1,791 matches
-
a limitelor imitației și ale preluărilor în cultură s-a pus târziu și s-a legiferat și mai târziu. Ea depinde de statuarea și definirea a cel puțin două realități obiective: proprietatea intelectuală și conceptul de autor. O istorie a plagiatului nu se poate face, în mod corect, fără o istorie a legiferării proprietății intelectuale și nici fără o istorie a noțiunii de autor. Alexandru Dobrescu o întreprinde, totuși, cu mâinile libere și fără a face apel la cele două istorii
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
legiferării proprietății intelectuale și nici fără o istorie a noțiunii de autor. Alexandru Dobrescu o întreprinde, totuși, cu mâinile libere și fără a face apel la cele două istorii paralele, într-un prim volum din Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români (Ed. Emolis, Iași, 2007). Ne lipsea o asemenea cercetare de sinteză, înlocuită până acum de investigații pe cazuri izolate (Coșbuc, Caragiale, Blaga-Dan Botta) sau de colecții de polemici publicistice, ca în antologia de învinuiri și răspunsuri Plagiatul la
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
a plagiatului la români (Ed. Emolis, Iași, 2007). Ne lipsea o asemenea cercetare de sinteză, înlocuită până acum de investigații pe cazuri izolate (Coșbuc, Caragiale, Blaga-Dan Botta) sau de colecții de polemici publicistice, ca în antologia de învinuiri și răspunsuri Plagiatul la români, apărută la Editura Arc din Chișinău, în 2004, în selecția lui Pavel Balmuș și cu prefața lui Dan C. Mihăilescu. Există deci precedentul unor cercetări în domeniu. Alexandru Dobrescu colecționează și sistematizează, de fapt, cazuri semnalate în dezbaterile
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
care le cercetează din nou, dând o rezolvare sau un verdict. În volumul I nu dă decât cazurile dovedite, în care reia argumentația folosită anterior în declanșarea acuzelor, o îmbogățește și o comentează. Nu se ocupă de acuzele nefondate de plagiat (poate în volumele următoare). Nu disculpă pe nimeni, nu caută circumstanțe atenuante. Plagiatul e un furt, indiferent că autorul lui e conștient sau nu de ceea ce face, indiferent că a făcut-o intenționat, din interesul dobândirii unor profituri, sau neintenționat
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
I nu dă decât cazurile dovedite, în care reia argumentația folosită anterior în declanșarea acuzelor, o îmbogățește și o comentează. Nu se ocupă de acuzele nefondate de plagiat (poate în volumele următoare). Nu disculpă pe nimeni, nu caută circumstanțe atenuante. Plagiatul e un furt, indiferent că autorul lui e conștient sau nu de ceea ce face, indiferent că a făcut-o intenționat, din interesul dobândirii unor profituri, sau neintenționat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu are drept ghid o definiție simplă a
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
e un furt, indiferent că autorul lui e conștient sau nu de ceea ce face, indiferent că a făcut-o intenționat, din interesul dobândirii unor profituri, sau neintenționat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu are drept ghid o definiție simplă a plagiatului, care se aplică în toate timpurile și în toate împrejurările: plagiatul este "însușirea nemărturisită și ad litteram a unui text cu întindere de la nivelul propoziției simple până la acela al cărții întregi" (p. XXIV). Plagiatul înseamnă deci sustragerea unui bun care
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
de ceea ce face, indiferent că a făcut-o intenționat, din interesul dobândirii unor profituri, sau neintenționat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu are drept ghid o definiție simplă a plagiatului, care se aplică în toate timpurile și în toate împrejurările: plagiatul este "însușirea nemărturisită și ad litteram a unui text cu întindere de la nivelul propoziției simple până la acela al cărții întregi" (p. XXIV). Plagiatul înseamnă deci sustragerea unui bun care aparține, de drept, altcuiva, fără a-i recunoaște explicit proprietarul. Cu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
