740 matches
-
Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al Șobolanului, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voie; asuprirea văduvelor, orfanilor și săracilor; oprirea plății lucrătorilor; lipsa de cinste și mulțumire față de părinți). Păcatul poate fi anulat prin pocăință (spovedanie) și prin părere de rău însoțită de hotărârea de a nu mai repeta păcatul. Dacă nu ne pocăim și nu ne hotărâm să ne îndreptăm, păcatul crește în noi și înăbușă în sufletele nostre darurile pe care le primim de la Duhul Sfânt. Să iubim, așadar, virtutea care ne înalță la cer și ne face fii plăcuți ai lui
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași doctrină, lărgind astfel prăpastia dintre Demiurgul ce bun și Materie. În SST, Sabaot, al doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și Îl umple de Lumină 153. Ceilalți locuitori ai Haosului Îl pizmuiesc pe Sabaot și pornesc un război Împotriva lui, iar Sophia Îi trimite În ajutor șapte arhangheli, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împărăția sa, luînd cu sine a treia parte din Îngerii Domnului (o aluzie la Apocalips 12:4), pe care i-a Întemnițat În trupuri omenești. Isus a venit În lume pentru a salva sufletele Îngerești care, de la venirea lui, se pocăiesc, după ce au primit impoziția mîinilor sau botezul spiritual (consolamentum - consacrarea perfectului cathar). În momentul consacrării, fiecare suflet primește un spirit celest ocrotitor, numit Spiritus Paraclitum ori spirit consolator, diferit atît de Spiritus Sanctum, expresie desemnînd spiritul personal al fiecăruia, suflet-Înger
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
străină, departe de casă și fără ajutorul familiei n-a mers așa cum se așteptau probabil, căci după cinci ani revin spășiți. Pentru a scăpa de pedeapsă, la 3 noiembrie 1791, ei se prezintă singuri în fața mitropolitului, se umilesc și se pocăiesc, susținând că n-au știut că au comis un păcat atât de grav. Oare i-a crezut Prea Sfinția Sa? Chiar erau inocenți așa cum voiau să pară? Mitropolitul nu i-a crezut, dar a închis ochii pentru a nu da amploare Cazului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
erau luate în serios, astfel că putem considera că acesta era doar un drept teoretic. După ce au fost trecute toate etapele amintite cel acuzat era condamnat. Pedepsele aplicate erau diverse începând de la cele de ordin spiritual pentru cei care se pocăiau: penitențe, rugăciuni etc., în cazul celor care refuzau să se pocăiască erau dați pe mâna autorităților civile. Atunci când acuzatul era condamnat la arderea pe rug, singurul lucru care îl realiza tribunalul era că i se retrăgea "protecția Bisericii". Pe lângă arderea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doar un drept teoretic. După ce au fost trecute toate etapele amintite cel acuzat era condamnat. Pedepsele aplicate erau diverse începând de la cele de ordin spiritual pentru cei care se pocăiau: penitențe, rugăciuni etc., în cazul celor care refuzau să se pocăiască erau dați pe mâna autorităților civile. Atunci când acuzatul era condamnat la arderea pe rug, singurul lucru care îl realiza tribunalul era că i se retrăgea "protecția Bisericii". Pe lângă arderea pe rug se mai practicau și pedepse mai ușoare ca: biciuirea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ulterior, acestea au fost afișate și pe ușile altor biserici și publicate. Acestea argumentau ideea inutilității indulgențelor deoarece te poți mântui doar prin credință - sola fide. Prima dintre aceste teze subliniază rolul pocăinței: "Pentru că Învățătorul și Domnul nostru Isus Hristos spune: Pocăiți-vă etc., El vrea ca întreaga viață a credincioșilor săi pe pământ să fie de durată și de neîntreruptă pocăință"31. Chiar dacă în interiorul tezelor este atacat Papa și cei care vând indulgențe: "Papa nu înțelege și nici nu pătrunde sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
