459 matches
-
asupra îndrumărilor Partidului au fost întotdeauna rodnice pentru creator. (...) Cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă. (...) Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu și printr-o declarație pro domo: "Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria operei lui), implacabilului placid" (extrasă din articolul menționat). Asistam la un feed-beck generalizat scriitor-cititor. Revistele literare sînt ocupate în egală măsură cu paginile trimise de cititori, paginate la loc de cinste și însoțite de comentarii apologetice, alături de cele ale condeierilor. Pentru că poporul există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri „monstruoase”, cum ar fi femeia Thénardier din Mizerabilii lui Victor Hugo care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și indiferent moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest „Îndelung și persistent coșmar social” nu putea să nu lase urme În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna și supus absolut imperiului rus și roșu care avea deja, în zorii postbelici - când Stalin se lăsa fotografiat cu placidul Churchill și cu admiratorul său, Roosevelt, președintele SUA, grav bolnav atunci -, planuri de supremație mondială. O arată cu prisosință victoria lui Mao în uriașa și conservatoarea Chină, răscoalele din centrul Africii, mișcările furtunoase de stânga în unele state ale Americii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șeful statului a mai acceptat să participe la întâlnirile aproape regulate cu conducerea Uniunii! - și după o plenară furtunoasă de „reorganizare” a revistelor literare, Barbu a pierdut și Luceafărul, la care ținea. În acea plenară, zeci de vorbitori, sub conducerea placidă a lui Stancu, au propus cam aceiași „trei scriitori” să conducă cele două reviste importante ale Uniunii: Geo Dumitrescu la (încă!Ă Gazeta literară și Miron Radu Paraschivescu și Nicolae Breban la Luceafărul. Cum numele noastre se repetau mereu, Stancu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stradă și un apaș. Scenă cu vorbe și gesturi mai mult decât îndrăznețe. 19 Mai Dimineața, când ies, mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lăsa pirostriile să ruginească la muzeu hai să râdem nițel când căutăm prea evident cinci motive pentru exil. Doar știi că omul este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locurile unde aceasta ar trebui epurată. Totuși, Țuțea avea dreptate: dacă te plimbi câteva ore prin București dai la tot pasul de oameni deștepți. E apanajul megalopolisurilor: crema inteligenței, ca și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la procedura de îmbălsămare și de expediere în veșnicie a trupurilor, practicată la egipteni, când primul lucru era scurgerea sângelui, ca mai perisabil în ordinea trupului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin și primitor, cu copaci ombeliformi, ca În insulele Sudului Îndepărtat, și cu lacul zăcut și amar, din descompuneri iodate; iar mai departe stâncile fierbinți, unde atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al IX-lea al partidului, forța ei creatoare, caracterul ei viu, capacitatea de a fi metodă inflexibilă și pătrunzătoare în real.“ („Opera tovarășului Nicolae Ceaușescu - contribuție esențială la dezvoltarea teoriei și practicii revoluționare“, Luceafărul, 23 ianuarie 1988) „O cultură amorfă, placidă și edulcorată, alcătuită din arabescuri gratuite și flori sterile, înstrăinată de om și de nevoile lui, de idealurile lui cele mai înalte ar fi, indiscutabil, o denaturare și o abdicare lamentabilă de la sensurile cele mai profunde și valoroase ale acesteia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei, ca mama sa Echidna, aripi ca Harpele, trup de leu ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice totul, Încît Afrodita poate ieși oricînd din apă cu un zîmbet imprecis și ușor obosit ca al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de bucurie și tristețe, de îndoială și parcă de așteptare. Dincolo, masa nu e pusă să vă aștepte: careul cu flori de aur, cu surtout-ul de oglindă, cu vasul de cristal și în ele mere chircite de toamnă săracă stau placid și înghețat. După masă, întâia lecție a anului; apoi Gaby. În sfârșit singure, am recitit scrisorile tale - în parte - împreună. Am vorbit de tine; i-am dat cozonac de la Mangalia, și ca în basmul cu copiii duși în pădure, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unii din cei aflați acum la cercetare să se orienteze spre învățămîntul celălalt, unde s-ar fi creat cîteva locuri pentru universitari... Unirea cu Academia, despre care se vorbește tot mai intens, aduce după sine mari complicații. La Cronica, atmosferă placidă. Am vorbit cu L. Leonte care știa de tot ce se agită în privința Ateneului (ar fi vrut să-ți dea un telefon, dar...). S-a arătat încîntat de colaborarea ta (am precizat: o dată pe lună) , cu condiția să-i comunici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc și un animal preferat: leneșul. În principal, pentru că avem o întâlnire „față în față” în care aproape mă împiedic de un morman îmblănit dar și pentru că sunt magnetizată de creatura placidă, de mai mult de jumătate de metru lungime, care se mișca sacadat, ca într-un film cu încetinitorul. Mare parte din localnicii din Cahuita sunt săraci și locuiesc în căsuțe modeste, încropându-și cu greu un trai de pe urma turiștilor. Stau în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ea și de propriii copii care suferă fără el. Eliza are lacrimi în ochi în timp ce fetița din brațele ei mă privește senin și cu un zâmbet larg. Nu știu ce caut eu în toată povestea asta, nu știu ce caută bătrâna și Alfonso asistând placizi la discuție, nu știu ce caută Eliza discutând cu mine în acest mod straniu și formal, și în general simt cum nu știu nimic despre nimic, cu atât mai puțin cu ce pot eu să ajut în aducerea soțului plimbăreț către casă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei stultifera navis, minus exuberanța care-i animă pe nebunii medievali. Comentariul din off al regizo- rului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se rezuma la lene, afară de un uriaș talent în arta sculpturii, lui Nicolau natura nu i-a mai hărăzit nimic. Toți care suferă de această boală își scuză defectul fie nerecunoscându-l, fie dând vina pe altceva. Chiar nefiind un placid, Nicolau era probabil singurul om din lume care credea în lene ca într-un principiu. Avea un neastâmpăr care, în loc să-l îndemne la treabă, îl făcea numai să vorbească. Vorbea mult și tare, combătând pe oricine încerca să-i dea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre lacuri placide și plante exotice l-a încîntat (recunoștea și acolo euforia indolenței), și pastelele sale chineze, delicate ca niște desene pe porcelană, sunt surprinzătoare: Mandarinu-n haine scumpe de mătasă vișinie, Cu frumoase flori de aur și cu nasturi de opal, Peste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
romantic și comun, spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de progres, panteismul pesimist al marilor romantici ca Lamartine e superficial, fondul fiind acolo mai mult emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]