încrederea legitimă În capacitatea lor de a lucra independent, de a-și pune În valoare capacitățile creative; cultivă gândirea proiectivă și acțiunea bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este "stranie" ori "miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint individ pe care nu l-a cunoscut niciodată dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înțelegere cu comunitatea din care face parte; mulți creatori, dintre cei mai valoroși chiar, se mulțumesc doar cu rolul de a fi purtătorii de cuvânt ai comunității lor. Artistul este dator să sprijine activitatea societății din care face parte prin plăsmuirea unor ipoteze realizabile, care să imite activitatea și gândirea omenească, astfel încât să sugereze modalități de realizare ale amândurora"225. Monica Lovinescu este purtătorul de cuvânt al anticomunismului literar. Când literatura din țară se face vinovată de prea mult etic și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
profetică, cea a unui eveniment care se întămplase și care nu era decăt împlinirea unui proces evolutiv îndelungat din istoria metafizicii europene. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții, “doar o idee”, o noțiune abstractă. În cel mai bun caz el, reprezintă o valoare convențională idolatrizată. În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieții omului contemporan, nu El este acela care să dea sens
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]