600 matches
-
-ntineresc aproape din nimic.” Călătoria spre absolut, spre redefinire se conturează în imagini simbolice. Arca reprezintă misiunea pe care o are de îndeplinit alături de cel care o urmează, întrucât vor împărți același drum spre a atinge idealul sorbind vin din pocalele pline, anume împărtășind aceleași vise, taine și doruri. “Vei fi atent la saltul cu rubine, / Știu că e peste brațul tău și dacă / De-acum pocalele cu vin sunt pline / Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.” Poeta se îndreaptă spre nord
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
o urmează, întrucât vor împărți același drum spre a atinge idealul sorbind vin din pocalele pline, anume împărtășind aceleași vise, taine și doruri. “Vei fi atent la saltul cu rubine, / Știu că e peste brațul tău și dacă / De-acum pocalele cu vin sunt pline / Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.” Poeta se îndreaptă spre nord, simbolizând încrederea și puterea. E hotărâtă să ajungă la destinația unde simte că își poate îndeplini menirea. Simte însă temeri, fiindcă cel care îi este camarad
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
reflexii departe,departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul verde de suflet mi-e cheia ce duce spre vise, În palme pocalul cu seva și setea cuvintelor scrise, Aripi de cerneală sculptează în timp ,primăveri și ozon, Grădini suspendate de vise sădesc,când îngerii dorm! Referință Bibliografică: Grădini suspendate / Geanina Nicoleta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala pe muiatele trotuare, și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de mîndră capitală a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginilor urmărește întîlnirea artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
330 Și-n toată-această vreme vîlvorile lui Orc urmează curajoasele picioare Ale lui Urizen, și-n toată-această vreme răsúnă Trîmbița lui Tharmas. Plîngînd și văitîndu-se zboară sufletele din zdravenele mîini ale lui Urizen Fiicele lui Urizen stau cu Pocale și măsuri de vin spumegător Imense peste ceruri cu pîine și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată că ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de mâncare, pentru a înlesni digestia. B. Masă se află în tinda mare, unde puteau încăpea o sută de oameni. S-au așezat la ora două. La ora opt, încă mai mâncau. Vinul alb lucea, vesel, limpede și auriu, în pocaluri. După fiecare fel de mâncare se făcea o pauză de rachiu, care aruncă foc în trupuri și nebunie în creieri. Dans le texte de départ, Guy de Maupassant présente une fête de mariage qui a lieu dans un village de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des villages roumains : " la grande cuisine " devient " tinda mare " (long véranda dans leș maisons traditionnelles roumaines) ; " le cidre jaune " est changé, par adaptation culturelle, en " vinul alb " (littéralement : " le vin blanc ") ; " leș grands verres " est traduit par le terme roumain " pocal " (verre spécifique pour le vin). En d'autres mots, le traducteur B, par leș choix qu'il opère, transmute la fête de mariage de Normandie dans un village traditionnel roumain, ce qui change complètement le message de Maupassant ! * Quelques réflexions
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam și ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar pentru vis, / știind că sorb din Paradis” (Închinare). Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând o lungă cale de la iubirea adolescentină care anima universul, R. devine prizonierul unui spațiu liric apăsat de umbrele
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
în Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu stropîntr-o veșnică alinare... XXII. DESCĂTUȘARE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015. Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
au mai apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său, Al. Macedonski. Romantismul „decadenților” și parnasianismul se împletesc astfel în Anacreontica („Lângă lotusul albastru/ Poartă amforele pline,/ Astă seară beau cu tine/ Din pocale de- alabastru/ Cercuite cu argint/ Vinul negru de Corint”), în Seară albastră, Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de a cânta și
