38,301 matches
-
lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau și a copiilor" își recitește "notele turce". La 6 Iulie, - notați că în 1914, - se întreabă dacă Jean Ț., e inteligent. El "crede că da". Ce teribilă importantă capătă, în Iulie 1914, problema inteligenții lui Jean Ț. La
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
publicare era o luptă corp la corp. În privința scrisului său, era măcinat de îndoieli și inhibiții kafkiene. Își iubea paginile dactilografiate, vechi și îngălbenite, cu corecturi mărunte, aproape indescifrabile, pe care le scrisese cîndva, demult, unele în România, altele după plecarea în exil. Nu se îndura nici să le rupă, nici să le dea drumul în lume. Iar dacă, într-un moment de cutezanță, ni le trimitea, după aceea începea o lungă tîrguială în trei: ne telefona și ne testa, prin
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Paris, Alexandru Vona. Scriitorul, care a dăruit literaturii române unul din marile ei romane, ar fi împlinit în martie 83 de ani. Într-adevăr, apariția în literatura română post-decembristă, prin publicarea, abia în 1993, a Ferestrelor zidite, roman scris înainte de plecarea din țară a autorului, în 1947, a echivalat, în surpriză și valoare, toate așteptările legate de sertarele scriitorilor, închise vreme de 50 de ani. În plus, foarte repede el a fost tradus în mai multe limbi și s-a bucurat
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
cu regretul că această carte, scrisă în trei săptămâni, ca sub dictare, n-a apărut atunci, imediat, ca să-i schimbe destinul. Destinul lui de inginer de succes, relativ înstărit, iubitor de mondenități, homme ŕ femmes. N-a mai scris după plecarea din România decât, foarte rar, poeme, și n-a mai publicat, nici acum, decât, la insistențele prietenilor, care-și făcuseră din Ferestre..., o carte cult, prozele scrise înaintea romanului, toate un fel de anticipare, o repetiție, o tatonare a lui
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata tăcere care se ascunde într-un labirint cu oglinzi deformatoare noaptea, după plecarea vizitatorilor. Oare în ochii cititorului occidental scriitorul ungur sau bulgar sau român nu are decît meritul de a fi victimă? în Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu ființa mea individuală
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
cizmele cuceritorilor care trec prin imperii Fără să mai lase urme Suntem aproximația fricii și măsura erorilor Nu mai știm nici rugi nici blesteme Nici locul unde ne-am înfășurat glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie să putem mișca lucrurile Doar cu privirea? Singurătatea la ceai Cel mai greu e să înveți să
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
însărcinată. - însărcinată!? Mie...? Da... da. - Și până la urmă ne-am certat. Eu ziceam să-l cheme Sergiu, dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns de logică și de frumoasă. întotdeauna descoperea undeva, uneori ascuns, un defect, o infimă neglijență, o scorie, o știrbitură, o pată, un gunoi. Exact ca în bucătărie după plecarea grăbită a Elenei la serviciu! Dar pe când aici era destul de ușor să pună mâna pe cârpă ori pe mătură și făraș, dincolo, pe foaia de hârtie... De ce nu putea iubi hârtia așa cum învățase să iubească bucătăria? Fiindcă nu urâse destul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și ia Adio la plecare." Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 17-IX-980
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cu vrăjeala. Zorea în fața mea. S-a răsucit brusc. - Așa-mi place. Nemțește. Se vede că ai treijdoi. Nu mai stai de coțușteli. Să mă suni. îți povestesc toată viața mea. A prins să alerge. Autobuzul ei era gata de plecare. închisese ușa. I-a făcut semn șoferului. I-a deschis ușa din spate și s-a aruncat în înghesuiala din mașină. - Dacă suni să-ntrebi de blonda. Așa mă știe toți! Abia când am ajuns la autobuzul meu, mi-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mă sărută pe gură încă din insomnia de vineri sugându-mi plămânii într-un rest de respirație înghesuindu-mă în dimineața strâmtorată ca o debara ticsită de lucruri vechi incomplete inutile weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă rătăcesc pentru o clipă de așteptarea animalică și privirea ta bună din fotografia când în spatele
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
unuia dintre cei doi eroi principali nu diminuează interesul textului, dimpotrivă: prozatorul Eliade ăl prezintă, cu o mănă sigură, pe eroul de roman Eliade, surprinzăndu-i acestuia nu doar suferința sinceră, ci și ambiguitățile, lașitatea funciară, snobismul, mondenitatea vinovată (vezi episodul plecării absolut inutile la un congres la Córdoba, în octombrie 1944, atunci cănd soția lui era pe moarte, - și aceasta doar pentru a se autoproteja). Personajul de roman " Eliade este aici și el doar un biet om, confruntat cu nenorociri care
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
