1,904 matches
-
Mercury, întorcându-i brusc spatele. Astfel, grupul MNM s-a distrus. Mai târziu, Melina a pierdut un meci împotriva lui Jillian Hall. După meci, Nitro și Melina s-au plâns lui Teddy Long de situația lor, până când Melina l-a plesnit pe Long, cuplul fiind concediat (kayfabe) din SmackDown!. Săptămâna următoare, Nitro (împreună cu Melina) a (re)debutat într-un meci împotriva lui John Cena, care era în acel moment campion WWE, pe care l-a pierdut, în cele din urmă. La
John Hennigan () [Corola-website/Science/306876_a_308205]
-
ți-l înapoiez cu aprecierile mele cu tot. Mi s-a trimis un ziar din Roman cu o dare de seamă a unei conferințe despre El. Plină de neexactități, de sentimentalism banal și dulceag, ofensator. N-o să mai tac. Trebuiesc plesniți peste gură toți imbecilii care se onorează vorbind despre el cu superioară incompetență și neînțelegere. Ai să vezi ce rea de gură-s! Scrie-mi, fără să te superi vreodată dacă tac mai mult. Tac, că mă strânge viața de
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
are o forma sferică , membrana ondulantă absentă și flagelul aproape dispărut , dimensiuni reduse (2 - 3 microni la T. cruzi și 16-31 microni la T. gambiense) . In celulele parazitate, formele leishmania se divid de mai multe ori. In final, celulele parazitate plesnesc punând parazitul în libertate , care ajunge în sânge , unde se transformă din nou în "tripanosoma metaciclică", care va infesta alte organe , ciclul continuând în acest fel . În tubul digestiv al insectei hematofage leishmaniile se divid de un număr de ori
Tripanosomiaze () [Corola-website/Science/314639_a_315968]
-
deasupra tastierei ("sul tasto") creează un sunet mai plin. Atunci când nu se folosește deloc un arcuș, corzile vor fi ciupite cu degetele; procedeul se numește "pizzicato". O variantă a tehnicii presupune întinderea corzii suficient de mult cu degetul, cât să plesnească de tastieră. Ea poartă numele celui care a propus-o prima oară în muzica scrisă pentru instrumente cu coarde - Béla Bartók și al său „"pizzicato" Bartók”. Prin construcție și acordaj, timbrul instrumentului va fi mai „plin” decât cel al viorii
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
că bietul popor...) au trimis, aici, spre noi ciuma. Ca un altoi al ei, al ciumei, pe vremea ceaușiștilor ce făcuseră, la nivel de popor, din cei trei din casă, doi informatori, jigodismul a căpătat forme noi. Doamne, să fii plesnit de jigodie și să nu te poți trata e chiar un blestem! Spun asta pentru că, după `89, dacă ar mai fi avut ceva în ei din om, poate, poate... Lăsați în pace sau cu faptele clasate, peste noapte s-au
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
din om, poate, poate... Lăsați în pace sau cu faptele clasate, peste noapte s-au regrupat, au pus mâna pe par și, la vedere, ei, ai de neica nimeni, infestați (evident, la nivel de creier), au plecat la urat. Au plesnit în dreapta, în stânga, uitând de mâna ce i-a scos din rogozul și nămolul cretinismului blestemat. Domnilor, psihologic vorbind, ferească-te Cel de Sus de neica nimeni cel frustrat! Nu de alta, dar în mintea lui bolnavă, veșnic el se crede
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
momente Muntele era pântecul unei gravide străbătut de convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit, când flacăra slabă a lumânărilor a incendiat pânzele din apropiere, când sticlele lămpilor cu gaz s-au făcut țăndări. Unii au fugit din casă, preferând potopul explodării
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
