2,404 matches
-
oamenilor, să nu se încadreze în rîndul oamenilor muncii, să nu fie credincioși țării, partidului, idealurilor naționale, conducătorului. Alta au în cap tinerii din anul 1971. Nici nu poți prea bine ști ce au ei în capul lor acoperit cu plete, cu bentiță colorată. - Să ne mutăm de-aici, zice tînărul cu figură de țigan cortorar: așa li se spune țiganilor nomazi prin Banat, țigani cortorari, de la cort adică, și ăștia chiar așa sînt, așa ceva sînt ei dacă te uiți cu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
sînii tăi, femeie,/ Iar caldul mîinii mele nepătruns/ Va răsuci prin suflet altă cheie"; Ți-e ochiul stins de-atîtea așteptări/ Și gura-ți arde de atîta sete/ O, cîte trenuri poposite-n gări/ Ți-or fi lăsat cenușa zării-n plete?". Sau cele sub semnul lui Bachus: "Cum eu veneam, cum tu veneai/ Prin unda verde de alcool/ Te risipeam, mă risipeai/ Ca vîntul mut prin cerul gol.// Pe stelele de-absint lucea/ Trupu-ți răsfrînt poate de-un semn/ Și eu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
14 lei și 20 de bani (da, știu, sunt cele mai scumpe, dar sunt și cele mai ușoare), și o brichetă de 1 leu. Îmi dă băiatul bricheta, țigările și restul. Eu, ambetată și aeriană, de cât mă zgărmănaseră prin plete oamenii de la coafor, întreb: Vă rămân eu datoare cu 20 de bani, nu? Da. - zice, după un moment de gândire. Nu am să vă dau acum, zic. Nu-i nici o problemă, îmi răspunde galant. Mulțumesc, zic. Cu plăcere, zice. Plec
Și datoare, și cu banii luați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19224_a_20549]
-
Simona Tache Personaje: copil de 2 ani și ceva (cu față de drăcușor împertinent și pleată blondă, ultracârlionțată, de înger) și mama lui. Puștiul: bilingv, din motivul că mă-sa e româncă și tac-su e francez. Rezultă următorul dialog, în timp ce se mânca pepene: Mama: Cum se cheamă ăsta în franceză, mami? Copilașul: Pepene. Mama: Nu
Cum se zice “pepene” în franceză by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19297_a_20622]
-
Toate Articolele Autorului Suflă vântu-n cioburi bruma desprinzând de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise, ochii nopții sting lin teama ațipind prin gări nescrise. Dezbrăcând de sub cojoace blânda iarnă-n chip de înger, fulgii au pornit să joace pe marama unui fulger. Au topit prin suflet
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1175 din 20 martie 2014 Toate Articolele Autorului Arcan Moto - Am visat un urs care mă mângâia, apoi m-a mâncat Gigantică noapte, umbre ușoare, sufletul celor ce vor să coboare, aripi ca razele, pletele zeilor, lama cuțitului, plânsetul mieilor, albe narcise ca un balsam pus pe o frunte de hipopotam. Râul suspină, pinii se-nclină, Pasărea cântă sus, ocarină, Saltă și mânjii, fluturi subțiri, Numai iubita nu-i nicăiri. Ea e în toate, buze
ARCAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360262_a_361591]
-
august 2014 Toate Articolele Autorului Îmi caut urmele prin hățișurile timpului. Copilăria-mi pune piedică gândului ce o ia razna spre adolescență: "Joacă-te cu mine!" "Eu am fost cea mai frumoasă." Îmi răsare, răzând, în cale o năzbâtie cu plete zambile, cu o rochiță albastră, presărată cu viorele aduceri-aminte, se joacă, zglobie, în curtea părintească. Îmi simte mirosul de liliac înflorit ce-mi inundă ochii, precum inunda odăile din acele primăveri. Mă privește, oarecum mirată, dispare indiferentă, fără griji, continuându
SURÂS de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358257_a_359586]
-
vagonului generalul Berthelot privea mulțumit panorama naturei și cu glas dulce spuse: «Văd satul meu. Ca unul care voiu căuta să vin mai des între sătenii din Fărcădin, am ținut să le cunosc și origina. Ei bine! Acești țărani cu plete și cu portul lor deosebit sunt asemănători poporului dac, care a locuit odată aceste ținuturi, iar numele satului cred că își trage rădăcina dela «furcile caudine». Dovezi care vin să demonstreze temeinicia afirmațiunilor mele stau în săpăturile ce se fac
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și doi cetățeni
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
considerat însă că e mai bine să scoatem materialul «No Roots». Ne bucurăm extrem de mult că am revenit în România“. Spre deosebire de formațiile care sunt „consacrate“ într-un anumit stil muzical, la Faithless lumea a fost extrem de pestriță. Alături de rockeri cu plete am zărit o serie de tineri care frecventează cluburile house sau oameni care pur și simplu au venit pentru spectacol. Și desigur, nelipsita pleiadă de vedete care la orice eveniment monden din București ține morțiș să fie văzută. Aceștia au
Agenda2005-24-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283813_a_285142]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FINAL RETORIC Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului O, de iubire cât mi-e sete, De cât frumos este în ea cuprins, De mângâierea vântului în plete, Cireșul înflorit ce peste mine-a nins! Vai, cât mi-e sete de iubire! Floare albastră'' spusă-n șoapte, Din curcubeul plin de nemurire Ieșit-a un tablou - opera firii-n noapte. Izvorul clipelor de altădată Ajuns-a de demult
