620 matches
-
ca redactor șef la MERIDIANUL, ne salutam cu prietenie, iar din cât a lucrat la ziar am înțeles ce caracter și ce fire activă are. L-am urmărit în transmisiile directe cu lansarea unor cărți. Suporta foarte greu lenea intelectuală, platitudinea și formalismul unor momente, deși era un tip pacifist și cu experiență de viață care pe alții i-a distrus. Turnat de preoți colegi a făcut închisoare pe motive politice. Spirit foarte activ și nonconformist era greu să se adapteze
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
la televiziune, într-un spectacol, deopotrivă, tragic și comic, încât, de la un anume moment al dezbaterilor, un adevărat scandal deveniseră chiar ei - „demolatorii” și „apărătorii” poetului. Și asta din simplul motiv că încă foarte puțini pot să-și camufleze mediocritatea, platitudinea și ridicolul propriei înfățișări intelectuale atunci când scriu și vorbesc despre Eminescu. Cu toate acestea, sau tocmai de aceea, numărul „specialiștilor” în Eminescu, al celor care țin neapărat să-și facă publică opinia lor despre poetul național, crește cu o progresie
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în adevărul vieții și al morții. Drama lui se naște astfel din acest refuz - care pentru oamenii comuni poate fi salvator - și din orgoliul cu care sfidează sistemul de prejudecăți și comportamente sociale, de convenții și stereotipii culturale, de ipocrizie, platitudine și mediocritate individuală. ÎNCHEIERE Prin acest personaj ce însumează multiple ipostaze ale omului modern, Camil Petrescu a demonstrat că, în romanul psihologic, roman modern, al experienței, „devenirea psihică, mișcarea înlocuiesc [...] staticul. Timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară.“ (Noua
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul propriu e totodată instalare în Eul universal; emoția trăirii pe coordonate ancestrale colective coexistă cu adâncirea în timpul ei particular. Mecanizarea limbajului, spațiile închise, platitudinea și celelalte îndepărtează de sensul viu al ființei: "Doamne, câtă literatură conținem! / Sentimentele vă amintiți? le-am învățat încă la școală" (Carantină). Întoarcerea la elementar ar reactiva prospețimea aurorală: "Vreau tonuri clare / Și culori în stare pură, / Vreau să-nțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dinamică, franc opusă locurilor comune. Frontiera dintre cuvinte (titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În același spirit, și subsemnatul arătam în Fundamente filosofice ale economiei, Junimea, Iași, 2008, p. 41-45, că " Știința economică este una aparte. Chiar de la începuturi, metodologia sa a fost extrem de controversată. Edificiul său s-a înălțat pe o serie de platitudini și simplificări de genul : "indivizii preferă mai multe bunuri decît mai puține", "indivizii sunt capabili să-și ordoneze opțiunile după o ordine de preferințe", "mărfurile sunt divizibile", "indivizii aleg acea opțiune pe care o preferă" ș.a. Edificiul a integrat și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumii. Trebuie redat rațiunii sensul său primar: cel de rațiune de a trăi, de logos al nous-ului lui Aristotel, rațiunea ca sens de orientare a existenței. Numai o lume dezvrăjită putea fi dominată de valorile congelate ale modernității, de platitudinile desacralizate ale unei elite ale cărei interese de dominație vizau tocmai transformarea culturii într-o formă gregară, iar a societății într-o masă tembelizată, amorfă, incapabilă de discernămînt și de reacție, bună doar să muncească și să plătească impozite, un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
învolburată, pe unde bîntuie pescărușii. Bătut de ploi, curbat de vînt, aproape că se uscase; se hrănea greu din nisipul mîlos de la poale. Semăna bine cu un corn de ren vertical. Adică mai avea trei crengi cenușii și plate ca platitudinile comune. Cea din mijloc era mai înaltă, mai plată și păstra încă în vîrf un fel de frunze în formă de spini cu care înțepa cerul. Crengile laterale erau mai sfioase și semănau cu două babe despletite, sau împletite, după
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
În paralel cu biosfera, lumea spiritului sau a culturii apare ca un alt mare continent devastat de capitalismul de consum. Rechizitoriul cuprinde numeroase capete de acuzare. Cu ce seamănă o cultură fagocitată de mass-media, dacă nu cu un ocean de platitudini și de insignifianță? Ce rămâne din viața spiritului atunci când triumfă zappingul și divertismentul generalizat? În timp ce autoritatea simbolică a vieții intelectuale slăbește, industriile de programare prosperă, parcurile tematice și jocurile antrenează masele, timpul petrecut în fața televizorului crește; epoca de glorie a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vinovată. (deschide radioul din care se aude, mai întîi, un buletin meteo, apoi un buletin informativ, după care se aude muzică) Iar tu n-ai făcut decît să ieși la malul unei situații ce mirosea din ce în ce mai mult a banalitate și platitudine. (înaintează spre fotoliul central, pe care se va așeza) Eram doi oameni singuri care trăiau o administrație comună. Tu ai găsit desprinderea. Eu nu. Și n-am găsit-o pentru că n-am căutat-o. Și mai grav, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ți spun de ce. (Ea 2, așezată fotoliu, El 1, în genunchi lîngă ea) Dacă tot ai întredeschis poarta adevărului, atunci eu o deschid larg și-ți spun: primele linii din