2,913 matches
-
sine stătătoare, în concurs cu infracțiunile de bază la care se referă, ci infracțiuni unice sancționate mai grav prin textele de lege care le reglementează. “ ... 46. Plenul Tribunalului Suprem a reținut că „ceea ce deosebește în esență infracțiunea unică de pluralitatea de infracțiuni este faptul că, prin activitatea sa ilicită, infractorul a încălcat un singur text sau mai multe texte din legea penală care incriminează infracțiuni distincte. Astfel, dacă a fost încălcat un singur text de lege se săvârșește o singură
DECIZIA nr. 78 din 3 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296979]
-
singur text sau mai multe texte din legea penală care incriminează infracțiuni distincte. Astfel, dacă a fost încălcat un singur text de lege se săvârșește o singură infracțiune, iar în cazul încălcării mai multor texte ce incriminează infracțiuni distincte, o pluralitate de infracțiuni, chiar dacă a fost săvârșită o singură faptă. Diferitele dispoziții ale legii penale care prevăd trăsături agravante nu incriminează infracțiuni distincte de infracțiunile de bază la care se referă, deoarece nu schimbă trăsăturile caracteristice ale acestora, ci stabilesc
DECIZIA nr. 78 din 3 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296979]
-
la cutumele majorității, va fi, până la urmă, în numele toleranței, normalitatea? Cât de departe va trebui să își extindă granițele acest cuvânt? Ce va presupune, în viitor, dezvoltarea unei societăți sănătoase? Cine va găsi instrumentele conceptuale cu ajutorul cărora să deceleze, dincolo de pluralitatea de opinii contradictorii, traseul susceptibil a oferi unitate unei societăți fragmentate? Atâtea întrebări...
De ce Conchita, cu barbă şi rochie mulată de seară, e ok, dar să te plimbi în slip prin Piaţa Romană nu e? () [Corola-blog/BlogPost/338504_a_339833]
-
o polarizare constantă a expresiei, a opțiunilor, a conținuturilor și a formelor de manifestare. Aceste dualități și contrarii se împletesc totuși în structuri coerente, cu o logică interioară, o configurare a unei unități ce închide în sine inevitabile dualități sau pluralități semantice, pentru că, citându-l pe Hegel, „o privire mai adâncă în natura antinomică sau, mai just, dialectică a rațiunii arată în general că orice concept e unitate de momente opuse, cărora în consecință li s-ar putea da forma unei
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
scrie ca argumentare și explicitare de presupoziții. Mileniul trei începe cu filosofemul mesajului și cu cel al comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate (Vlăduțescu, 2006). Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
Vlăduțescu, 2006). Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
mitemă” (Gheorghe Vlăduțescu, 2007, p. 51 și p. 211) și, în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
mitemă” (Gheorghe Vlăduțescu, 2007, p. 51 și p. 211) și, în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
mitemă” (Gheorghe Vlăduțescu, 2007, p. 51 și p. 211) și, în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
cercetării orientate. Faptul fundamental al lumii moderne este faptul pluralității inteligibilității, derivată indirectă a identității în diferențe. Comunicarea reprezintă locul identității ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului. ... 18. Se susține că, întrucât legea criticată vizează mai multe cetăți dacice, acest fapt impune ideea pluralității de consilii județene care ar putea solicita preluarea, respectiv Consiliul Județean Hunedoara sau Consiliul Județean Alba. Cu toate acestea, expunerea de motive fundamentează doar necesitatea preluării de către Consiliul Județean Hunedoara a Cetății dacice de la Grădiștea de Munte-Sarmizegetusa Regia
DECIZIA nr. 726 din 13 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/283433]
-
lui Israel și numai al lui, nu și al altor popoare. Care Israel să ia aminte că Eu sunt un Dumnezeu zelos. Ai încăput pe mâna mea, acum să joci cum cânt eu. Să explic. Religiile antice admiteau, fără excepție, pluralitatea divinității. Deci și religia evreilor. Elohim din Geneza biblică, tradus prin Dumnezeii, a făcut cerul și pământul. Creștinismul identifică în acest plural, urmat de verb la formă de singular, Sfânta Treime. Dar este vorba pur și simplu de mai mulți
Radicalizarea lui Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/337857_a_339186]
-
a se lepăda de gândirea lui de tipul «laie ori bălaie». „Să înțelegem că unui fanatic îi lipsește relativismul, că e o ființă „formatată“ întru gândire schematică, binară. Să fugim de așa ceva. Să educăm următoarele generații în spiritul toleranței și pluralității (chiar dacă au devenit niște clișee prin uzură, aceste cuvinte au substanță) inclusiv prin expunerea copiilor la cei altfel decât ei. E un demers pe termen lung, dar poate singura cale de a ne salva ca specie de violența care escaladează
Cum să înțelegi un fanatic () [Corola-blog/BlogPost/337707_a_339036]
-
descoperiri și rezolvări tehnice. Este normal ca și în geometrie să apară noi interpretări. De ce conservatorismul feroce care combate tot ce este nou sau bagatelizează ca nesemnificativ și particular câte un principiu care ar ajuta la dezvoltarea gândirii? Da! Există pluralitatea paralelelor prin același punct. Dar NU numai în geometria HIPERBOLICĂ (ce-o mai fi și aia!) despre care normal că nimeni nu știe nimic în afară că: Printr-un punct se pot duce mai multe paralele la o dreaptă dată
DREAPTA ŞI SIMETRIA (INTRODUCERE ÎN GEOMETRIA AFINĂ) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344348_a_345677]
-