drept ghid o definiție simplă a plagiatului, care se aplică în toate timpurile și în toate împrejurările: plagiatul este "însușirea nemărturisită și ad litteram a unui text cu întindere de la nivelul propoziției simple până la acela al cărții întregi" (p. XXIV). Plagiatul înseamnă deci sustragerea unui bun care aparține, de drept, altcuiva, fără a-i recunoaște explicit proprietarul. Cu cât definiția e mai simplă, cu atât exemplificările vor putea ieși mai ușor din zona discutabilului sau a contestației. Al. Dobrescu aduce o
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
care aparține, de drept, altcuiva, fără a-i recunoaște explicit proprietarul. Cu cât definiția e mai simplă, cu atât exemplificările vor putea ieși mai ușor din zona discutabilului sau a contestației. Al. Dobrescu aduce o serie impresionantă de cazuri de plagiat, de la cronicari la Titu Maiorescu, grupându-le în câteva capitole distincte. Punerile pe două coloane sunt principalul instrument al demonstrației de plagiat. Prima secvență arată, fără dubii, cum "cronicile se fac din cronici" (p. 3-64). Macarie, Azarie și Mihail Moxa
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
ieși mai ușor din zona discutabilului sau a contestației. Al. Dobrescu aduce o serie impresionantă de cazuri de plagiat, de la cronicari la Titu Maiorescu, grupându-le în câteva capitole distincte. Punerile pe două coloane sunt principalul instrument al demonstrației de plagiat. Prima secvență arată, fără dubii, cum "cronicile se fac din cronici" (p. 3-64). Macarie, Azarie și Mihail Moxa preiau din Manasses. Ureche copiază pasaje din cosmografia lui Münster, dintr-o cronică a polonezului Bielski, dintr-un letopiseț de la Putna și
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
letopiseț de la Putna și din Azarie (și el îndatorat altora). Miron Costin preia din Twardowski. Nicolae Costin preia "copios", fără a recunoaște, fragmente din textele tatălui său și din numeroase alte surse. Nu numai cronicarii moldoveni sunt vinovați de păcatul plagiatului, ci și cei munteni. Al. Dobrescu reia, semnalând ajutorul, argumente dezvoltate de savanți cunoscuți, ca B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu și G. Mihăilă. Singurul caz în care nu aș fi întru totul de acord cu Al. Dobrescu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
tratat juridic, la noi, despre proprietatea literară și artistică, lucrare - culmea! - plagiată (p. 243-254). În anexele acestui prim volum (p. 257-358), în ultima sută de pagini, Al Dobrescu reproduce câteva din textele publicistice care au constituit acuzele și dovezile de plagiat: Grigore Tocilescu despre istoricul Petru Cernătescu, redacția "Revistei contimporane" despre naturalistul D. Brândză, polemica din jurul cursului maiorescian de logică, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, Eminescu și Slavici, apărători; B. P. Hasdeu și Anghel Demetriescu dovedesc pe larg
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Grigore Tocilescu despre istoricul Petru Cernătescu, redacția "Revistei contimporane" despre naturalistul D. Brândză, polemica din jurul cursului maiorescian de logică, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, Eminescu și Slavici, apărători; B. P. Hasdeu și Anghel Demetriescu dovedesc pe larg plagiatul lui Grigore Tocilescu din sinteza istorică Dacia înainte de Romani (1880). Peisajul intelectual e întristător. După cum se poate constata din sumar, Al. Dobrescu lărgește aria de aplicație și de investigație mult dincolo de literatură, ceea ce este un merit incontestabil al cercetării. Autorul
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
în anii 1970-1990, nu s-a tocit și trece în incisivitatea istoricului (nu numai literar), un istoric al moravurilor intelectuale. Spiritul investigației polemice, necruțătoare, demitizatoare, se combină cu erudiția documentației și a argumentației. De aceea, acest prim volum din Istoria plagiatului la români este o carte care nu trebuie doar citită, ci mai mult decât atât: este o carte ce trebuie studiată. Preocupat de mai mulți ani de acest subiect al plagiatului, Al. Dobrescu nu este ferit de deformația profesională de
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
