6,499 matches
-
cultura, ca manifestări ale spiritualității umane, au însoțit de-a lungul secolelor, viața generațiilor ce s-au perindat pe meleagurile Văii Siretului de sus. Pământul mai păstrează încă comori de artă create în acest spațiu getodacic, precum obiectele descoperite la Poalele Dealului Peter. Ceramica de Cucuteni, prin forma și plastica sa originală, demonstrează vechimea și talentul acestor locuitori. Obiectele ce ni s-au păstrat din epoca metalelor (bronz și fier) , precum uneltele și obiectele de podoabă, dovedesc gust estetic, aceste obiecte
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
instruite de profesorul Ioan Gordin. Erau cunoscuți interpreții Gheorghe Gafița, frații Isticioaia și „solista - minune” Mărioara Nuțu, despre care ziarul „ România liberă” scria că este ceva „extraordinar să vezi o femeie trecută de 50 de ani, îmbrăcată cu catrință și poale albe, încălțată cu ochinci de porc, să cânte și să joace, să bată pământul sub călcâi și să aibă în sânge ritmul de foc al fluierului ...”. Învățătoarea Lili Andronache (Sidor) a instruit formația de dansuri care avea în repertoriu Hora
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
curgeau șiroaie și-am început să suspin. — Armata vă cheamă și trebuie să vă supuneți, răspunse el, ferm. Am hotărât să mă prezint la datorie. A doua zi ploua. Un ofițer ne-a ținut un discurs. Noi eram aliniați la poalele muntelui. — Victoria este de partea noastră, a spus el în introducere. Victoria este sigură, dar dacă nu face toată lumea ce ordonă Armata, toate planurile noastre eșuează și vom avea parte de o nouă Okinawa. Trebuie să faceți negreșit tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
anume? Dacă-i vorba de moartea ta, mă lipsesc. Am ajuns amândouă la o bancă ce se afla sub un tufiș de glicină. Florile erau aproape trecute, iar razele soarelui de după-amiază care pătrundeau printre frunze și ne cădeau în poale le făceau să pară verzi. De multă vreme vreau să-ți spun ceva, dar am tot așteptat un moment în care să fim amândouă binedispuse. Să știi că nu mi-e ușor să-ți mărturisesc, pentru că știu că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lucruri neplăcute, oribile chiar. Gândul acesta a pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Orient Express (2004), Sergiu lua chipul emfatic, grandilocvent al prințului Moruzzi, trăind din amintirea tinereții tumultuoase întruchipată de Dan Bittman, cel cu albumele holografice Banii vorbesc ("Banii vorbesc, Banii vorbesc,/ Unii te ridică, alții te lovesc etc") sau Stai în poala mea, hit hâtru al cărui refren plin de substanță nu mi l-am putut scoate din minte în timp ce-l vedeam pe Bittman în rolul unui Nicolaescu mai tânăr și mai rock: "Stai așa, stai așa, stai așa în poala... mea
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
în poala mea, hit hâtru al cărui refren plin de substanță nu mi l-am putut scoate din minte în timp ce-l vedeam pe Bittman în rolul unui Nicolaescu mai tânăr și mai rock: "Stai așa, stai așa, stai așa în poala... mea". În Supraviețuitorul, tinerețea de cursă lungă a comisarului Moldovan era revizitată cu ajutorul actorului ceh Petr Falc, care printr-o fină prestidigitație vorbea cu vocea viril scrâșnită a pistolarului interbelic, spaima legionarilor conduși, adesea pe ultimul drum, de Paraipan (Gheorghe
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
dintre divele funcționale ale României ar fi declarat, pe blogul său, că pozele înfățișând-o în posturi cvasinude ar urmări scoaterea noastră din sărite, a celor care, din varii motive (vârstă, educație, fizic, concepții retrograde etc. ), refuzăm să ne ridicăm poalele în cap. Așa este, are dreptate: și eu, și colegele de birou, și profa de mate a fiului meu, și liftiera de la TVR, și tanti Lina, de la care cumpăr telemeaua cea mai bună, și atâtea alte femei suntem înciudate până la
Mihaela Rădulescu, atacată de Marina Almășan by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71959_a_73284]
-
Sorin Lavric Să-și fi dorit românii un loc mai plăcut de amplasare a Academiei Române în Romă ("Accademia di România") și nu ar fi putut gasi. Așezată la poalele dealului pe care se întinde uriașul parc de pîni, leandri și arțari - al cărui nume "Villa Borghese" amintește de familia nobiliara care a stăpînit, începînd cu secolul al XVI-lea, suprafața culmii împădurite -, clădirea e la o aruncătura de băț
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pămînt. Colocviul de la Romă nu a fost festiv și nici fastidios. A fost cordial, antrenant și sobru. Și, mai ales, a fost un mod prin care, la poalele parcului "Borghese", numele lui Noica a fost pronunțat mai des că alte dați.