schema nefericirii noastre sînt, sigur, cele între care dormea confortabil platitudinea vieții noastre împreună; linia următoare este acolo unde cred eu că pot să mă cheltui fără rest, total și cu sens; paralela acestei linii este întîlnirea cu ea, întîmplarea care mă descoperea în stare de iubire; am tăinuit-o nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a cunoaște, de a explora, de a fi prezent... Are ceva din spiritul german temeinicie în toate. Mi-amintește de Boris Pasternak, care-și fixa scopurile creației cu o îndârjire neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și așa cum la Caragiale "legea artistică se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul ales, conferind filmului forța de sugestie, eliberată de discursivitatea unui dialog stufos și explicativ, de pleonasmul unui comentariu muzical, de platitudinea unei imagini comode. Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și el, alături de Miroiu, ca un "Don Quijote", în puterea de a visa și a auzi ceea ce oamenii din jur nu mai știu de mult să viseze și nu mai pot să audă, Costel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în adevărul vieții și al morții. Drama lui se naște astfel din acest refuz - care pentru oamenii comuni poate fi salvator - și din orgoliul cu care sfidează sistemul de prejudecăți și comportamente sociale, de convenții și stereotipii culturale, de ipocrizie, platitudine și mediocritate individuală. ÎNCHEIERE Prin acest personaj ce însumează multiple ipostaze ale omului modern, Camil Petrescu a demonstrat că, în romanul psihologic, roman modern, al experienței, „devenirea psihică, mișcarea înlocuiesc [...] staticul. Timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară.“ (Noua
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
social-politic, istoric și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia, lingvistica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor nevoi reale, evidente în structura relațiilor sociale. Istoriile lui Foucault, deși sunt subiective sub raport ideatic și intențional, sunt obiective din perspectiva "metodelor" sale. Marile experimente din istoria științei s-au făcut după teorii fictive, fără niciun raport cu platitudinea realului compusă din fapte și evenimente umane, total diferite în raport cu potențialul de schimbare. Ceea ce îi preocupă pe istorici este figurarea schimbărilor de fond. Prin ideologie și însoțitoarele ei (limbajul-reprezentare, hermeneutica, semiotica, psihanaliza etc.), orice cunoaștere, orice posibilitate de cunoaștere este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și ceaușistă a literaturii române, ocupația de bază a acestei cărți, nu este patentul profesorului Negrici, dar atunci când o face, o face cu talent, incisiv, mordant, dar nicicând apodictic, făcând din Iorga un "poligraf neobosit cu reușite geniale și cu platitudini descalificante, cu un aparat critic adesea fictiv și încropit cu o nepăsare suverană față de opinia contemporanilor". La zi cu cărțile semnalate, dar și cu lucrări de teorie și critică literară iluminante, autohtone și străine, Eugen Negrici excelează în reconfigurarea analitică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cancelarii... 1. FILOSOFIA ȘI METODOLOGIA ȘTIINȚEI ECONOMICE 1.1. ESTE ECONOMIA O ȘTIINȚĂ? Stiința economică este una aparte. Chiar de la începuturi (sec. al XVIII-lea), metodologia sa a fost extrem de controversată. Edificiul său s-a înălțat pe o serie de platitudini și simplificări de genul : "indivizii preferă mai multe bunuri decît mai puține", "indivizii sunt capabili să-și ordoneze opțiunile după ordine de preferințe", "mărfurile sunt divizibile", "indivizii aleg acea opțiune pe care o preferă" etc. Edificiul a integrat și un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se termină undeva la marginea științei, ceea ce nu înseamnă că această limită nu poate fi împinsă mereu mai departe. Explicarea comportamentului lui homo oeconomicus creează dificultăți speciale. Invocarea utilităților și a anticipărilor nu este suficientă. Ea nu conduce decît la platitudini de genul "oamenii fac ceea ce doresc, sau ceea ce le face plăcere...". Diferențele față de științele na-turii sunt radicale, așa cum arătau F. Knight, F. von Hayek sau L. von Mises. Motivele nu sunt suficiente pentru a explica acțiunile. O știință se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
D. este un personaj atipic, fiind singurul cu un destin ce stă sub semnul iremediabil al ratării. Încă din adolescență, iubește fără nicio speranță pe d-na T, este un intelectual mediocru, îmbătrânit precoce, iar versurile sale sunt de o platitudine dezagreabilă. E o figură în negativ a lui Pygmalion, eroina încercând în zadar să-l cizeleze și, din punctul ei de vedere, cea mai gravă carență ar fi tocmai nulitatea lui ca poet: "Am încercat să-l fac să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nu intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul citat, întreg contextul, evocă, inevitabil, o astfel de corelație. Doamna T. însăși este conștientă că Sinele, Esența sa rezistă asalturilor locurilor comune, platitudinilor, vulgarităților etc. doar prin Privire. Scena erotică, în care partenerul este D., se consumă, dintr-o milă care "a înmuiat scheletul mândriei"333, iar, spre sfârșit, apare această recunoaștere: "Dar eu simțeam că tot ce eram <<eu>> mi se refugiase
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]