671 matches
-
părinților ei la Craiova. Am eu, așa, o bănuială că n-are să-ți pară rău. Trenul pleca la cinci. Grigore aștepta în gară de la patru. Întâi sosi Titu Herdelea cu un mic buchet de flori albe. Într-un moment de plinătate sufletească, Grigore i-a spus ieri, când au dejunat împreună, că e fericit și că iubește pe domnișoara Postelnicu. Tânărul Herdelea a vrut să fie primul care să felicite pe Olguța măcar printr-o floare, căci prin cuvinte încă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă deci că Noul Testament ca și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este pus în discuție este raportul lor efectiv cu realitatea, concretă și existențială. Aceste sisteme au apărut ca un soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de idei, ale căror valoare se consumă în interiorul propriilor articulații. Plinătatea discursului lor, ce nu ține seamă de precaritatea neînlocuibilă a existenței singulare și colective, se manifestă ca un formalism gol. Rezultatul formalist al metafizicilor imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
său. Un răspuns care să poată cuprinde toate instanțele subînțelese interogației și provocat de mirarea originară, trebuie să ofere sens total, definitiv și atotcuprinzător vieții și realității. Tocmai asta urmăreau să ofere și metafizicele imanentiste, însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și pună problema reală a singularității persoanei și a evenimentului existențial. Pentru ca răspunsul să poată fi în același timp plin de sens și valabil pentru fiecare singularitate existențială, trebuie să fie eterogen
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de unificare. Adevărata și tipica dimensiune comunitară, constitutivă persoanei, nu constă într-o simplă deschidere la relația cu ceilalți, ci este comuniune, adică o unitate trăită ce tinde să se împlinească într-o fuziune a sufletelor. Această situație existențială de plinătate are origini teologice și mistice îndepărtate: să ne gândim la învățătura paulină despre «Corpul mistic»; pe noi însă ne interesează să ne oprim asupra a două exemplificări paradigmatice prezente în cadrul culturii contemporane: «comunitatea personalistă» a lui Emmanuel Mounier și «grupul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
iar ceea ce văd eu nu este decât obiectivitatea pe care o trăiesc». În excepționala experiență colectivă, pe care Sartre o descrie cu accente aproape mistice, grupul este «obiectivitate interiorizată», «obiectivitate trăită» în sânul căreia mă regăsesc pe mine însumi în plinătatea extraordinară a realizării complete. Însă, așa cum «comunitatea personalistă» a lui Mounier este doar un ideal spre care se tinde fără ca să poată fi vreodată realizat, tot astfel «grupul în fuziune» a lui Sartre, dacă devine real într-un anumit moment
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cea care ne constituie în certitudinea și uneori în experiența unui nou ideal, unde ruperea și disensiunea sunt depășite iar reconcilierea este deja un fapt actual. Gestul devine rit, expresie simbolică liturgică. Anticiparea, speranța, realizarea tind să se unească în plinătatea unei experiențe ce nu permite o realizare completă și care, în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
amplă de tensiuni și de experiențe contestatoare, ce caracterizează comportamentul și obiceiurile de astăzi. Întoarcerea la natură, refuzul medierii instituționale și istorice, contestarea globală în numele unei spontaneități originale, sunt expresii sigure și difuze ale unei nevoi de rupere în numele unei plinătăți de sens. În lipsa unor conținuturi articulate oferite de o elaborată concepție despre om, idealul contestatarului devine lumea vitală și nedistinctă de spontaneitate. Straniu, însă și în prezentarea acestui ideal sunt repetate moduri tipice ale reflecției religioase: ceea ce este propus ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intensă astăzi prezența semnelor și a simbolurilor sunt, cum am spus: corporalitatea, comunitatea, nostalgia Sacrului. A interpreta aceste semne și simboluri înseamnă și a ne autointerpreta, rămânând implicați într-o condiție comună ce înseamnă experimentarea valorii, dar și a precarității; plinătate și totodată relativitate tipică a tot ceea ce este temporal. Până și nostalgia Sacrului, întrucât