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
venit la Festivalul de la Cannes într-o superbă rochie sexy de culoarea fisticului. În timp ce urca scările de la Palatul Festivalelor, pentru a participa la premiera filmului "Jimmy P. Psychotherapy Of A Plains Indian", a trebuit să-și ridice cât mai sus poalele, pentru a nu le murdări, din cauza unei ploi abundente. Diva a ridicat rochia cât mai sus, uitând că pe dedesubt nu avea lenjerie intimă, spre deliciul paparazzilor, care au surprins-o fără chiloți. În ultima perioadă a devenit o modă
Eva Longoria, fără chiloţi pe covorul roșu de la Cannes by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72264_a_73589]
-
și de contemplare melancolică a situației sale actuale. Combinația de suprarealism și confesiune cu accente existențiale sugerează perfect cele două vârste ale autorului, vitalismul tinereții (prin forța imaginației) și oboseala septuagenarului (inclusiv sau, mai ales artistică) "Muntele se desfăcea cum poala unei rochii/ o cheie uitată înlăuntrul unei legi/ un drum pavat cu aparate de radio vechi/ vântul trandafiriu cum o roză în fereastră/ soarele se transforma-n fulgi se destrama/ apa cotcodăcea se agita cum o găină/ etc. etc.// am
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
despre care, în 1942, publică broșura "Ce-i de făcut?" În 1944, soția îi este executată. În 1946, devine redactorul revistei "Le Monde Juif". În 1949, împreună cu familia, se stabilește în Israel. Eu, Dovid-Ari ben-Meir, Fiul lui Meir-Ce-Luminează-Întunericul, Născut la poalele dealului Ivanos, Pe meleagurile îmbelșugate de modesta mămăligă, Brânză de oi și iuți cașcavaluri, Pe plaiul codrilor, buhailor barosani, Vinurilor vesele și femeilor cu mândri bronzosâni, Unde, prin stepe și porumb roșcat, Mai trăiesc focuri fumegoase Și șatre de țigani
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
focuri fumegoase Și șatre de țigani; Eu, Dovid-Ari ben-Meir, Care, adolescent, îi cântase furiosului Saul, Cel care Revoltaților feciori ai Israelului Le dăduse steaua-n șase colțuri; Eu, Duvid-Ari, Praștia căruia stoarse Blestemul din clipa morții lui Goliat, - Celui, la poalele căruia munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine, Geamătul gutural al caravanelor arabe, Cedrul Libanului
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
persoană mai potrivită ca Regina Maria, o ființă energică, luptătoare, plină de inițiative, devotată țării, inteligentă și pe deasupra, ca femeie, fermecătoare. Era pur și simplu adorată, nu numai de compatrioți, - de soldații de pe front și de femeile, care-i sărutau poalele mantiei regale, dar și de către importante personalități publice occidentale și de mulțimile, parcă magnetizate. Ca un adevărat ambasador, ea se deplasează la Paris și la Londra, unde, cu toate că nu se afla în vizită oficială, e copleșită de cele mai înalte
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
parcurs de G. Topîrceanu, așa cum reiese din carte, este următorul: de la Turtucaia, unde căzuse prizonier în august 1916, e adus la Balbunar, apoi la Razgrad și prin Sofia, la Radomir. De aici, ajunge în masivul Pirin-Planina, pe valea Strumei, la poalele munților Belasița, în apropiere de Melnik și oarecum de Nevrokop(ol), orașe menționate de scriitor. Multe pagini descriu peisajul montan, pădurile de pini, o specie se numea "bora", cu lemnul îmbibat tare de rășină parfumată. Mai toate peripețiile eroului se
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a civilizației. în lagărele de la poalele Rodopilor, pe valea Strumei (iată și sursa pseudonimului), G.Topîrceanu se împrietenește cu starșul Dilco }fetcu Savanov ot selo Crușovene, okrît Vracenski, de la care începe să învețe limba țării în care se găsea. Cum e și firesc, sensibilitatea lui vibrează
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
și pădurea are menstruație. Precum norii noaptea nedeslușită de deasupra apei, gânduri nevăzute zboară adânc "n mine. Șed la umbra mea ca Robinson pe insula pustie. Mă aflu pe o cergă "n mijlocul unei pășuni de la marginea satului Babe, la poalele muntelui Kosmaj. Deasupra mea pe o padină se află un bunker german vechi din anul 1943. Năpădit de lăstăriș și jneapăn. Lângă mine șade soția mea Liza Swift și camaradul meu de școală Teodor Ilio Ce"ljar. Nostim, fiindcă-l
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
o înconjoară, începe căutarea prin sat. Cine are cheile? Îl găsim pe moșul blînd, dispus să ne deschidă incinta curții și biserica. Flori din toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
Tudorel Urian Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Și iată ce vede, dragă cititorule: Târziu în noapte, în camera plină de cărți, la masa de lucru, cu un motan în poală și fața luminată de ecranul calculatorului, poetul Emil Brumaru chat-uiește infatigabil cu june poetese, fascinate la gândul că își petrec noaptea, fie și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Ștefan cel Mare, se arată în nopți cu neguri dese și lumini gălbui care joacă pe locul unde este ascuns aurul... Dar nu despre comoara pierdută în adâncuri vreau să vă vorbesc. Nu. Eu vreau să vă spun că la poalele Măgurii, bunicul are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
acum așezați în jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din pușci și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădea. Și dup-acee au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molifteli de domnie dup-obiceiu. Mortul, "tatăl analfabet", este în fine îngropat. Prima domnie a unui intelectual, sută la
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul nici lăstunul orb/ e umbra fiului din nor". Poezia, una cu cântecul mierlelor negre și "râsetele puternice ale brancardierilor" din spitalul Avicenne, e medicamentul cel mai puternic. "suntem ca măgarii care pasc liniștiți la poalele/ unui vulcan care se trezește" (reportaj din parisul în flăcări). Surpriză: în finalul acestui volum al realului dur, cu sugestii metafizice abia conturate, cu zgura suferinței și biciuri ale "noii ideologii mineriada copiilor intifada infantiada", se aleg câteva sonete de
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
parte, Aișa, una din soțiile lui Mahomed, femeia pe care șiiții o consideră prototipul de intrigantă, ale cărei uneltiri l-au împiedicat pe Ali să capete puterea mai devreme. în plus, suniții cred că Mahomed a murit cu capul în poala Aișei, în timp ce șiiții cred că profetul a murit în brațele lui Ali. "Cartea lui Rogerson - încheie Sorin Lavric - este o versiune picarescă a vieții lui Mahomed și a primilor patru califi." îmi permit să adaug: Cherchez la femme!
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]