565 matches
-
mai ales pe cei ce Încercau să intre. Securitatea a Întins peste cîmpie Încă o horă, un al doilea cerc mai larg, fiindcă, pesemne, unul singur se vădise a avea ascunse fisuri. Veneau locuitori de prin satele apropiate, pregătiți cu ploștile cu pălincă pentru soldați, dar li se spunea că, de s-ar Întîmpla să treacă de ei, prin Împrejmuirea interioară nu vor izbuti să răzbată. Partidul a adus În sat și ceea ce mai tîrziu avea să fie așteptat cu mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi... În sudul însorit... Ba da, unde înfloresc lămâii... Acolo unde e frumos, pretutindeni frumos... Până la Roma și mai departe, la Neapole... Crede-mă, mamă...“ Când și când, veneau surori și călugărițe, purtând bonete cu aripioare pe cap. Duceau pansamente, ploști, un scaun cu rotile și erau grăbite. Mai târziu, din cauza aripioarelor, am desenat frontal și din profil, cu plumb, cărbune sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să-l luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de onoare erau aleși dintre rudele apropiate ale mirelui pentru a îndeplini acea cerință ce se cheamă pakivale 4, un prim contact cu familia miresei, timp în care se stabilea întâlnirea cu părinții mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu, de care erau legați bani de aur, ceea ce semnifica încredere și înțelegere reciprocă. După îndelungi discuții, dacă tatăl fetei accepta să bea din plosca oferită de viitorii socri, din acel moment, fata se considera tomnime
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
stabilea întâlnirea cu părinții mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu, de care erau legați bani de aur, ceea ce semnifica încredere și înțelegere reciprocă. După îndelungi discuții, dacă tatăl fetei accepta să bea din plosca oferită de viitorii socri, din acel moment, fata se considera tomnime . Înțelegerea se întărea prin solaxadimos. Prețul miresei, suma de bani plătită familiei fetei în bani de aur de către familia mirelui, reprezenta confirmarea valorii fetei. Ambele familii se angajau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
chibzui însă că se va zălogi pentru acei galbeni care-i lipseau, galbeni la care ținea atât de mult viitorul său cuscru, doar nu avea zece băieți. Căzură la învoială și xanamik 1 se făcu. Când Vijelie, tatăl Voicăi, ceru plosca să bea din ea, se înțelegea că dacă Lisandru și Rafira acceptă condiția lui, consimte să-și dea fata după Vișinel, deja juruită încă de când cei doi erau niște copii. - Voica, Lisandre, este mult mai scumpă decât învoiala noastră, zise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
era acolo o sticlă de bere de un litru cu capac alb și două pahare. O lampă cu ulei se afla alături și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de la filme... „Hello, I am Marian, hi friend...” Hai, te-arunc pân-acasă, mai vorbim pe drum... - Bine, Mariane... - A plecat nevastă-mea să lucreze în Italia, menajeră la una de vreo nouăzeci de ani, paralizată, tre’ să-i pună plosca sub ea, să-i dea cu lingurița, în cărucior, e bogată, dar nu știu, ori n-a avut copii, ori au murit ăia înaintea ei... poți să fumezi dacă vrei... ori baba-i talpa iadului de-mpușcă toți fuga... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe calea pe care o dorești, te voi urma pretutindeni, ca un Învățăcel, iar sabia mea te va apăra. Ne vom Întoarce când se va stinge tumultul. În vreme ce ofițerul pregătește caii, Omar Își strânge În grabă manuscrisul, trusa de scris, plosca și o pungă plină cu aur. Traversează, dintr-o parte În alta, oaza Isfahanului, până În mahalaua Marbin, situată la apus, fără ca soldații, numeroși, totuși, să se gândească să-i tulbure. Un cuvânt de-al lui Vartan, și porțile se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o blondă care să știe meserie... Să fiu el și totuși să fiu eu, altminteri s-ar putea să nu Îmi mai pese prea mult de nici o blondă! Deși Gionni spune că bunicul lui are erecție ori de câte ori vine infirmiera cu plosca! Să fiu el, chiar dacă pentru asta o să am osteoporoză, artroză, artrită, lumbago, pentru că În schimb o să port pantofi veritabili Todd! Chiar așa am văzut scris În interiorul pantofului, moale, și cum arăta, cum mirosea! De parcă nimeni niciodată nu-și vârâse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după vorbe, prietene, fiindcă știi cum se spune: „Câinii latră, caravana trece” - l-a luat cu binișorul cel cu afinata. ― Apoi, dacă-i așa, ia să trăim și să ne dea Dumnezeu noroc și tot binele din lume! - a ridicat plosca omul cu mustața uitată de Dumnezeu. ― Să ai grijă, însă, s-o faci pe femeie să fie mielușel. Și știi cum. Nu? - l-a făcut atent unul dintr-un colț mai întunecos al vagonului. ― Cred că tu deții „piatra filozofală
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sunt și șirete, ca... - a lăsat vorba la jumătate cel care ședea în fața lui Dumitru. ― Ca ce? - a răsunat întrebarea colectivă. ― Ca vulpea, dragilor - a răspuns cel cu spusa pe jumătate. ― Uite, însă, cum te fură vorba și rachiul din ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de copii, iar noi să avem zile bune în concentrarea asta - a reluat propunerea cel cu mustața cât doi hulubi, ridicând plosca îmbietor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de copii, iar noi să avem zile bune în concentrarea asta - a reluat propunerea cel cu mustața cât doi hulubi, ridicând plosca îmbietor... De data asta l-au urmat și alții, trăgând câte o dușcă bună. ― Eu zic să ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la biserica de la mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când om trece la frecat pârdalnicul de tun. Acum, însă, ar cam fi cazul să mai întrebăm de sănătate plosca asta cu rachiu și pe urmă om vedea noi cine ne mai spune o poveste. Da’ una așa, ca pentru niște bărbați ce pleacă la oaste. ― Când făceam armata de drept, era unul în bateria mea care atât de frumos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un biet ghid la un muzeu din Iași. ― Asta nu-i o trebușoară la îndemâna oricui - a precizat profesorul. Drept urmare, te rugăm să depeni povestea, dar nu înainte de a simți ce gust mai are vreo una din picăturile de rachiu din ploscă... După ce fiecare a gustat din băutura pe care o mai avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după aceea se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
camaradului meu, care avea un har deosebit în a povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine! - a sărit unul dintre concentrați, care - se vedea bine - a avut plosca cu rachiu cam mare și nu s-a zgârcit la a o da de dușcă... ― Păi tocmai asta-i, că nu se împotrivește nimeni. Toți suntem numai urechi. Și dacă putem spune așa, și „ochi”, fiindcă fiecare dintre noi o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat așa dintr-o dată în brațele lotrului? Nuuu. L-a fiert la foc mic, ca pe sarmale. Din toamna ce trecuse și până în vara următoare nu i-a dat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]