444 matches
-
medical; ... b) examen neuropsihic; ... c) contraindicații: ... ● boli cronice ale sistemului nervos central; ● epilepsie; ● boli psihice, inclusiv nevrozele manifeste; ● hepatopatii cronice; ● dermatoze. Controlul medical periodic: a) examen clinic general - semestrial; ... examen neuropsihic (specialist) - semestrial sau imediat după o expunere severă accidentala; plumburie - semestrial sau imediat după o expunere severă accidentala; b) 1 zi. ... Fișa 79 Propiolactona (betapropiolactona) Examenul medical la angajare: a) conform datelor cuprinse în dosarul medical; ... b) examen sumar de urină și urobilinogen; ... c) contraindicații: ... ● boli cronice ale sistemului nervos
METODOLOGIE din 30 octombrie 2001 privind examenul medical la angajarea în munca, examenul medical de adaptare, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139124_a_140453]
-
Hohotirea despletită a vântului mătură frunzele căzute din copacii cu veșmânt de aramă. În depărtare se aude gălăgios un stol de păsări care s au încăpățânat să mai rămână. Ele se îndreaptă spre miază zi, abia zărindu-se pe cerul plumburiu. Norii fug, goniți de vânturile înălțimilor. Dinspre grădini, vin adieri cu miresme de crizanteme. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura de lumina binefăcătoare a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cu recolte aurii. Cu mantia ei strălucitoare, Toamna coboară încetișor, făcând ca lumea să fie mai pură, iar oamenii mai buni, mai generoși. Copiii încep școala după o vacanță lungă, de neuitat. Este anotimpul când, legăm vacanța de o frânghie plumburie și, cu pași repezi, pornim spre școală voioși.Toți copiii se bucură. O margaretă stă singură și se gândește. La ce oare ? La timpul când va veni o picătură de apă din cer pe pământul însetat, sau la vremea când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie, este chiar frig. În nucul din poarta bătăturii, au rămas puține frunze. Iată deci, doar câteva semne ale sosirii toamnei. Cerul gri s-a acoperit cu o perdea de nori plumburii. Soarele este palid și nu-și mai trimite cu bucurie razele ca astă-vară. De câteva zile, a început să cadă bruma, iar diminețile sunt foarte reci. Codrul a rămas fără cântăreții cei vestiți. Unele animale sălbatice au început să-și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
contra, chiar îmi surâdea ideea că a început școala. Anca-Elena Catană AMURG DE TOAMNĂ E începutul lui noiembrie. Vietățile naturii se pregătesc de iarnă. Vremea este rece și umedă. Soarele se arată cu zgârcenie, stând mai mult ascuns după norii plumburii. Uneori mai cerne mărunt și pământul înmuiat de ploaie, este posomorât. Păsările călătoare pleacă la drum către sudul însorit, aducând pe aripile lor cântecele pădurii desfrunzite, iar animalele își adună provizii. Vântul suflă năvalnic prin livadă și împrăștie miros de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia să întrebe pentru ultima oară de cererea sa), dar văru-său, directorul, era acum departe, se urcase în mașina lui, dispăruse parcă pentru totdeauna în noaptea adâncă. Ion privi cerul plumburiu, într-un tardiv gest de a-și limpezi gândurile înnegurate. Văzu luna încercănată cum se ascundea după nori groși. Și, iarăși, îl cuprinse tristețea, pe care și-o spunea rareori: că întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gulia, muștarul hreanul etc. Cele mai mari pagube le produce la varză și conopidă. La apariție, larvele sunt miniere distrugând parenchimul frunzelor. Apoi larvele trec pe partea inferioară a frunzelor, unde rămân până la dezvoltarea completă. Frunzele atacate capătă un aspect plumburiu și se usucă (fig. 104 g). În anii de invazii, larvele pot ataca inflorescențele, în care rod galerii. Pagubele produse de molia verzei în culturile de consum și semincere pot ajunge până la 50 %. Măsuri de prevenire și combatere. Se aplică
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
diferă de el. Rică nu era conștient de asta, și totuși se simțea sinistratul unei umori întunecate, ce-l inunda cu regularitate. Vedea tabăra de corturi numită acasă ca pe un dar îndoielnic al noroiului înconjurător, subțiat într-o drojdie plumburie doar spre a-i putea pătrunde lui mai adânc prin piele și nervi, până în suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume, până se-nspăimântase groaznic de libertatea-i mistuitoare, ce nu-i ieșea propriu-zis în cale, ci
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Vinele i se goliseră până la imponderabilitate; furase startul furului său, fusese înaintea lui cu un infinitezimal pas pe care, înfășurându-l ghem pe după sinele-i efilat cu o iuțeală suveran vremuitoare, îl lungise securizant. Altfel spus, își furase strălucit darul plumburiu mai înainte ca acesta să-i parvină, înstrăinându-l, redestinându-l; îl luase deja în primire mai înainte de a-i fi dat de-a binelea. Unii descoperă continente, alții oceanul primordial subcutanat. Rică avusese revelația că, în forja voinței, micile intervale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să te rogi să te primească lângă ea". Am terminat de întors și brazdele de fân rămase și-apoi ne-am întors acasă. I-am adus și mamei câte ceva din bunătățile noastre... să le guste măcar. Pe seară, nori grei, plumburii au început să acopere cerul și ploaia s-a dezlănțuit pe dată. Mama era tot mai îngrijorată din cauza fânului, care iarăși va fi ud. Nu-i nimic. Mergem la întors! mi-am dat eu cu părerea... Vecinii noștri În toată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prietena mea, când ne întorceam într-o vineri, de la Rădăuți. Am ținut morțiș să vizionăm filmul "Iartă-mă!! care era la "modă" în acea vară, de prin '48. Fiind o după-amiază înăbușitor de arzătoare, pe cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu pantofii în mână și desculțe, mergeam de mâncam pământul. O
