479 matches
-
să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea mâinilor osoase, rapid zigzag, flăcări care tăiau, ca niște lame lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza că posedă suficiente date despre nou- venit. Apariția sa fusese precedată poate de informații, furnizate chiar de Vera, sporind, probabil, curiozitatea celor din jur. Ortansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a mărit de curând salariul și funcția, ținând seama doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în cabina liftului, uită că a apăsat pe buton, se trezește la etajul patru, în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele. Se rotește cu scaunul, apleacă ghiuleaua planșetei, o trage mai aproape. Schema de pe desen e complicată : o abandonase, ieri, după numai o oră. Caropol îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt ocupați. Competența unui desenator tehnic, cu atâta vechime
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
crizele ei de grandomanie. Da, carne : să coboare pe la unsprezece până la colț, poate îi face rost chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu și transcrie pe benzi înguste de hârtie argumentele viitoarei intervenții în consiliul tehnic, Marilena Albu stă aplecată peste planșeta doamnei Veturia, să-i explice detaliile drenajelor, Pasăre își tot pune și își scoate ochelarii peste circuitele stației de pompe, Braun studiază standarde din țară și din străinătate. Nu, Robert rotofeiul e în concediu, Robert Braun și mahmurul Mehmed și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și grăbită, scoate piunezele de pe planșă, o desprinde, o rulează lent, să nu cadă, o desfășoară deasupra biroului, se așază, se apleacă, desface căpăcelul sticluței de tuș, moaie tocul subțire, pentru titlurile planșei, Consuela zisă Lala nici nu lucrează la planșetă, doar la birou, dar Lala e și ea în concediu, și Mina aromata lipsește, păcat, ba nu, Mina s-a întors de la mare, fierbinte, tuciurie, părul mai creț și negru, ochii aprinși și glasul îngroșat, dar Ortansa n-o prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îl cunoști pe Gigi, frate-miu, doctorul ?“, se aude vocea Luminiței. „Acum, și pentru un zâmbet, doctorul primește bacșiș. Nu se mai dau țigări sau băuturi, ci carne, brânză. Auzi, mâncare !“ Somnambulul nu mai aude, doborât de arșița care dogorește planșetele, ferestrele, tranzistoarele, dulapurile. Lotomanul calculează unghiurile conductei, Vera primește din mâna osoasă a lui Caropol tema proiectului de automatizare a drenajelor și Programul de societate multilaterală al omului nou, și Nalbandu lucrează, Stork și Cornea la fel, dereglările sunt doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colegul Ropcea și colegul Pasăre, doamna Caropol chimista și tovarășul Albu, ce fel de coleg o fi, Marcu Sidonia și amantul ei Cornea obțineau, iată, validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întâmplă. Ușa se deschisese de câteva ori. Apărură Braun Robert și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari de lângă dulap se ridică, aleargă spre telefon. Domnul în ținută sportivă se apleacă peste umărul tinerei cu ochii mongoloizi și încercuiește ceva pe planșă, rectifică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sticlele mai departe, la reparatul mașinii, la frizer și croitor. Acum două zile, un pacient i-a dat o sticlă de whisky... Da, aceeași, ați ghicit... A făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
croitor. Acum două zile, un pacient i-a dat o sticlă de whisky... Da, aceeași, ați ghicit... A făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
titlu, cu mari litere roșii : „O Țară, un Popor, un Conducător“. Reîncep calculele, desenele. Vântul zgâlțâie ferestrele înnorate de ceață. Sună telefoanele, tranzistoarele. Apare lista conservelor care se dau prin sindicat, pentru săptămâna în curs. Lista trece de la birou la planșetă, pe la fiecare. Solicitanții își trec numele, menționează categoria și numărul, patru cutii, asta e rația. În mijlocul sălii, un nou duet. Domnul cu maniere interbelice explică potolit, reaprinzându-și deseori pipa din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doamna de lângă fereastră o umbră de felină, din care se înalță capul turtit, colțuros. Curând, apare și halatul soțului. Strânși unul în celălalt, apărându-se parcă. Cinci înguste și înalte dulapuri metalice, două verzi, trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unul în celălalt, apărându-se parcă. Cinci înguste și înalte dulapuri metalice, două verzi, trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă. Două cuiere, două telefoane. Două, cinci, șapte, opt tranzistoare. Două, opt, zece țigări aprinse, o pipă, doi ochelariști. Telefonul sună
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cinci înguste și înalte dulapuri metalice, două verzi, trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă. Două cuiere, două telefoane. Două, cinci, șapte, opt tranzistoare. Două, opt, zece țigări aprinse, o pipă, doi ochelariști. Telefonul sună fără întrerupere, fumul se ridică în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă. Două cuiere, două telefoane. Două, cinci, șapte, opt tranzistoare. Două, opt, zece țigări aprinse, o pipă, doi ochelariști. Telefonul sună fără întrerupere, fumul se ridică în straturi groase, până la planșeu. Zumzetul vocilor, telefoanele, tranzistoarele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați înțeles, prieteni? Aici lucrează oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia că aici îl căutăm pe unul dintre fiii lui Verde Împărat și anume pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Nu e un inventator de azi sau de ieri, nici nu e unul oarecare. În el trăiesc toți inventatorii din Țara lui Verde Împărat, din toate timpurile. E, deci, Inventatorul tuturor timpurilor. Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi. Poartă ochelari. Îi ține atârnați de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la școală că Marconi a inventat radioul - așa rămâne, a spus acesta. Acum fiul lui Verde Împărat se ocupă de altceva. A reușit să facă mai multe invenții pentru locomotive. Dar de ce plânge? De ce zace prăbușit în scaunul lui din fața planșetei și varsă într- una lacrimi? Ana îi aruncă mingea. El tresare și o prinde. Zâmbește printre lacrimi, din ochi i se revarsă blânde flăcări albăstrii. Ana șoptește pentru ea, dar se aude până la mine: „Inventatorule dragă, ești un copil mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș face fără ea. (La aceste cuvinte, lângă planșeta Inventatorului apare, din aer, o tânără superbă, care salută, zâmbind cu grație, ca o gimnastă care tocmai a încheiat un exercițiu greu.) E Zâna Inventica. Îi zâmbește cald Inventatorului: Sunt aici, prietene! Dă-mi voie să te contrazic: Nu sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de Zâna Inventica a desenat pe mai multe pagini un PROIECT mare din tot ce au vorbit ei între ei că ar trebui făcut pentru alungarea zmeilor. Recitesc amândoi textul. Îl corectează. Mai au, deci, un pic de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are și portrete de arbori bătrâni, viguroși, are și poeni înflorite. Știu ce face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]