fost reglementată de legiuitor pentru acele situații în care o faptă prevăzută de legea penală este săvârșită de un număr mai mare de persoane decât cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. Așadar, pentru ca o pluralitate de făptuitori să poată fi socotită pluralitate de infractori, deci participație penală (propriu-zisă sau improprie), trebuie ca fapta săvârșită de aceștia să fie „o faptă prevăzută de legea penală“, așa cum rezultă, de altfel, chiar din textul de lege criticat
DECIZIA nr. 503 din 17 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295756]
-
în care o faptă prevăzută de legea penală este săvârșită de un număr mai mare de persoane decât cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. Așadar, pentru ca o pluralitate de făptuitori să poată fi socotită pluralitate de infractori, deci participație penală (propriu-zisă sau improprie), trebuie ca fapta săvârșită de aceștia să fie „o faptă prevăzută de legea penală“, așa cum rezultă, de altfel, chiar din textul de lege criticat. Împrejurarea că în cazul participației improprii în
DECIZIA nr. 503 din 17 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295756]
-
în acest scop criteriile generale de individualizare a pedepsei și, eventual, criteriile speciale, respectiv cauzele generale de agravare sau de atenuare a pedepsei. În această etapă, judecătorul realizează o individualizare a răspunderii penale pentru fiecare infracțiune care se află în pluralitatea de infracțiuni săvârșite de infractor, făcându-se abstracție de existența celorlalte infracțiuni, fiecare infracțiune păstrându-și gradul său de pericol social. Curtea a reținut, așadar, deplina independență a judecătorului în a proceda la individualizarea judiciară a sancțiunilor pentru fiecare dintre
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
asemenea, Curtea a reținut că, în noul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă decât represivă, de vreme ce a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracțiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, în contextul în care critica principală a tendințelor legislative anterioare de majorare a limitelor maxime de pedeapsă, ca principal instrument de combatere a unor infracțiuni, a fost aceea că sistemul sancționator al vechiului Cod penal nu mai reflecta
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
decât să nesocotească ierarhia valorilor sociale într-o societate democratică, motiv pentru care limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a noului Cod penal trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, ce permit o agravare proporțională a regimului sancționator în cazul pluralității de infracțiuni. Legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere instrumente mai eficiente de sancționare, în condițiile în care, sub imperiul fostei reglementări, pluralitatea de infracțiuni, deși un indiciu important privind periculozitatea sporită a infractorului, rămânea practic nesancționată, cauza
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
corelate cu dispozițiile părții generale, ce permit o agravare proporțională a regimului sancționator în cazul pluralității de infracțiuni. Legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere instrumente mai eficiente de sancționare, în condițiile în care, sub imperiul fostei reglementări, pluralitatea de infracțiuni, deși un indiciu important privind periculozitatea sporită a infractorului, rămânea practic nesancționată, cauza de agravare fiind, în foarte multe situații, ignorată de instanțe în aplicarea pedepsei rezultante, din cauza faptului că sporul de pedeapsă prevăzut de lege avea
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate nu au avut în vedere exclusiv repetarea comportamentului infracțional, adică perseverența pe calea infracțională a persoanei care comite două sau mai multe infracțiuni aflate în concurs real. Curtea a constatat că simpla existență a unei pluralități de infracțiuni constituie un indiciu important privind periculozitatea sporită a infractorului, indiferent că este vorba de un concurs de infracțiuni real sau formal/ideal. Curtea a observat, totodată, că, în cazul concursului formal/ideal - când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
loc acțiunea/inacțiunea sau cu urmările produse [art. 38 alin. (2) din Codul penal] -, acțiunea sau inacțiunea unică comprimă, obiectiv și subiectiv, elementele mai multor infracțiuni. În concepția Codului penal din 1969 și a noului Cod penal, concursul formal/ideal reprezintă o pluralitate reală - iar nu o pluralitate aparentă de infracțiuni -, întocmai precum concursul real, ambele fiind susceptibile de același tratament sancționator, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 103 din Codul penal din 1937), potrivit căreia concursul formal constituia o pluralitate fictivă de
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]
-
produse [art. 38 alin. (2) din Codul penal] -, acțiunea sau inacțiunea unică comprimă, obiectiv și subiectiv, elementele mai multor infracțiuni. În concepția Codului penal din 1969 și a noului Cod penal, concursul formal/ideal reprezintă o pluralitate reală - iar nu o pluralitate aparentă de infracțiuni -, întocmai precum concursul real, ambele fiind susceptibile de același tratament sancționator, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 103 din Codul penal din 1937), potrivit căreia concursul formal constituia o pluralitate fictivă de infracțiuni, fiind reținută numai infracțiunea
DECIZIA nr. 325 din 30 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274570]