1,160 matches
-
și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-au dat ție frații «Brothers» asta?!“, s-a mirat Maria. Am susținut-o din priviri. „Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după grai, păreți italian... - Mă aflu În Italia de zece ani, spuse Cosmin. Am studiat la Padova... - Acum Înțeleg, se scuzase șeful gărzii. De aceea nu aveam știință despre sosirea Domniei Voastre aici. Signor conte, mai spusese el cu o plecăciune, vă felicit pentru inspirația cu care vă alegeți prietenii... Serenisimul doge va fi Înștiințat despre cele petrecute. Corabia Domniei Voastre va putea pleca imediat ce va fi Încărcată. - Mulțumesc, răspunse contele, Încă neînțelegând cum fusese posibil atacul și, mai ales, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tânără pe care o țineți ascunsă În umbra Domniei Voastre? Întrebă, curtenitor, François de Montpellier, ambasadorul Franței. - Excusez-moi, se grăbi Bogdan, e sora mea, Erina, abia sosită de la curtea domnitorului Ștefan al Moldovei. - Încântat, frumoasă doamnă! spuse francezul, cu o plecăciune. Curtea domnitorului Ștefan trebuie să fie extrem de... atractivă cu astfel de prezențe. Cu Îngăduința fratelui dumneavoastră, v-aș invita la dans. - Dar nu știu... se rușină Erina. - Ah, dar aceasta e cea mai măruntă dintre probleme... Eu Însumi am mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
marea. Pe cea de-a doua, prin cinstirea victoriilor obținute de luptătorii noștri. - Dar Oană e luptătorul unui voievod anonim, prin niște păduri sălbatice! Cu ce... - Ilustre condotiere, audiența a luat sfârșit, spuse, netulburat, dogele. Montassini se retrase cu o plecăciune, iar ușile cabinetului se Închiseră fără zgomot În urma lui. În spatele dogelui, ușa secretă se deschise. Generalul Bartolomeo Colleoni ieși amuzat. - Încă mai fierbe sângele În tânărul Montassini... Întâmplător, am asistat la acel duel. Oană nici nu l-a luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
înapoi d-a-ndăratele. Începând, fără să se gândească bine, prin aceea ce se numește la morgue espagnole, pe care a împins-o, cum vom vedea, mai departe decât vestitul ambasador al Grenadei din operetă, ministrul nostru plenipotențiar a sfârșit prin închinăciuni, plecăciuni și prin cereri de iertăciuni; vorba ceea: daca nu-i puterință, la ce mai gâlceavă degeaba. D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că d-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nu i-am spus, vreau de la stânga la dreapta, ci vreau ca omul ăsta când merge să transmită sentimentul acesta, că se prăbușește ceva peste el. Nu știu cum îl faci, dar trebuie să simți asta. De foarte multe ori, rugămintea asta, plecăciunea în fața operatorului, și nu umilirea lui, plasarea lui în zona creativă, nu doar în cea de execuție, m-a ajutat. Mi-a mai redus din handicapul de a nu fi făcut și școala de imagine, precum Al. Solomon. Pe de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Dintr-o dată, dădu uitării mânia. - Mulțumesc că m-ai prevenit, Îi răspunse, pornindu-se către el. Avea senzația că, Într-un fel, omul Îl aștepta. - Cred că te cunosc, Îi zise când se apropie Îndeajuns, salutându-l cu o ușoară plecăciune. - Și eu te cunosc pe domnia ta, messer Alighieri. După faima dumitale, dacă nu personal, răspunse bătrânul, plecându-și fruntea la rândul său. - Uneori faima aleargă mai iute decât pașii. Dar pașii dumitale, ce i-a purtat prin aceste locuri? - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale ale nenumărătoare adunării, erau legate Între tăblițe ilustrate. - Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest oraș. Cine și cât dă, cine și cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sală. Pe trepte, aproape că fu luat pe sus de un trimis, care alerga spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și Îl opri. - Ce se petrece? Celălalt probabil că Îl recunoscuse, Întrucât făcu o plecăciune. Apoi aruncă o privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor. Trebuie să comunic Consiliului o veste de maximă importanță, zise pe un ton agitat, dând să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acord în acest sens. S-a pus însă problema colaborării militare în caz de război. Articolul este însoțit de o caricatură, foarte probabil preluată din presa centrală, înfățișându-i pe liderii balcanici sărutând mâna ministrului american și făcându-i adânci plecăciuni. Chestiunea este reluată în luna decembrie cu mai multe amănunte. „Imperialiștii americani - susține publicația târgujiana - încurajează prin tot felul de mijloace activitatea agentului lor din Balcani și continuă să-l înzestreze cu armament”. Pentru viitorul apropiat intenționează livrarea de tancuri
