1,060 matches
-
Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai ales cel platonician), cu cel iudeo‑creștin. Credința într‑un adevăr unic și salvator este definitorie pentru cele două atitudini spirituale. În consecință, Iustin, convertindu‑se la creștinism, nu a făcut decât să‑și convertească ambiția soteriologică de tip platonic - filozofie a revelației finale, epoptice - la creștinism - religie a revelației inițiale. Această conversație este marcată de renunțarea la Satan, adică la „principele acestei lumi” și, în același timp, zeul suprem al cultelor păgâne. Dumnezeu (ΔΔ0ϑ≅Η, în viziunea lui Iustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Grafie greacă imprecisă (1852, p. xvi). Mulți ar fi Înclinați să considere adagiul delfic un exemplu destul de mediocru și inoportun de referință europeană Într-un context care, fie asiatic, fie medical, nu se potrivește. Totuși, și În principal pentru că Academia platonică din Atena s-a mutat după 529 În Iran, există o carieră absolut impresionantă a formulei din primul Alcibiade, de-a lungul unor filiere neoplatonice, așa cum a documentat Michel Tardieu Într-un articol excepțional, „ß³biens coraniques et ‘ß³biens de Harr³n
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aceeași noapte într-un adăpost, Mirona are, spre dimineață, impresia că se zguduie pământul și se surpă ziduri, ceea ce ar explica și titlul scrierii. În sfera vieții intime, experiența capitală a eroinei e dragostea mistuitoare pentru Ștefan, împărtășită de el platonic. Mai mult povestire decât roman, Gențiane desfășoară o biografie în felul ei exemplară. Fiică a unui restaurator dintr-o gară rurală, Rada Ionac, ajunsă chelneriță, e, sufletește, o țărancă robustă, floare aspră de munte, deșteaptă și ambițioasă, agresivă la nevoie
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o confesiune de iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și interpretare creștină. Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Puterilor europene, nu este de mirare că Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu, În cursul unor noi Întrevederi cu diplomații acreditați la Congres, au primit din partea tuturor „manifestări de simpatie”, care se dovedeau a fi Însă „pur convenționale”. Dincolo de „bunăvoința platonică, adică sterilă”, doar ministrul de Externe francez, Waddington, a căutat să spulbere orice iluzii, lăsând să se Înțeleagă că „Basarabia trebuie considerată pierdută”. Nici Întrevederea cu Prințul moștenitor al Germaniei nu a depășit sfera amabilităților de circumstanță. Ba mai mult
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
curriculumului 68 3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârși 71 Note și referințe bibliografice 71 Capitolul IV. Curricula akademic și isocratic 77 4.1. Școlile „veacului de aur” 77 4.2. Platon și Akademia sa 77 4.3. Curriculumul platonic 79 4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideia 81 4.5. Duelul marilor maeștri 83 4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură” 83 Note și referințe bibliografice 84 Capitolul V. Enkyklios paideia 89 5.1. Curriculumul suprem
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lungul mai multor vieți, în conformitate cu metempsihoza 29. Definiția lui Democrit din Abdera. Curriculum este natura umană (physis) căreia i se adaugă spre desăvârșire o a doua natură, secundă, prin travaliul lăuntric desfășurat de-a lungul întregii vieți (physiopoiesis)30. Înțelesul platonic. Curriculum este efortul de formare umană și de autocucerire prin interiorizarea Ideilor (Alétheia, Agáthon, Kalós - Adevărul, Binele, Frumosul), precum și recâștigarea condiției athanatice prin paideia 31. Definiții și înțelesuri medievaletc " Definiții și înțelesuri medievale" Înțelesul evanghelic. Curriculum înseamnă asimilarea învățăturii hristice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hetairia ateniană (e(taireia = aprox. „frăția”). Metodele de organizare și desfășurare sunt lésche (levsch = „conversația”) și symposion-ul (sumposion = „banchet”). Acestea au pregătit nașterea numeroaselor școli de filosofie din polisurile democratice grecești în frunte cu Atena și înființarea primelor „universități” - Akademia platonică, Lykeon-ul aristotelic, Grădina epicureică, Museion-ul din Alexandria ș.a.17. Odată cu acestea s-a modificat și idealul educațional. Două valori s-au impus ca esențiale pentru formarea areté: frumosul (kalo/j, kalós) și binele (agaqoz, agathos). Din combinarea lor s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