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
fire și deveneau și mai grași prin însăși natura ocupației lor și mai ales prin împrejurarea că-și urmăreau vînatul pe friguroasele mări polare, pe lîngă coastele acelei țări a eschimoșilor, unde băștinașii închină unii în sănătatea altora cîte un pocal plin cu untură de pește. Cantitatea de bere este, la rîndu-i, enormă: 10.800 de butoaie! Avînd în vedere că aceste vînători polare nu pot avea loc decît în scurta vară existentă pe acele meleaguri - încît.întreaga expediție a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele pocale» și mărturisește că preferă să bea din «căușul palmei... iubitului», nu-i justifică întru nimic prezența alături de atâtea mărturisiri patetice și emoționante ale volumului. «Tentativa de evadare» întreprinsă de cele trei poete n-a dat rezultatele scontate. Cauzele nu-s
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acest ter men, îl întrerupe Augustus cu o voce de gheață. E prea personal. Or, tot ce posed eu aparține statului. Și tot ce e al statului îți aparține ție, completează secretarul în gând. Împăratul moaie un pesmecior uscat în pocalul cu vin de lângă el și-l mozolește îndelung, fără să rostească un cuvânt. După care spune brusc cu severitate: — De patrimoniul imperial vor beneficia urmașii mei și urmașii urmașilor mei, ca parte a funcției pe care o vor deține, nicidecum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbește: — Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe masă. — El ne furnizează, stăpâne, această amețitoare licoare din care bei... Augustus încuviințează și întinde mâna după pocal. Soarbe ușor, apoi rulează între palme, cu un aer distrat, piciorul vasului pe care este reprezentat Hercules sprijinindu-se în ciomag ca într-o cârjă. — Nu ți se pare o anomalie? îl întreabă brusc pe Ianuarius. — Ce, stăpâne? tresare acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plânsori. {EminescuOpI 15} CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÎNIE Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui cneaz Gutuie Întunecatul cu barba cât e uluca. Strugure ar fi vornicel care nimeni nu e să-i semene, neștiind să aleagă, de fel, pe cea mai frumoasă dintre Cireșele gemene. Floarea-soarelui, ca sora-a miresii ar îngriji de pocalele goale și de podoabele miresii: frigărui și sarmale. S-ar chercheli Dovleac logofăt rostogolindu și chelia, ici-colea și n-ar mai ști drumu ndărăt pân’la muierea lui, Fasolea... Vezi câte minuni în poveste încap și cum s-ar nunti
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și tu - se întoarse spre Khaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împietrită. — Doi dintre noi, ai zis? o întrebă Khaba. Ridicându-și paharul, ea încuviință, cu privirea fixată asupra lui Balamber. Da, dintre voi, întări. Cei doi care vor supraviețui. Audbert se albi la față. Odolgan, care deja dusese la buze pocalul plin ochi, se opri: Ce vrei să zici, vrăjitoareo? Și de ce chiar șase luni? Malaberga, întunecându-se la față, lăsă paharul și îi privi cu un aer impasibil; spuse apoi cu gravitate: — Am primit multe semne în ultimele zile: din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică pocalul și încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul i-l întinse și îl atinse cu el pe acela care se găsea deja în mâna Fredianei: — Pentru această victorie! propuse. Ea, așezată cu picioarele depărtate în fața lui, după obiceiul bărbaților, ridică pocalul și încuviință cu gravitate: — Pentru cea de acum și pentru cele ce vor veni! Băură împreună, căutând atent fiecare în ochii celuilalt. Apoi, Sebastianus întrebă: — Ai vești de la Flavius Etius? întrebarea aceea o făcu pe Frediana să se întunece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru cele ce vor veni! Băură împreună, căutând atent fiecare în ochii celuilalt. Apoi, Sebastianus întrebă: — Ai vești de la Flavius Etius? întrebarea aceea o făcu pe Frediana să se întunece la față. își șterse buzele cu dosul mâinii și, aruncând pocalul gol pe salteaua de paie, scutură din cap: — Magister militum nu a sosit și, dacă vrei părerea mea, nici nu o să sosească. — Dar... asta nu se poate. — încă de la bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]