823 matches
-
aminte de chipul soției sale, Riku. „Nu am altă cale decât să dau crezare cuvintelor seniorului Shiraishi.” Dar nu era vorba numai despre asta. Simțea în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește rău despre toate. Mie asta nu-mi place deloc. — Senior Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cu toate acestea, continuă Velasco discuția cu tărie, încă mai sunt speranțe în ceea ce privește propovăduirea în Japonia... E drept că acum starea de fapt nu ne este prielnică, dar eu cred că putem schimba acest lucru. Speranța mea nu este o plăsmuire îndepărtată de adevăr, așa cum m-au învinuit iezuiții. Dacă ar fi așa, atunci eu n-aș mai fi venit până aici însoțit de niște soli japonezi care aduc scrisori pline de făgăduințe din partea stăpânului lor. În acel moment, părintele Valente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la țara mea departe... Cerințe: 1. Citiți cu atenție versurile. Scrieți mesajul lor. 2. Scrieți cuvinte cu același înțeles: podele, omăt, luciul, gândesc. 3. Relatați în câteva enunțuri sentimentele poetului descrise în text. Noaptea de mai Ștefan Octavian Iosif (fragment) Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mesajul care se desprinde din ele. 2. Construiți un text în care să folosiți pronumele de politețe. 3. Analizați formele pronominale din: spunându-mi spunânduți spunându-i spunându-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în dragostea-Ți fără de margini Privea-I spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde, de întreaga omenire, Căci dorul omenesc, nu este dor, E o himeră doar, o plăsmuire... În dorul Lui e-un foc mistuitor. Așa, înconjurată de vâltoarea lumii, Trăiam viața asta, fără rost. Uitasem că dorințele se cer la Tatăl, Cu rugăciune, lacrimă și post. Tu însă n-ai uitat de mine scump Isuse, Te-ai
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
punând multe întrebări, denot că sufăr, oricât de stăpân aș fi pe mine. Totodată îmi fac o imagine foarte neverosimilă de viața pe care o dusese în lipsa mea, cu toată truda mea de a fi cât mai exact, căci o plăsmuire a imaginației (mai ales bolnave) nu poate să se suprapună unei realități, chiar dacă aș avea explicații precise de la care aș porni. Dar Ioana nu spusese totul cum se întîmplase, sau nu mințise tot timpul, după cum remușcările sau sinceritatea o făcuseră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este obscur pentru că ni-i străin fondul, pentru că ceea ce spune poetul nu poate găsi ecou în sufletul nostru, pentru că - cu un termen pedant, dar just - nu avem cu ce apercepe ceea ce spune el. ESTETICE 1. Din punctul de vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni și plăsmuiri auditive, la pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
just - nu avem cu ce apercepe ceea ce spune el. ESTETICE 1. Din punctul de vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni și plăsmuiri auditive, la pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni și plăsmuiri auditive, la pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte "idei senzuale". 2. Un stil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
umanitate, informații proaste despre Însăși esența ființei. Ceva detestabil și din când În când copleșitor. În cel mai rău caz părea să meargă cam așa: Ai fost chemat să fii. Chemat din materie. Prin urmare iată-te aici. Și deși plăsmuirea vastă atotcuprinzătoare poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amantului de inimă. Rupându-se legăturile amoroase se rupe și legătura cu viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și amice, așa cum au bărbații: Jupân Dumitrache îi are pe Ipingescu și pe Chiriac, Zaharia Trahanache îl are amic pe Tipătescu, iar pe Farfuridi și Brânzovenescu amici politici
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
contează acum este materialitatea, componența fragilă, dematerializarea, accidentalul, defectuosul. În pictură și în sculptură, formele nu mai sunt idealizate, ci sunt scoase din starea lor perfectă prin surprinderea detaliului care amplifică și contorsionează forma și mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente în natură sau pe cele potențial reale. Artiștii ale căror lucrări se înscriu în specia grotescului baroc evită să deformeze nejustificat, subiectiv
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
A RĂMAS DIN MINE... A rămas din mine doar o umbră, dorul, Cel ce-mi stinge setea, nesecat, izvorul, Doar o plăsmuire, poate numai gestul Care-arată căii, sudul, nordul, estul; O mireasmă care, n-are-n lume, nume Doar schițat conturul zilei care-apune, Sau lumina stelei stinsă-n altă vreme, Buza ce-ncercat-a, iarăși, să te cheme; Urma, ce trudește timpul s-o
A R?MAS DIN MINE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83739_a_85064]
-
cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri. Azi comunitatea neamului nostru a dispărut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scrii, dar mai e sigur că vei reuși în aceste condiții să determini o mișcare în conștiințe? O altă reacție este cea opusă acesteia. Nu mai e nimic de făcut cu literatura legată de istorie și de eveniment! Scoatem din plăsmuirile noastre tot ce ar avea vreo legătură cu războaiele, cu mișcările de masă, cu relațiile sociale. Arta cuvântului e "scriitură", să scriem deci și să imaginăm orice, care să ne ducă departe, oriunde și oricum, numai să fie departe de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi chinui sufletul? Dezleagă-l de vrajă, Doamne!” - îmi spuneam în gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai bine dificultatea decât prin gestul ritual al adopției simbolice? De atunci Înainte, puteam să circul, după voie, prin casă, să mă culc În aceeași Încăpere cu „surorile” mele, să le sărut fruntea, eram cu toții apărați și puternic legați de plăsmuirea adopției. Alții decât mine ar fi crezut că li se Întindea o capcană prin acel spectacol. Eu eram, dimpotrivă, Îmbărbătat. După ce aterizezi pe o planetă a femeilor, să fii pe cale să Înnozi, din lenevie, din promiscuitate, o legătură trecătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întunericul feminin. Un poet al dragostei ca Ovidiu Genaru nu putea să nu sublinieze valențele omnipotenței acesteia, între care, în primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că îi trebuie și tărâmul amăgirilor, pentru el dragostea nu e o iluzie cu toate ale ei, ci o taină. De aceea, imprecizia referențială permite ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și sănătoși Visau în pământul predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
căreia îi dădusem numele și îmi legasem viața de a ei, nu numai fără nici o zguduire sufletească ci, dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem vreodată. Dragostea noastră fusese doar plăsmuirea mea, frumusețea Mihaelei ― creația mea, toată bogăția asta izvora din mine. Dacă în noaptea aceea mă duruse infidelitatea ei, ce putea să fie altceva decât o simplă rănire a amorului propriu? Am intrat, la întîmplare, într-una din cafenelele de pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gerald cel Fidel își punea problema asta. Când împlinise cincizeci de ani cunoscuse o sculptoriță care locuia în zona golfului. Corespondaseră multă vreme, cam un an și jumătate, până când ea îl obligase să admită că nu era altceva decât o plăsmuire pură a minții lui. Cu zece ani în urmă, fusese o asistentă de cercetare japoneză, plină de zel și de așteptări, abia trecută de treizeci de ani. Fusese cât pe ce, după orice criteriu. Ea plecase când el devenise rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am cunoscut-o În copilărie. Și ni se dezvăluie dintr-odată În clipa În care o vedem, cu emoția puternică a uimirii și recunoașterii desăvîrșite, cu acea veridicitate de vis a necunoscutului și familiarului pe care o au visurile și plăsmuirile. Ce să fie asta? Ce să fie bucuria aceasta sălbatică și pătimașă și durerea care ne Încleștează inimile? Ce sînt aceste amintiri pe care nu le putem formula, această recunoaștere imediată pentru care nu găsim cuvîntul potrivit? Nu știm. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]