supuneau însă inspectorului efebiei, gymnasiarch. În epoca elenistică, în aproape toate cetățile grecești a apărut un magistrat general al școlilor inferioare, paidonomos (paidonomo" = „legislatorul pentru copii”)20. 2.4. Polymatheia sofistătc "2.4. Polymatheia sofistă" Ținta ironiilor socratice din Dialogurile platonice, vestiții sofiști, erau în realitate mari educatori și teoreticieni ai curriculumului. Gorgias, Hippias, Protagoras au întemeiat o uimitoare școală ambulantă de retorică urmărind formarea sofistului cu competență universală; adică polymatheia (polumaqeia), învățarea în toate domeniile cunoașterii și specialitățile tehnice. Ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
op. cit., vol. I, p. 404); P. Girard, L’Education athénienne au Ve et au IVe siècle avant J.-C., Hachette, Paris, 1891; M. Defourny, „Aristote et l’Education”, Annales de l’Institut Supérieur de Philosophie, Louvain, IV, 1920. 20. Dialogurile platonice care poartă chiar numele protagoniștilor. 21. Există o literatură imensă în legătură cu sofiștii. Lucrările care abordează aportul pedagogic al acestora sunt: O. Navarre, Essai sur la rhétorique grecque avant Aristote, Paris, 1900; F. Ueberweg, Grundriss der Geschichte der Philosophie, vol. I
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
II, 2); H. Gomperz, Sophistik und Rhetorik, Leipzig, 1912; I. Untersteiner, I Sophisti, Milano, 1967. c) Despre Kritias din Atena (462-400? î.Hr.) - deși nu a fost sofist practician, ci mai curând om politic, a rămas în memoria contemporanilor datorită dialogului platonic Critias. Exegeze: A. Levy, „Sulla sofistica. Studi introducttivi”, Sophia, mai multe numere din 1937; H. Pater, Der Tyrann Kritiasa und die Sophistik, Fastshr, Gundert, 1976 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2; Guthrie, op. cit.; Untersteiner, op. cit.; Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il pensiero giuridico nella sofistica”, RIFD, 52, 1975; K. Wenig, Contributions à l’histoire de l’art oratoire en Grèce, Paris, 1921. e) Despre Gorgias din Leontinoi (484-375 î.Hr.) sursa esențială rămâne dialogul platonic cu același nume. Există însă referințe la Philostratus, Diodor, Aristofan, Pausanias, Quintilian, Aristotel și Pseudo-Aristotel. Fragmente din operă, în culegerea Diel-Kranz, op. cit., și Banu-Piatkowski, op. cit. Exegeze importante: G. Rensi, Figure di filosofi: Ardigò e Gorgia, Guida, Napoli, 1938; K. Joel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Bobbitt. El s-a încumetat să sugereze că putem, cumva, să ne proiectăm soarta chiar și dincolo de ceea ce numim „moarte”. 3.2. O cercetare peirastică a curriculumuluitc " 3.2. O cercetare peirastică a curriculumului" Este dificil să discriminăm între „Socrate platonicul” și „Socrate-cel-real” câtă vreme cele mai multe informații despre personalitatea sa provin din Dialoguri. Totuși există și informații certe, „neplatonizate”, pe care ne putem baza. Avem în vedere profesiile părinților lui Socrate - tatăl pietrar și mama moașă - de care se face caz
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aici ceva nemărturisit explicit de Socrate, dar fabulos: intuiții principiale pe care le proclamă mulți dintre teoreticienii postmoderniști ai curriculumului, ba chiar și o viziune ultramodernistă a formării „omului complet”, a „omului reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate platonicul spune mai puțin. Dar subînțelesurile pe care le conține ceea ce nu spune fac tăcerea sa nu doar „grăitoare”, ci de-a dreptul „asurzitoare”: se proclamă ceva profund despre rostul educației în devenirea omului ca om. În acest fel, Socrate a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