duhului. După aceea, fericitul a făcut multe minuni, ostenindu-se în mănăstire cu plăcere de Dumnezeu. “Mesajul lui era: schimbarea vieții, întoarce la Dumnezeu și împăcarea cu El, pentru a primi viața nouă pe care o aduce Împărăția lui Mesia: <Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor> (Matei 3,2)”, povestește parohul Bisericii Pantelimon. “Ioan continuă să fie pentru creștini, în sens duhovnicesc, model de frământare, de pocăință, de curățire de patimi prin asceză și prin rugăciune, inițiator al vieții
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
atitudinea Divinității în raport cu ființa umană decadentă, atitudine ce, în mod constant, acordă o nouă șansă spre reașezare morală, șansă refuzată însă de fermitatea inconștient-negativă a acestei ființe: "Dar ceilalți oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a meditației, într-o punere în scenă de efect (La icoană, Din prag). Cu o alură teatrală, poetul monologhează despre rosturile vieții și ale morții (Din prag), acum încrezător în divinitate, mai încolo renegând-o, ca din nou să se pocăiască. Primele lui stihuri mărturisesc o adâncă descurajare, venită din melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
de amăgitor și amăgit. Milton a modelat aceste dualități într-o unitate estetică puternică" (1982, p. 100). Milton ar deveni, în acest caz, un individ ideal nu pentru că ar fi infailibil, ci, paradoxal, fiindcă ar putea greși, s-ar putea pocăi și ar putea fi mântuit pe vecie. Mutând acum analiza asupra dimensiunii textuale propriu-zise, trebuie spus că elocventa Preface acomodează o structură binara recurenta în concepția eului creator, care vizează opoziția dintre o nouă epoca artistică, opusă celei vechi. Dacă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii care, după multe poticneli, ajung la peșteră cu gând nemernic sunt și aceia care, până să se pocăiască și ei în felul lor, mai sunt îndepărtați de-acolo încă o dată. Toate acestea Ariel le execută cu mijloace specifice fiecărei situații și fiecărui personaj sau grup de 186 personaje, fie rămânând nevăzut, fie sub diverse aparențe, fie singur, fie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
peda‑ gogia și lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu, căci atunci când Dumnezeu va dori ca omul să treacă prin boli și suferințe, tot El Îi va dărui și puterea răbdării. Tâlharul care a fost răstignit În dreapta crucii Mântuitorului, pentru că s‑a pocăit și a cerut să fie pomenit În Împărăția cerurilor, se mântuiește, În vreme ce tâlharul din stânga Sa, prin clevetire, prin cârtire și răzvrătire, Își pierde mântuirea. Acceptând și răbdând suferința, ea se diminuează, se Îndulcește. Nerăbdarea sufe‑ rinței, cârtirea și răzvrătirea o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
au adus rugăciuni și litanii, au săvârșit și o slujbă de sfințire a apei. Doctorul bolnav a fost stropit cu apă sfințită. Moaștele sfinte au fost ridicate de stareț, care a făcut sem‑ nul crucii cu ele deasupra suferindului. Doctorul, pocăindu‑se, a cerut iertare fraților și starețului. O dată cu căința lui, umflăturile au Început să se facă tot mai mici până au dis‑ părut. Odată vindecat, el i‑a mulțumit vindecătorului lui, Sfântul Pantelimon, și a promis să rămână la mănăstirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
el a fost ales ca diacon. Fratele Terente a slujit cu credincioșie Domnului și bisericii.în perioada 1922 - 1954 ca diacon al bisericii creștine baptiste din Cuvin. Familia Păulescu a avut un băiat pe nume Ion care nu a fost pocăit dar Traian și Nelu, nepoții care i-au avut de la băiatul lor l-au urmat pe Domnul. (Aceste date sunt preluate din interviuri verificate cu arhiva bisericii.) Vancu Dumitru a slujit și ca diacon al bisericii din Cuvin în perioada