FINAL RETORIC de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384844_a_386173]
-
se-mprăștie în vânt Fericirea noastră,în tristă suferință! Vin zilele din urmă și fără adevăr Ne calcă falsitatea,hoția și minciuna Vrem iar grădină Evei,chiar dacă fără măr Orbiți de bogăție,îi căutăm cunună! Ne plâng munții,bătrânii,cu pletele cărunte Când văd atâta ură,invidie ,trădare Lacrimile limpezi ,izvoarele mărunte Semnul că există: și mare și iertare! Banul,puterea...simbol de biruința, A-nvins dreptatea lumii,cu cei, puțini arginti Îi căutăm zadarnic,fără nechibzuința Toți răufăcătorii lumii, s-
ZILELE DIN URMĂ(I) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384865_a_386194]
-
știi, că ne vom întâlni , Pe străzile luminii, Pe sub copacii de argint , Cu frunzele de vânturi . O sa te-astept tăcută , Ca un înger , O să-mi cunoști privirea Și râsul cristalin . Să știi , că ne vom întâlni ! O să pășesc zglobie , Cu pletele în vânt. În mână voi purta Un fir de lilic. Ai să-mi cunoști mirosul De primăvară verde , De lacrima de roua , Ce-mi curge pe obraz . Referință Bibliografica: Ne vom întâlni / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NE VOM INTALNI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384924_a_386253]
-
în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
în pace.Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își scutură parfumul de poame și de miere.Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă,Noianul
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci Sorbind iubirea zilelor senine. Te pierd din nou... Pășești pe-același drum, Valea Râșnoavei... Ploua lin cu stele... Doresc o reverie cu retur, Tu, roua blândă-a pajiștilor mele. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
câte un oftat prelung ori un hohot de plâns sunt semen de întrebare ori de mirare... Îmi fac batistă dintr-o pânză de paianjen ce dantelează umbrele părinților mei gătiți în surâsuri... Degetele tremurânde și obosite le trec, agale, prin pletele albe ale timpului doar umbre, tăceri, și amintiri îmi însuflețesc resemnarea... În casa veche care cândva îmi era “acasă” miroase a praf, a moarte și a lacrimi; soneria bătrână și ea va rămâne mereu muta nici mama, nici tata nu
DINCOLO… de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384992_a_386321]
-
pot să plângă, prinde inima timpului, făcându-o să bată. În jocul abil al naiadelor, (când apar torenții) suprema amazoană își cântă aria singurătății în plin centru. Străluce ca o zi de vară, prinsă-n mreaja soarelui. O suviță din pletele codrului --vlăguită de nepăsarea lui-- cade-n replica tăioasă a foarfecelui. Prin parfumul florilor trece-un iz din povestea ochilor ce nu pot să plângă și se-așează pe un umăr străin... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA OCHILOR CE NU
POVESTEA OCHILOR CE NU POT SĂ PLÂNGĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385050_a_386379]
-
vânt. Sara pe deal buciumul sună cu jale Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară. A plecat dorul de-acasă... Voiam să pleci, voiam să și rămâi. Rămâi pe loc, acolo unde ești... De ce nu vii tu, vină! Pe umeri pletele-i curg râu Și-aud gemând amorul meu defunct. Multe-ar putea să fie...Nu vor fi. Ne-om aminti cândva, târziu, De-această întâmplare simplă. Țârâie ploaia... De-atâtea nopți aud plouând... Cine-a crezut mai mult în celălalt
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS RĂTĂCIT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată găsit
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CÂND VINE PRIMĂVARA Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FERICIRE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare
FERICIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385223_a_386552]
-
murdare de tristețedeparte de lumemă întorc printre rândurisă cânt, să plâng... II. VIS RĂTĂCIT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017. VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată găsit
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
ziua cu noaptea semănând gânduri în tăcerea lumii nimeni nu a văzut nimic erau ocupați, preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe o coală goală dureri,tristeți din vremuri reci și seci îmi este atât de frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
nu...să plec de aici, tot mai departeam adunat ziua cu noapteasemănând gânduriîn tăcerea lumiinimeni nu a văzut nimicerau ocupați,preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obositeîn picioarea mai rămasun ultim arbust,cuvântul,prea micpentru lumea asta marecu pletele în vântduc floricăzute prin iarba uscatăde focul aprigce ardea în mineaștern pe o coală goalădureri,tristețidin vremuri reci și seciîmi este atât de frig, aici, lângă voinu cer decât o rază de iubire... X. ULTIMUL ȚIPĂT, de Viorel Birtu Pârăianu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]