e nostalgie, este și ea precară. Aceste condiții ne-au dus spre conținutul capitolului dedicat luptei pentru sens, ce constituie nucleul central al acestei expuneri. Nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în activitățile noastre cotidiene, sau de credința pusă între paranteze cu scopul de a da întâietate unei perspective teoretice, ci despre acel tip de credință religioasă, purtătoare a unui plus de sens față de ceea ce este ordinar, întrucât oferă conștiinței o plinătate deosebită, o dimensiune contemplativă în care mirarea se transformă în credință. Un alt element asupra căruia ne-am putea opri atenția ar putea fi acea gândire dusă până la capăt, ce caracterizează actul teoretic. A gândi până la capăt înseamnă a merge
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
spirituală prin care ne dispunem efortului de a ajunge în cele mai esențiale elemente ale filosofării, se naște într-un context de profundă seninătate și liniște interioară, nu este alimentată de îndoieli, de neliniști sau de întrebări tulburătoare. Din experiența plinătății credinței izvorăște și disponibilitatea totală de a ne pune în condiția inițială, nu în îndoială, ceea ce ar fi contradictoriu, ci într-un mod de a fi fără prejudecăți, o reîntoarcere la gândirea dintru început, într-un cuvânt, la repetarea interioară
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cel care suferă intens trupește își asumă, adesea, transcendența prin metamorfozele ce le operează în el propria suferință. Odată cu începutul agoniei sale, el se rupe metafizic de conexiunile cu normalitatea banalului cotidian, de ritmul firesc al lumescului ce-și consumă plinătatea zi după zi. În disperarea acestor legături el se restrânge la sine concentrându-și ființa în jurul propriei dureri ce-l sfredelește. Într-adevăr, privește lumea doar ca posibil perimetru unde se poate afla sursa și elementul încetării suferinței sale corporale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gesturi, aceleași rugăciuni sau aceleași cuvinte, confesorul îl ajută pe penitent să înțeleagă mai profund mesajul mântuitor al lui Dumnezeu. În acest sens, într-un mod obiectiv, celebrarea sacramentului reconcilierii, ca eveniment al convertirii pascale îl conduce pe penitent către plinătatea vieții în Cristos și în caritate. El este orientat către „îmbrățișarea milostivă a Tatălui, gestul iertător al lui Cristos și mișcarea transformatoare a Duhului Sfânt”, care transcende actele penitentului și ale confesorului însuși. Mărturisirea sacramentală este, astfel, o modalitate de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cel care caută adevărul de această valoare. Deși acest Adevăr păstrează încă mult mister, lucru ce trebuie acceptat cu umilință, ca făcând parte din planul lui Dumnezeu, totuși el deține și indicațiile vitale pentru ca existența omului să fie trăită în plinătatea sa. După ce a făcut experiența rătăcirii, penitentul are acum nevoie mai mult decât oricare altul să cunoască indicatorii care îl conduc la împlinire și vrea să fie ajutat. Va reuși acest lucru doar în măsura în care are acces la adevăr și la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere la alinare, de la golire de sine la plinătatea vieții harului, de la un moment de singurătate la un moment de comuniune cu Dumnezeu. Însoțit de confesor, atent la ajutorul acestuia, penitentul parcurge aceste „mișcări” interioare și se îndreaptă către o altă stare, de comuniune cu Dumnezeu, care îi dăruiește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
reconcilierii este în legătură strânsă cu Euharistia. Legătura dintre aceste sacramente provine din faptul că ambele sunt evenimente sacramentale de reconciliere, ambele iartă păcatele, deși prin semne distincte, și ambele au ca punct de referință Paștele Domnului. Euharistia însă dă plinătate și roadelor reconcilierii sacramentale și îi unește pe oameni în iubire cu Dumnezeu și între ei. Pastorala Bisericii vrea să îl insereze pe creștin într-o viziune și o dimensiune a convertirii continue, în care viața sa este un drum