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
bisericii în ascultare de Scripturi. 6.5.4. Trezirea spirituală a bisericii Trezirea spirituală înseamnă pentru creștini o perioadă în care Duhul lui Dumnezeu lucrează într-un mod supranatural iar bisericile locale umblă în ascultare de Scripturi iar oamenii se pocăiesc și Dumnezeu li se descoperă; forțele celui rău sunt limitate iar biserica este biruitoare prin puterea lui Dumnezeu. Trezirea spirituală nu înseamnă faptul că răul nu se manifestă și toți oamenii se pocăiesc ci că mulți oameni se pocăiesc și
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
în ascultare de Scripturi iar oamenii se pocăiesc și Dumnezeu li se descoperă; forțele celui rău sunt limitate iar biserica este biruitoare prin puterea lui Dumnezeu. Trezirea spirituală nu înseamnă faptul că răul nu se manifestă și toți oamenii se pocăiesc ci că mulți oameni se pocăiesc și răul este învins chiar dacă se manifestă. Lucruri asemănătoare s-au întâmplat în biserica baptistă din Cuvin în perioada 1965 - 1980. Însă trezirea spirituală a început atunci când biserica a pus accent pe rugăciune, post
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
se pocăiesc și Dumnezeu li se descoperă; forțele celui rău sunt limitate iar biserica este biruitoare prin puterea lui Dumnezeu. Trezirea spirituală nu înseamnă faptul că răul nu se manifestă și toți oamenii se pocăiesc ci că mulți oameni se pocăiesc și răul este învins chiar dacă se manifestă. Lucruri asemănătoare s-au întâmplat în biserica baptistă din Cuvin în perioada 1965 - 1980. Însă trezirea spirituală a început atunci când biserica a pus accent pe rugăciune, post, mărturie bună în comunitate, părtășia în
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
oprit cu căruța și l-a întrebat cine este, (deoarece știa că este un nou venit în sat) și de ce face acest lucru că trebuie să fie oameni de treabă cei care s-au mutat. Răspunsul fratelui Cornel „pentru că sunt pocăit” l-a pus pe gânduri. Acest lucru arată mărturia bună pe care un om pocăit o avea în sat. Postul era o armă pe care creștinii baptiști au folosit-o în acea perioadă. Postul și câte trei zile la rând
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Românească mînăstirile au fost cele mai dure sisteme de detenție. Vlad Țepeș a zidit la 1457 mînăstirea Snagov ca loc principal de surghiun al boierilor care i se opuneau. "Sub cuvînt că ei trebuiau să facă rugăciuni spre a se pocăi și a li se ierta greșelile, erau duși într-o cameră ca să se închine la icoana Maicii Domnului. N-apucau bine să-și sfîrșească rugăciunea și pardoseala le fugea de sub picioare, căzînd într-o groapă adîncă și plină de cuțite
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 20. footnote>. Deci, cine ar trebui să se bucure de acest puternic mijloc de obținere a slavei? După exortația sa în fața mulțimii adunate în ziua Cincizecimii, în care le cerea să se pocăiască și să accepte botezul, Sfântul Apostol Petru explică faptul că această făgăduință „este dată vouă și copiilor voștri și tuturor celor de departe” (Fap. 2, 39) <footnote Aceeași făgăduință a fost făcută de către Dumnezeu lui Avraam, precum ne precizează și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
casei lui” (Fap. 16, 30-33) etc. Revenind la cele ce s-au întâmplat în ziua Cincizecimii, când S-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli, subliniem că ei au propovăduit poporului cele ce îi învățase Duhul Sfânt, ca fiecare să se pocăiască și să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, spunând că „a voastră și a copiilor voștri este această făgăduință”. Și au fost botezați „ca la trei mii de suflete” (Fap. 2, 1-39, 41). Deci, sunt demne de reținut cuvintele
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]