a argumentației. De aceea, acest prim volum din Istoria plagiatului la români este o carte care nu trebuie doar citită, ci mai mult decât atât: este o carte ce trebuie studiată. Preocupat de mai mulți ani de acest subiect al plagiatului, Al. Dobrescu nu este ferit de deformația profesională de a vedea peste tot plagiate, cu o suspiciune devastatoare și neproductivă: "Plagiatorii dovediți cu acte s-au recrutat fără excepție dintre novicii breslei, în vreme ce asupra adevăraților corsari ai minții nu a
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
rușinați pe două coloane în ziare și reviste, în broșuri și pe încăpătoarele pagini de internet, ei sunt târâți prin tribunale și eventual condamnați, după cum tot ei ajung în perpetuitate pilde vii ale conduitei intelectuale reprobabile. Însă adevărații experți în plagiat, singurii cunoscători ai "secretelor" meseriei, au fost, sunt și vor rămâne de-a pururi "negustori cinstiți" de bunuri ale spiritului" (p. XI). Mi s-a părut foarte ciudată această compătimire a plevuștei, a plagiatorilor dovediți, prinși în locul marilor rechini ai
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
alții nu. Dacă e adevărat că hoțul neprins e negustor (om, scriitor) cinstit, conform prezumției de nevinovăție, reciproca e dezolantă pentru un cercetător: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un hoț, deocamdată, nedovedit. S-ar putea ca o "filosofie" ieftină a plagiatului să-ți insufle gândul că nu există originalitate în cultură, dar lipsa de originalitate nu e sinonimă totuși cu plagiatul. Nu putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
pentru un cercetător: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un hoț, deocamdată, nedovedit. S-ar putea ca o "filosofie" ieftină a plagiatului să-ți insufle gândul că nu există originalitate în cultură, dar lipsa de originalitate nu e sinonimă totuși cu plagiatul. Nu putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
să-ți insufle gândul că nu există originalitate în cultură, dar lipsa de originalitate nu e sinonimă totuși cu plagiatul. Nu putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a culturii române. E adevărat că plagiatul dăunează grav sănătății individuale și colective. De efectele nocive ale unei istorii a
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a culturii române. E adevărat că plagiatul dăunează grav sănătății individuale și colective. De efectele nocive ale unei istorii a plagiatului Al. Dobrescu se va putea vindeca scriind o istorie a originalității, mult mai
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a culturii române. E adevărat că plagiatul dăunează grav sănătății individuale și colective. De efectele nocive ale unei istorii a plagiatului Al. Dobrescu se va putea vindeca scriind o istorie a originalității, mult mai grea și mai copleșitoare, care îl va scoate din mizantropie.
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a culturii române. E adevărat că plagiatul dăunează grav sănătății individuale și colective. De efectele nocive ale unei istorii a plagiatului Al. Dobrescu se va putea vindeca scriind o istorie a originalității, mult mai grea și mai copleșitoare, care îl va scoate din mizantropie.
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Cosmin Ciotloș Cum se face, oare, că tocmai plagiatul are parte - în lumea literelor - de o atât de nuanțată și de indecisă încadrare juridică? Dintotdeauna și pentru totdeauna, s-ar zice. În fond, vorbim despre păcatul cel mai evident pe care un autor îl poate comite și totodată despre
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
după sine nici vreun blam definitiv, nici vreo formă de lustrație editorială provizorie, ci numai - eventual - o deloc măgulitoare suspiciune continuă. Răspunsul e cât se poate de simplu: înainte de a fi atenuat de circumstanțe legale sau de cine știe ce îngăduințe morale, plagiatul este un fapt punctual. Atomist. Discontinuu. Accidental. Discret, în sens algebric, adică având ca bază de definiție o mulțime de elemente independente unul de celălalt. Practic, spre deosebire de criminalistică, plagiatori în serie nu există. Nici eterni recidiviști. La rigoare, bineînțeles. E
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]