2,966 matches
-
de parcé uniformă ar fi fost micé pe ea și avea ciorapi albi, pîné sub genunchi. Din urmă lor stétea un om, pe care copiii nu-l cunoșteau, cu un béiat și o faté. Béiatul și față stéteau cu capetele plecate și față plîngea. Numai omul de lîngé ei nu plîngea și stétea cu capul sus și mîinile puse una peste alta În fața pîntecului. - S-s-s-s! gata, liniște cé Începe careul! S-s-s-s! S-s-s! Stela, care avea cravaté, ieși din rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
facé vécar și céruțaș. Cé este péduchios și cé mai bine s-ar spéla. Cé ar fi fost mai bine sé nu se nascé și ar fi fost mai bine... Își puse ghiozdanul În spate și merse Încet, cu capul plecat, pîné la capétul satului. Cred cé Nadejda Petrovna avea dreptate sé-i spuné așa. Mai bine nu s-ar fi néscut sé scape autobuzul de doué ori În aceeași séptémîné! Dar poate avea sé-l mai scape și mîine, cine știe? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rapénul cu cuțitul de pe ei! Nici nu știu ce pionieri o sé mai fiți și voi! Sé te tunzi, Vaculovski, sé nu mai vii cu floaca asta! Of, cé tare m-am séturat de répénoși! Chiar nu vé véd mamele voastre cînd plecați de acasé? Dar cred cé și acasé tot Într-un rapén tréiți, cu porcii la grémadé! Capetele erau plecate. Sprijiniți cu fundul de speteaza scaunului rémîneau sé stea În picioare, n-aveau curaj sé se uite la Nadejda Petrovna. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
imunitate în ipostaza de poet. Poemele sale, demodate și naive, îl fac să zâmbească ironic chiar și pe cititorul cel mai reverențios: „Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu explică misterul schimbat. // Cumva în fruntea țării au ajuns / Doar lașii și proștii, nătângii și hoții? Priviți cum se bâlbâie, lipsiți de idei, / Gângavi la tribune, se ceartă-ntre ei, // Dar tot căutând prin cărțile vechi, / Prin înțelepte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare și... enumerați domniile voastre restul. Să vă redau cîteva situații în care m-am simțit umilit ca om și... român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timpul pe lângă tine ca acceleratul prin Chitila. Te uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tău, cum să mai fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește." Dragostea mea este felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ambiție le-a făcut să se nască între ei. Răspund la această nedumerire, arătînd că toate principatele care au lăsat vreo urmă în istorie au fost guvernate în două moduri diferite: fie de un principe avînd alături de el numai slugi plecate care, fiind miniștri prin bunătatea și îngăduința lui, îl ajută la conducerea statului, fie de un principe și de către nobilii feudali, baroni, care posedă acest rang, nu prin bunătatea stăpînului lor, ci prin vechimea neamului din care descind. Acești feudali
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uita, știa totul despre mine, despre casa noastră, despre mama, despre frații mei, știa totul și despre foc, doar ați văzut că l-a făcut să ardă uite-așa, deodată, doar fiindcă a vrut! Tăcea. Se uita așa, cu capul plecat ușor spre umărul drept, se uita blând, bun, adânc și iscoditor, nu ca să te certe, ci doar să te ajute. Atunci am prins curaj, fiindcă dacă tot vroia să ajute, atunci să mă ajute! Și repede, dacă se poate! "Ehei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vede în moarte altceva, după cum și viața înseamnă pentru fiecare altceva cuvintele doar sună la fel. Și totuși... când ridicam ochii, o vedeam acolo. Plângea tăcut, fără suspine, parcă se făcuse una cu lacrimile ei izvorau așa, nu de sub pleoapele plecate, ci din toată ființa ei dacă ar fi jelit ca toate celelalte femei, poate i-ar fi fost mai ușor. Poate și mie mi-ar fi fost ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul plecat, cu adâncă părere de rău): Da, iartă-mă, te rog... (ceilalți doi copii se așează jos, rămân în picioare cei doi) Băiatul ( brusc îngrijorat, se trage puțin înapoi, cu teamă): Nu cumva ai să mori și vrei să fii iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum? Nu ți-a spus centralista? Sunt căpitanul Vătrai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă mulțumi!... V aș ruga să mă lăsați ceva vreme să mă gândesc. Am să vă caut Îndată ce oi găsi ceva. ― Rămânem În așteptare, nene Mitrule. Până atunci, noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare izbitoare cu „omul” lui. Nu voia Însă să-l neliniștească pe „bătrânul cercetaș”. ―Eu Îți mulțumesc pentru că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deja opțiuni sugerate : Simion, Isidora, Dumitru, Măriuca ... Numele defilează pe ecran și Dora este nerăbdătoare ca Justin să facă alegerea printre prenumele părinților și bunicilor ei în care ar putea să găsească un protector. Dar el nu alege. Numele tuturor plecaților cunoscuți se înscriu pe boltă, dar Justin nu se oprește la nici unul din ele. La ultimul nume sugerat se aude un semnal sonor mult mai puternic decât cele ieșite când bagheta atingea discul. Este ca un avertisment : " Alege până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
13..." " Cred că ți s-a părut, cum ar putea oare să se fofileze o pisică până aici ?" " Îți spun că am văzut-o ! Din salonul în care a murit bătrânul tot în noaptea aceea, nu s-a lăsat deloc plecată. Am reușit cu greu să o dau afară dimineața, am închis ușa și când am venit să scot plosca, era lângă pat, parcă voia chiar să se urce în el. Când am revenit cu plosca curată, bătrânul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a făcut frumos ; ninsoarea s-a domolit, așa că veți putea să vă continuați cercetările care v-au adus până aici și despre care Dragoș mi-a suflat o vorbă astă-noapte. Dora simte nerăbdarea Ștefanei, nerăbdarea de a o vedea plecată, ieșită din casa și mai ales din viața lor, a lui Dragoș și a ei. Noi, frate-miu și cu mine, nu am putut să terminăm Universitatea și am rămas aici, la țară, unde nu prea erau mulți doritori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]