folosit în școli, din Antichitate până în zilele noastre. Este păcat că interpreții s-au oprit aici. De fapt, textul care urmează este mult mai important. El conține teoria curriculumului maieutic care, din păcate, a fost uitată. Socrate, cel puțin „Socrate platonicul”, a intuit perfect că educatorul este mult mai mult decât paidagogós sau grammatistes. El are responsabilități pe care mitologia le atribuia doar zeiței Ananke și fiicelor sale, moirele. Educatorul făurește (și deci predestinează) oameni - ca și când i-ar face să se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înșiruirea unor materii de studiu, eșalonarea disciplinelor și alcătuirea planurilor și programelor de învățământ. Teoria socratică a instruirii este o teorie universală a cunoașterii și cercetării adevărului, pe principiul „omului ca măsură a tuturor lucrurilor”. De fapt, este expusă teoria platonică a anamnesis, pe care nu are rost să o detaliem aici. În esență, după „Socrate platonicul”, instruirea eficientă este de fapt autoinstruire, iar cunoașterea este autocunoaștere și autodescoperire a adevărului. Intuiția hegeliană cu privire la Socrate, asimilată mai sus, se confirmă pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a instruirii este o teorie universală a cunoașterii și cercetării adevărului, pe principiul „omului ca măsură a tuturor lucrurilor”. De fapt, este expusă teoria platonică a anamnesis, pe care nu are rost să o detaliem aici. În esență, după „Socrate platonicul”, instruirea eficientă este de fapt autoinstruire, iar cunoașterea este autocunoaștere și autodescoperire a adevărului. Intuiția hegeliană cu privire la Socrate, asimilată mai sus, se confirmă pe deplin. Principiul curricular socratic coincide cu metoda maieutică. Și, cel puțin deocamdată, nici cercetările moderne dedicate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Platon, care l-a făcut pe Socrate personajul central al tuturor Dialogurilor sale, înfățișându-l în cele mai diverse ipostaze și dându-i astfel „șansa” de a-și argumenta pe larg fabuloasa opera practică. Nu este cert însă dacă „Socrate platonicul” este chiar „Socrate-cel-real”. Dar, începând cu Aristotel (Metaphysika) și continuând cu numeroși exegeți antici, medievali și moderni, cercetarea operei paideutice a lui Socrate pare să fi fost influențată de anecdotica superficială a lui Diogene Laerțiu (Despre viețile și doctrinele filosofilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
La Renaissance du Livre, Paris, 1932; E. Zeller, Die Philosophie der Griechen, Leipzig, 1989; W.M. Calder, „Socrates at Amphipolis”, Phronesis, VI/1961; A. Frenkian, De ce a fost condamnat la moarte Socrate?, București, 1942; G. Galli, Socrate ed alcuni dialoghi platonici, Giappichelli, Torino, 1958; R. Hackforth, The Composition of Plato’s Apology, Cambridge University Press, Londra, 1933; E. Horneffer, Platon gegen Sokrates, Leipzig, 1904; Edmund von Pfleiderer, Sokrates und Plato, Tübingen, 1896; E. Dupréel, La légende socratique et les sources de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
l-ar fi rostit cu câteva ore înainte de a se sinucide (vezi Platon, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Petru Creția și Constantin Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975; traducerea textului a fost realizată de Cristina Băltăceanu). 4. Dialogul platonic despre care se vorbește în continuare este calificat de Platon însuși ca peirastikò", adică având caracter de încercare, de „tentativă”. După cum se va vedea, este vorba de „tentativa” (peira) personajului Theaitetos de a da cunoașterii și învățării o definiție cuprinzătoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de „tentativa” (peira) personajului Theaitetos de a da cunoașterii și învățării o definiție cuprinzătoare și adecvată. Este vorba de o metodă de cercetare. Cuvântul peira (= „încercare”) este legat de verbul denominativ peiravzein, care înseamnă „a pune la încercare”. În dialogul platonic aflat în discuție este vorba de o cercetare autentică: Socrate „pune la încercare”, probează opiniile conlocutorului său cu privire la analogia dintre practica moșitului și maieutike, „arta moșitului” paideutic de care se ocupă Socrate. 5. Platon, Opere, vol. VI, ed. cit., 1989
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]