M-am obișnuit cu asemenea lucruri, în călătoriile mele. — Nu vei lăsa să-ți scape nimic? întrebă încordat Hikoju. Suntem pe teritoriu inamic, să știi. — Știu. — Ei, ar trebui să evităm să părem suspecți. Spinarea îi înțepenise și și-o plesni de două, trei ori, în timp ce se ridica. Unde stai, Maimuță? — În gangul din spatele hanului unde și-a luat cameră Stăpânul Shichinai. — Așa? Ei, voi trece pe-acolo într-una din serile astea. Ia seama mai ales cu ceilalți chiriași. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
motiv ca să fie. — Ei, și-atunci eu ce mă fac? — Aveți nevoie de ceva? — Aș dori să invit câțiva musafiri diseară. Dacă e vorba numai de sake și mâncare, dau o fugă pe la prăvălii și cumpăr pe datorie. Tokichiro își plesni coapsa: — Gonzo, contez pe tine. Luă un evantai și începu să-și facă vânt, cu mișcări ample. Sufla o briză de toamnă, iar frunzele de paulownia cădeau din belșug; zburau și mulți țânțari. — Cine sunt invitații? — Maiștrii de construcții. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și l-au împiedicat să aleagă direcția greșită. Buzele i se închiseseră strâns. Și totuși, avea ceva de spus. Deodată, un servitor strigă: — Stăpâne, acum e momentul! După ce a capturat Marune și Washizu, Yoshimoto crede că ne cunoaște puterea. Probabil plesnește de mândrie după primele succese ale armatei lui. Se desfată cu victoria și-și lasă spiritul de luptă să-i scape. E clipa potrivită. Dacă lansăm un atac surpriză asupra comandamentului lui Yoshimoto, victoria e sigură. Nobunaga se alătură glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Se desfată cu victoria și-și lasă spiritul de luptă să-i scape. E clipa potrivită. Dacă lansăm un atac surpriză asupra comandamentului lui Yoshimoto, victoria e sigură. Nobunaga se alătură glasului încordat al vasalului său. — Asta e! spuse el, plesnindu-și șaua. Exact asta vom face. Voi avea capul lui Yoshimoto. Dengakuhazama se află drept spre răsărit. Generalii, însă, se arătară nedumeriți și plini de suspiciuni când auziră rapoartele cercetașilor, și încercară să stăvilească elanul instinctiv al lui Nobunaga. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mișelule! răcni Yoshimoto și reteză lancea. Koheita era îndârjit. Aruncând ciotul, sări înainte. Dar Yoshimoto se lăsă în genunchi și îl lovi în picior cu spada. Avea o lamă excelentă. Din gambiera de zale săriră scântei, iar rotula lui Koheita plesni ca o pomegranată, lăsând tibia să iasă din rană. Koheita căzu pe spate, iar Yoshimoto se prăbuși peste el, lovind pământul cu blazonul coifului. În momentul când Yoshimoto înălță capul, un om strigă: — Sunt Mori Shinsuke! Mori înhăță capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu e deloc nepotrivită. — Îndârjirea de a pleca la luptă e una, iar sărbătorirea unei nunți, cu totul altceva. Adevărații războinici se gândesc să trăiască viață lungă cu soțiile lor, până ajung bătrâni și bătrâne cu părul alb. Tokichiro își plesni genunchiul: — Așa e. La drept vorbind, exact la fel nădăjduiesc și eu. Dacă începe un război, n-avem ce face, dar nu vreau să mor zadarnic. Cincizeci de ani nu sunt de ajuns. Aș dori să trăiesc, fericit și fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
râul Yahagi? Koroku nu-și amintea nimic. Nu mai țineți minte? — Nu. — Ei, atunci se vede că băiatul ăsta e într-adevăr tare ciudat. Îndrugă doar verzi și uscate, la disperare. Să-i ard o mamă de bătaie, să-i plesnesc calul și să-l alung înapoi la Kiyosu? Se vedea limpede că omul era nemulțumit să alerge încoace și-ncolo ca un mesager. Cu o privire care spunea „să vedeți numai”, se întoarse dar nu ajunsese decât la poarta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șoaptă. Ești crudă. — Nu se cuvine! În acel moment, Hanbei strigă. Pornise spre casă. Când îl văzu, Hideyoshi îi dădu drumul imediat lui Oyu. Hanbei îl privi cu uimire: — Stăpâne, ce sminteală a beției mai e și asta? Hideyoshi se plesni cu palma peste cap. Apoi, râzând fie de propria-i