birou și am reănceput lucrul. Aud din nou zgomotele orașului, după 7 luni în care nu auzisem decăt ecoul valurilor. Mă reăntorc acum în lume. Vreau să reăncep să trăiesc. Aștept viza franceză ca o dezlegare. |mi amintesc de toate plecările mele. |mi spun că viața e făcută din ele " (14-19 iulie 1945). Viza franceză sosește și, odată cu ea, pașaportul pentru noua viață. Aproape fără bagaj, Eliade ajunge la Paris. După cățiva ani de mizerie materială crăncenă, scrierile sale vor începe
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
uita să-mi aducă aminte că nimeni nu trebuie să știe că ne vedem. «Înțelegi, frații mei sunt legionari și nu vreau să-i pun în situații penibile.» Dar astăzi îmi telefonează, mă roagă să vin la ea și, la plecare, când eu ezit să trec prin camera fratelui ei - care era acolo - ea mă îndeamnă să trec liniștit: - Treci dragă, treci. Ce importanță are? Într-adevăr, nici o importanță.” Sigur că Zoe Ricci, ca și Camil Petrescu, își schimbă părerile și
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
în piesa antisemitismului și-au ales aproape toți cunoscuții lui Sebastian. Nimeni nu l-a apărat de înlănțuirea răului: „pierderea” slujbei de la Revista Fundațiilor Regale, interzicerea dreptului de avocatură, lipsa banilor, legea chiriilor pentru evrei, confiscarea radioului, munca obligatorie, imposibilitatea plecării, interzicerea cărților scriitorilor evrei și, peste toate acestea, o mulțime de zvonuri sinistre, de amenințări nevăzute, de sentimente confuze, neliniști chinuitoare. Pe 10 noiembrie 1942 Sebastian notează în Jurnal: „M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte - o
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
sacrificiile fuseseră în zadar. O nouă putere urma să „vegheze” asupra României, sufocând treptat cultura și înrăutățind condiția intelectualilor. Era abia ianuarie 1938 când Mihail Sebastian nota în jurnal: „I-am spus șlui Mircea Eliadeț că mă gândesc la o plecare din țară. A aprobat - ca și cum într-adevăr e un lucru de la sine înțeles, ca și cum altceva nu mai e de făcut”1. Poate contrar aparențelor, acesta era sfatul cel mai bun pentru un prieten evreu. Dar și pentru unul român. Mircea
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
nenumărate noroace”. „Norocul” lui Eliade de a face ceea ce își propusese este de fapt un noroc cu mult mai mare, un noroc al culturii universale. Imaginea intelectualului român nu poate ignora această tendință a „evadării”, a salvării „operei” cu prețul plecării din țară, cu atât mai mult cu cât se dovedește atât de constantă. Nu trebuie văzut aici neapărat un gest de negare sau de revoltă împotriva propriei culturi, ci, cel puțin în cazul lui Eliade, impulsul unui „spirit convins până la
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
de la centru. Prin traduceri erau oferite alte repere valorice unui cititor ușor de derutat de bonzii literari ai zilei, efemeri lozincarzi popularizați de manuale și propaganda vremii, tulburi, frunzoși, “tomiști” fără Sfântul Toma. Astfel, “poezia de notație”, cu punct de plecare posibil în lirica unor ermetici italieni, ca Ungaretti, Montale, Quasimodo, sau insolitul Saba, alături de traducerile acoperind mari arii culturale, inclusiv din literele europene occidentale, ne dau măsura unor degajări de presiunile ideologiei totalitare și a originalității unor volume de versuri
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea cât îl
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la practică de două ori pe an avea asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă din timpul colectivizării - și aventurându-mă prin labirintul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cineva spunea că sarcofagul cu trupul tînărului cuceritor păstrat în miere, ar fi ajuns cîndva în Alexandria, dar nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
o substanță ca să capete sens, el stă la rând, el așteaptă viața mea. când înțeleg e târziu, cum spuneam, prea târziu. mă aflu în fața lui, uriașul meu invizibil, ca în fața ghișeului de bilete: însă nu pot să aleg nici momentul plecării, nici mijlocul de transport și nici destinația. îi șoptesc ceea ce am auzit într-un film cu Steven Seagal: "e o seară prea frumoasă ca să mor și "n-am apucat să termin ce-am început, mie nu-mi place să las
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
elle est haute, verticale, élevée, rapprochée du ciel, elle participe du symbolisme de la transcendence; en tant qu’elle est le centre des hiérophanies atmosphériques et de nombreuses théophanies, elle participe du symbolisme de la manifestation"5. Cu toate acestea, motivul enigmaticelor plecări nu este provocarea unei teofanii sau a unei manifestări supranaturale, ci mai curând este vorba de căutarea unei stabilități emotive și mintale, pentru că "la montagne exprime aussi les notions de stabilité, d’immutabilité, parfois même de pureté"6; de fapt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]