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la moarte, veșnic ostatic / Partea din mine a o implora...), conferă o notă ușor desuetă unor texte din volum și revelează trăiri nostalgice ale poetului, creator al unor imagini artistice al căror insolit le păstrează, totuși, prospețimea: Tu mușcătura, eu plinătatea / Cea suspinată din paradis), în ciuda faptului că unele structuri sintactice aduc nu ermetism, ci ambiguitate enunțului: Încă pulsează-n ascuns jumătatea / Fructul să cadă neinterzis... În alte poeme însă (Autumnală, de exemplu), cu o delicatețe care traduce o sensibilitate accentuată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin la țenchiul voroavei. După ce mi-am scris fără condiționare și cu maaaare plăcere obolul, am aflat excitat că-n volum vor fi nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și pentru alți confrați în profesie. După un timp în sală rămânem din ce în ce mai puțini și plecăm în grup restrâns spre casă. Aici, sub bolta răcoroasă a viței de vie mă simt într-o stare aparte. Am un pronunțat sentiment de plinătate, de ușurare sufletească, nu sunt în stare să mănânc ceva. Către miezul nopți mă încredințez odihnei binemeritate și sper ca ulterior să mi se liniștească și gândurile, care în ajun o cam luaseră razna la un moment dat... Marți, 25
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
slava singurului născut din Tatăl. 15. Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu: "Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine." 16. Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; 17. Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. 18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
obscuritatea rezistențelor și fragilităților uma-ne pe care le respectă profund. Prima preocupare a lui Isus este aceea de a-l conduce să-i recunoască mesianitatea („Tu ești Cristos”: Mc 8,27-29); apoi, la sfârșitul operei sale de Maestru, îi descoperă plinătatea a ceea ce era el, așa cum s-a întâmplat cu centurionul roman care din păgân ajunge la credință, și spu-ne: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu” (15,39). Isus face să se treacă de la întuneric la lumină nu într-
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
faptul că este clarvăzător, Isus este pro-fet inovator și puternic în cuvinte și în fapte. De aici, expresia paradoxală a lui Luther: Isus este Mosissimus Moyses; adică Moise prin excelență. Nu Moise, ci Isus a rostit predica de pe munte, ca plinătate pentru torah (cfr. Mt 5,1șu). Isus îl împlinește și îl depășește pe Moise, pentru că este un Maestru radical care cere perfecțiunea: „Fiți desăvârșiți...”, nu ca un Sfânt, ci „precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (Mt 5,48). Dincolo de Maestrul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Prin aceste două expresii, cu alte cuvinte, i se urează celui credincios ca Dumnezeu să-i dăruiască un timp lung de pace, sănătate, prosperitate și mai ales bucurie, astfel încât să se poată simți încărcat de bunăvoința divină. Acest simțământ de plinătate de bine și prosperitate, tradus cu „fericire” sau „sațietate”, este conținut în cuvântul ebraic šălôm care încheie această binecuvântare și care, în mod obișnuit, este tradus cu „pace”, dar care, cu siguranță, la bază are o încărcătură mult mai amplă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
transmis și altora însărcinarea primită de la Isus, impunând mâinile asupra lor, făcându-i astfel călăuze și slujitori ai comunității (prezbiteri). Această slujire, fondată de Isus, s-a dezvoltat în mai multe grade: - slujirea episcopilor. Ei sunt succesorii apostolilor, și dețin plinătatea preoției; - slujirea preoților. Ei sunt colaboratori ai episcopilor; - slujirea diaconilor. Ei ajută la constituirea comunității creștine. Sacramentul Preoției conferă putere pentru această slujire în calitate de episcop, preot și diacon. Cine primește una dintre aceste slujiri din toate acestea, spunem că primește
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
printre celelalte fete care se perindau nemișcate prin fața sa, pe tânăra prostituată care fuses adusă la secție și acuzată de furtul celor o sută de ruble. În clipa în care fotografia sa îi trecut prin fața ochilor, Salitov îi și cântări plinătatea sânilor. În unele fotografii erau și bărbați cu fețele întodeauna întoarse, retușate sau acoperite de mișcare, dar niciodată expuse. Spre deosebire de femei, bărbații erau îmbrăcați, deși în unele cazuri organele sexuale, în stadii diferite de rigiditate, le erau expuse. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]