necugetare, fie de lipsa de eleganță, deschise larg gura și spuse: Da, mă rog, ce s-a întâmplat? Asta-nseamnă „să fiu prietenos cu vecinii și să fac planuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înconjurați complet de mai multe mii de oameni și nici unul nu s-a mai întors viu. Deodată, Tadahiro îl apucă pe Ieyasu de braț și, cu ajutorul altor general, îl împinse în șaua calului. Pleacă de-aici! țipă el la cal, plesnindu-l pe crupă. Când calul se îndepărtă în galop, cu Ieyasu pe spinare, Tadahiro și ceilalți servitori încălecară și porniră după el. Începu să ingă. Poate că zăpada așteptase să apună soarele. Suflată de vântul puternic, ninsoarea deasă se învolbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ei, în loc de a-ți găsi liniștea sufletească, te pomenești plin de neîncredere. De fiecare dată când ești lovit de valuri, te simți incomod și ai îndoieli cu privire la rezistența corabiei. Așa e firea omenească. Fără să-și dea seama, Kanbei se plesni peste genunchi: — Iar odată ce-ai ajuns la bord, nu mai poți debarca la jumătatea călătoriei. — De ce nu? Dacă observi că nava nu va răzbi prin forfota falurilor, s-ar putea să nu ai altă cale de a-ți salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scris: A avea un vizitator e un lucru de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche servea drept rădăcină pentru o singură frunză și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalismul lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sululul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârșit ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe oamenii noștri. Glasul lui Mitsuhide era tăios ca o sabie; se vedea cu ușurință că mintea îi lucra cu toată viteza, iar vasele de sânge îi erau atât de pline de tensiune încât nu mai aveau mult până să plesnească. În timp ce priveau trupele lui Genemon trecând prin apa râului Katsura, oamenii rămași se simțeau tot mai neliniștiți. Mitsuhide încălecă la loc și, unul după altul, cei de sub comanda lui îi urmară exemplul. — Transmiteți ordinele. Aveți grijă ca nimănui să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rămase cu privirea spre Hideyoshi. Kyutaro înaintă în genunchi și spuse: Nu e momentul să ne gândim la cele trecute. Vântul schimbării suflă prin lume și e un vânt prielnic pentru tine. E timpul să ridici pânzele și să pornești. Plesnindu-și genunchiul, Kanbei rosti: — Bine zis! Cerul și pământul sunt eterne, dar viața nu înaintează decât fiindcă toate lucrurile se schimbă după anotimpuri. Dintr-o perspectivă mai alrgă, este un eveniment de bun augur. Părerile celor doi îl făcură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da' acum râzi și tu! Rachinată de cele două surori ale ei, Chacha nu putea decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui Hideyoshi râdea la rândul ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
câștig ca orice mijloace, lipsa de buna-credință în afacerile publice și în cele private, fățărnicia și amăgirea ca busolă a presei, iată cumplitele efecte ale unui guvern liberal de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. Mai mult încă. Noi credem că mîni-poimîne, desființîndu-se si justiția
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să mă credeți. Vedeam cum se zbate, iar doi-trei SS-iști se uitau și râdeau. Și băteau din palme și ațâțau câinii. Am avut ocazia să văd persoane infectate cu injecții cu clorură. Am văzut un om căruia i-a plesnit capul - adică i s-au făcut injecții și am văzut cum i se umflă capul... Și era acolo, În fața noastră, că doar lagărul respectiv, pentru experiențe, era În fața noastră... Dintre noi se selectau și eram duși acolo, că practic lagărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]