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dobitoace care vorbesc. Tu ești năzdravan de bună samă! '' "Ba nicidecum - adăogi el - eu sint un bătrâne iepure a lui Donici". Zău nu mai era de vorbă, rămăsesem încremenit. Mi-am zvârlit pușca și m-am închinat lui cu multă plecăciune: i-am cerut iertăciune că nu l-am cunoscut, bănuindu-l că se pusese în primejdie de a se face ostropăț. "Și pentru ce acest dezgust de trăit? " îl întrebai. "Of, sânt satul de cele ce văd", zise el. -,. Cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în reîncarnare? -Nicidecum. E o prostie gogonată... -N-aș putea evada din timpul propriei mele vieți. Îmi place să călătoresc în alte lumi prin intermediul cărților mele, printr-un fel de telepatie. Camerista ne invită imediat la masă, salutându-mă cu o plecăciune a corpului. Am ciocnit amândoi paharele cu gin tonic și am avut momentan impresia că el ridicase paharul pentru cu totul altceva decât în sănătatea mea. Dejunul a fost excelent. Am mâncat ruladă de pui, cașcaval pané, ouă umplute și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru, căci pentru el zâmbetul era crud. Înainte de a pleca, schiță o vagă plecăciune, plină de ironie și dispreț. -Nu ne stă nouă în putere, i-am zis, să alegem nici piesa și nici rolul. Imediat după plecarea lui au apărut doi gardieni care m-au rugat să-i însoțesc. Am simțit un oarecare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus paltonul fără pic de tragere de inimă. A făcut o mică plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia rămas bun, fără să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a fost destul de gol, așa că am găsit ușor locuri. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
strâng într-a mea și să plângem împreună. La gândul acesta, m-a apucat tremuratul, însă m-am îngrozit când mi-am dat seama ce impresie detestabilă o să las. Om cu două fețe. — Vă mulțumesc foarte mult. Am făcut o plecăciune adâncă și am zbughit-o în stradă. Vântul mă șfichiuia. Izbucnirea ostilităților. Îl iubesc. Îl doresc. Îl iubesc cu-adevărat și am mare nevoie de el. Îl iubesc atât de mult, încât nu-mi pot înăbuși dragostea. Îl vreau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trebuie să se ramifice în toate direcțiile, acest lucru poate se lega și de surâsul care nu reprezintă decât o mică părticică din ceea ce o inimă grea lasă să se vadă la suprafață. Sau de gravitatea care este îndepărtată de plecăciunile și invitația la râs pe care le face un acrobat. Uneori îl vedem până și pe cel care-și dorește cu ardoare să creadă cum ajunge la Dumnezeu pe drumul ocolit al glumei. În acea seară am căzut într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de acrobații fără nici o plasă sau alte corzi de siguranță. Micuțele sălbatice care au apărut în pantalonii lor murdari să jongleze, să meargă pe sârmă și să facă alte giumbușlucuri n-au scos nici un zâmbet și nici n-au făcut plecăciuni publicului. Astfel că n-am zărit nimic familiar în acest oraș, cu excepția amintirilor mele - ca acelea care mi-au venit în minte când am văzut rușii, care mi-au amintit de Bunica Lausch. Până într-o zi, foarte liniștită, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o slujbă. Păi, trebuie să încerci să îl înțelegi. E foarte straniu. În parte, moștenește asta de la maică-sa. Ea credea că este regina orașului Rockford, Illinois. Purta coroană. Avea tron. Se aștepta ca toată lumea din oraș să îi facă plecăciuni. Locuiește în Rockford? Nu, are o casă aici în Cartierul de Sud. Când era student îl aducea un șofer la campus. Multă vreme era mort după Cărțile Importante și cumpăra spațiu în rubrica de reclame din ziare unde punea citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mercur: M-au prins pe drum mai multe furtuni de meteoriți. Rămășițe de-ale Pământului care plutesc aiurea prin împărăția ta. Soarele: (vădit nemulțumit) Mda. O să fac ordine. (muzicăintră Marte. Este îmbrăcat în costum de vânătoare de epocă) Marte: Cu plecăciune mă închin celui mai puternic și mai înțelept dintre înțelepți! Soarele: Oho, ce osanale! Bine ai venit, Marte! Dar ce-i cu tine cavalere de ești așa de furios? Te știu o fire războinică, dar cum arăți... Marte: Sunt furios
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii ei. Făcu o mică plecăciune crispată către Antonia care încep să se frământe pe loc, neștiind dacă să-i întindă mâna sau nu. Amândouă femeile respirau anevoie. Nu doriți ceva de băut? întrebă Antonia. Emoția îi îngroșa glasul. Vă rog să luați loc, și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lucru să se întâmple. În orice caz, este treaba noastră și numai a noastră. Sper că n-am fost nepoliticoasă iar, dacă am fost, îmi cer scuze. Trebuie să plec. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
luându-l în brațe pe Zet. — Îl cheamă Zet, făcu Adam prezentările. Scarlett-Taylor zâmbi pentru prima oară cu zâmbetul lui adevărat, un surâs logic și intelectual, surâsul unui om mai vârstnic. I-l înapoie pe Zet lui Adam cu o plecăciune grațios formală. Adam nu zâmbi, dar îl privi aprobator. — Și ce-aveți de gând să faceți acolo? întrebă Brian. — Să facem? întrebarea părea să-l nedumerească pe Tom. A, să ne distrăm. Se îndreptară cu toții spre ușa din față. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De ce să râdă? — Lumea întotdeauna râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii e bine, spuse Ruby. Dar ei nu-i place. — Doamnei McCaffrey? — Mai bine ai veni mâine să-i faci o plecăciune. — Bine, în ordine. O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii e bine, spuse Ruby. Dar ei nu-i place. — Doamnei McCaffrey? — Mai bine ai veni mâine să-i faci o plecăciune. — Bine, în ordine. O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl. Bună dimineața, domnule profesor. Pearl, care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr muiat de ploaie și nu avea nevoie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]