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plasmă agățată pe un perete. O parte dintre călători urmăresc meciul Corea-Japonia. Pentru mine peisajul este superb și găsesc că prezența unui televizor este de prisos. În larg se zăresc bărci de pescari, pescăruși și rândunici de mare. Apa este plumburie. Câteva păsări zboară la joasă înălțime, chiar la prova feribotului, „Kamome”. O barcă cu motor pare o pasăre uriașă zburând deasupra apei. În urma ei a rămas o dâră de apă(siajul) asemănătoare unei șosele mobile ce se pierde în zare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bleu-ciel cum de mult n-am mai văzut. Pare un peisaj de basm, parcă-i un castel de gheață, castelul în care locuiește Crăiasa Zăpezii. Pe măsură ce ne apropiem de munte, norii devin închiși la culoare. Se apropie ploaia, norii devin plumburii, aerul este curat și rece. Miroase deja a munte. Yugawara-Hakone se numește localitatea de destinație și este una dintre cele mai populare și vizitate zone din Japonia, căutată fiind pentru peisajul deosebit de frumos, lacul „Ashi”, dar și pentru panorama oferită
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
deprinse a i adora talentul și a se închina în fața muncii sale neobișnuit de mari. ... se zice că în Palatul Regal, dimineața în zori de zi, toată lumea dormea încă; dormea în adâncă liniște întreaga cetate a lui Bucur... În lumină plumburie și răcoroasă din faptul zilei numai păsările prindeau a ciripi și numai regina Elisabeta era trează și lucra... I.E. Torouțiu (din Junimea Literară nr. 34/1924: „Carmen Sylva în literatura română”) Foița la Cuvântul Țărănimii din 5 august 1934 scrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
incrustate: frunze, ferigi, volute persane lucrate cu o iscusință de filigran. Or fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel al culoarului ce împrejmuiește curtea citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Simion, cu precizarea că, spre deosebire de poeții de la 1900, Florenței Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nebuni, a ciudatei sale arhitecturi cu tablă ondulată, aranjată pe mai multe etaje, legate Între ele de cîteva rînduri de scări În spirală și de funiculare, e sporită de contrastul dintre culorile variate ale caselor, pe fundalul de un albastrul plumburiu al golfului. Ca și cînd am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plan secund, se mai arată doar străzile Înguste și locuitorii indigeni Îmbrăcați În costume tipice, toate În culorile locale. Acest Cuzco te invită să fii un turist ezitant, să privești lucrurile superficial și să te relaxezi, bucurîndu-te de frumusețea cerului plumburiu de iarnă. Și mai e Încă un Cuzco, un oraș vibrant ale cărui monumente stau mărturie pentru curajul formidabil al războinicilor care au cucerit regiunea În numele Spaniei, acel Cuzco care poate fi găsit În biblioteci și muzee, pe fațadele bisericilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fără să vrea. Acest vis era acum o realitate, amintindu-și că Dumnezeu este cu noi peste tot, mult mai aproape decât sperăm. Când ajunsese aproape de mormânt, îi păruse ca un deget de piatră se îndrepta în sus către cerul plumburiu, iar brațul ei plin cu flori căzuse pe lespedea rece de la căpătâi, fără de folos. În timp ce stătea dusă pe gânduri la locul de vecie i se păruse că aude glasul Domnului, spunându-i: - Ne naștem, dar nu murim niciodată. Bucură-te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o viață lipsită de sens, singurătatea era singura soluție pentru amândoi. Focul ce mocnea în sufletul ei o făcea să se hotărască să-și lase casa, orașul și tot ce agonisise și să urmeze o viață plină de neprevăzut. Ochii plumburii priveau fără nici o expresie. Lăsă gândul să îi umble aiurea. Se transpunea într-o ființă care căuta cu înfrigurare un mijloc de a ieși din această situație stăpânindu-și cu multă pricepere emoția care o copleșea. Îi cerceta atent privirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
naturii, amenajat pe un lac iar Carlina era alături de el, prinși unul cu altul ca timbrul și scrisoarea. Viața o premiase a nu știu câta oară, chemând-o încontinuu spre ea. K. Amintiri dureroase Soarele se ascunsese după niște nori plumburii și flenduriți, iar un stol de păsărele sfâșiau aerul de colocolo negăsindu-și locul. Într-o vamă din vestul țări, o ploaie năbădăioasă veni pe neașteptate în rafale repezi, măturând pământul și pătrunzând în el cu repeziciune. Călătorii care urmau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă în acel loc. Carlina venise să vadă copiii, nepoata și alte persoane dragi. Acum zorile îi păreau plumburii iar apusul de un roșu cărămiziu și stins. Altădată, când toate erau bune, îi păreau cele mai frumoase și bogate locuri, iar acum era lipsită de strălucirea lor. Se simțea ca o persoană săracă, fără casă și care trăiește în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ce face combinatul o săptămînă fără gaze purificate?! Îngheață toate liniile de producție. Faceți un mic calcul să vedeți cîte milioane se pierd. Mă uit prin parbriz la șoseaua care se întinde lungă și dreaptă în față. Departe, sub cerul plumburiu, se vede combinatul, spre care gonește mașina lui Don Șef cu peste o sută pe oră. Mai încet, Don Șef, că vreau să ajung întreg, spun eu, arătînd spre șoseaua umedă. Lăsați grija volanului, îmi răspunde șeful. Gîndiți-vă ce argumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]