3,039 matches
-
țipi când ești lovit.... Am avut norocul (sau ghinionul?) că nici părintele Băluță nu era în curtea bisericii să ne miluiască dumnealui cu vreun sfânt de strujan. Plecată cu treburi era și coana moașă (soția domnului Arsu), așa că... trai pe plai! Nici pe șosea nu se vedea picior de gospodar, prașila fiind în toi. Numai condiții prielnice pentru tărbacă în aer liber. Adică, erau îndeplinite condițiile de realizare a visului oricărui copil să se joace neîngrădit în acel rai care era
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "SUNT FERICIT" "DOAMNE, CUM ARD !" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt fericit Sunt fericit. O nouă primăvară pe plaiurile mele a sosit, iar sufletu-mi de ea se înfioară râzând de-a ei lumină-ntinerit. S-a stins din ochii mei orice tristețe și nu mă mai frământă niciun dor de când cu bucurie dau binețe acestor ani ce curg din
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
IX. EMILIA ȚUȚUIANU: MARIANA GURZA - BOABE DE LACRIMI ȘI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii. Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere aminte, strângând boabele de lacrimi ale ... Citește mai mult Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii.Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când peste Prut rusificat-au Țara, Iar alții vor enclave în Carpați, Să ducem grănicerii sus pe Nistru, Sărbătorind Unirea dintre frați. De mii de ani ne-au divizat imperii, Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc - S-au pripășit și alții... Astăzi , frate, Nu le mai place graiul românesc. Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova Trăiesc hibrizi, românii nu-s români, Că-n zecile de ani de plagă rusă Confrații au uitat de
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383218_a_384547]
-
le mai place graiul românesc. Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova Trăiesc hibrizi, românii nu-s români, Că-n zecile de ani de plagă rusă Confrații au uitat de Mușatini. Când limba românească-i umilită Pe daco-getic, aspru plai străbun, Noi vom cânta mereu Hora Unirii, Vom aștepta să vină Ceasul Bun. Nu ne mai amăgiți cu baliverne, Nu vrem poduri de flori... Unire vrem! Astăzi ne este scris, prin suferință, Să izbăvim al neamului blestem. Vom aștepta... Cândva
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383218_a_384547]
-
Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi și primitori - toți și toate pot fi cunoscute numai printr-o lectură atentă, filă cu filă, a cărții și vizitând acest miraculos plai mioritic. Gânduri de recunoștință și apreciere se îndreaptă către personalitățile Râmnicului și, în mod deosebit, către scriitorul Ioan Barbu a cărui inițiativă a făcut posibilă apariția acestei cărți, „un mare om, cel mai generos om pe care l-am întâlnit
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
în regia lui Claudiu Pintican. Întreaga manifestare s-a bucurat de o largă apreciere a publicului bistrițean, prezent în număr mare la manifestările desfășurate în cele patru zile, omagiu adus celui care s-a ridicat ca un arbore secular de pe plaiurile județului Bistrița-Năsăud, Liviu Rebreanu. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Scriitori clujeni la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
prima vedere Îi păruseră a fi doar niște zdrențe colorate se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză! După prânz, se despărțiră vărsând zece rânduri de lacrimi. Făgăduindu-i lui Dărăban cu jurământ să-l revadă cât mai curând, Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova la ora cinci. O, dulce plai al Moldovei! Dacă din inima dealurilor Vasluiului o iei în sus pe lângă vechile podgorii domnești pe drumul numit acum „drumul forestier” și dacă ajungi pe culmea cea mai înaltă a muntelui Ceahlău, vei vedea o țară mândră și binecuvântată între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai domnit? — Șapte luni, pașalâca lu’ tata - răspunse rușinat Vodă. — Mi-ai făgăduit c-ai să domnești doi ani - se îmbufnă Ruxăndrița - și uite unde-ai ajuns: șapte luni! Mai mare rușinea! — Lasă, plaiul meu drag, că în cinci săptămâni ne întoarcem - spuse Vodă. — Mi-ai mai zis așa - făcu Ruxăndrița. — Poftim? - nu înțelese Vodă. — Mi-ai mai zis așa - repetă Ruxăndrița. Te-ai ramolit de tot. Cum ți-am zis? — Așa, „plaiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Lasă, plaiul meu drag, că în cinci săptămâni ne întoarcem - spuse Vodă. — Mi-ai mai zis așa - făcu Ruxăndrița. — Poftim? - nu înțelese Vodă. — Mi-ai mai zis așa - repetă Ruxăndrița. Te-ai ramolit de tot. Cum ți-am zis? — Așa, „plaiul meu drag”. Nu mai ții minte? — Când? - zise Vodă. — în toamnă, la Soveja - răspunse Ruxăndrița. — Atunci - șovăi Vodă căutându-și cuvintele - hai scoală-te, țărișoara mea scumpă, că ne-apucă noaptea. Episodul 194 FUGA (IIÎ în sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umbra crucii Sfântului Petru. Umbra aceasta n-a ajuns încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul Damiani - i se asociază și mica rugăminte ca scaunul papal să le ofere acestor tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar atunci n-avem mamă, n-avem tată. La Anul Nou, de pildă. — Serios? - făcu Metodiu. — Dacă-ți spun!... zise turcul. Când Anul Nou ne prinde pe plaiurile natale, ne adunăm în case bujbeiului cu toate femeile noastre, le scoatem în lume, cum ar veni. Le înțolim cu ce au mai bun, le dichisim, le dăm kumâz să prindă chef de viață și captivitate și hai-hai cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
familie de sârbi, adusă în satul Lunca de boierii Sterian, pentru a „purta” moara de focă și „vaporul” folosit la treieratul grâului. Urmașii acelei familii și-au legat numele de satul Lunca, fiind născuți și crescuți aici, devenind „oameni ai plaiurilor noastre strămoșești”. Costică I. Vadanovici a scrisă cu prilejul Centenarului Școlii din Lunca și a întâlnirii cu fiii satului o poezie intitulată „Istoria și legendele pârâului Dunavăț”, pe care a prezentat-o în cadrul adunării festive. Despre întâlnirea cu fiii satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile. Aruncă o privire scurtă spre indicativul navei, apoi spuse într-o limbă perfectă: — Fiți bineveniți pe plaiurile noastre! — Să trăiești, mormăi Felix S 23, coborând treptele „Bourului” împreună cu Getta 2. După ei coborî Dromiket 4, iar apoi Stejeran 1, care închise ușa navei cu yala. — Doriți cazare, masă, saună, masaj, deparazitare? se interesă omulețul. Ori mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți zece! le strigă Felix, ca să câștige timp. Tălâmbii, fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei, copii, bătrâni. Ajunși lângă tovarășii lor, întrebau ce trebuie să facă și porneau și ei să salte care cum puteau. Pământenii îi priveau fascinați. — Ăștia ne linșează dacă în continuare nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe - Unde ești iarnă bogată pe ce plaiuri hoinărești, nu mai vii ca altădată pe alei să poposești? - Unde ți-e hlamida albă care tremura pe nori și acoperea în grabă cu argint satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars idol opac
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte! Și tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
secolului al XVIII-lea și-au avut fiecare viziunea ei: drăgălașă, afectată sau eroică. Dar cu Moréas, chiar sufletul acestui farmec și al acestui mister, insesizabil ca o rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene. Cămările de miracol ale copilăriei nu se închiseseră bine, ochii prelungeau încrezători, pe lujerul tânăr
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]