1,760 matches
-
de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
bucurie că repurtaseră o nouă victorie în fața îngerilor. Satan prinde între copite globul luminos, face o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Discuțiile dintre cei doi bărbați s-au iscat pe fondul consumului de alcool. Cei doi s-au luat la ceartă, iar primul s-a manifestat extrem de violent față de potrivnicul său: l-a împuns cu furca în piept, apoi l-a pocnit cu o lopată în cap. Apoi a luat niște benzină și a turnat-o peste celălalt, după care i-a dat foc. A fugit de la locul faptei, fiind ulterior găsit pe câmp. Nicolae C. a încetat din viață, corpul neînsuflețit
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ECOURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă blândă noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul mării stelele-n stropi de
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Poezie > Amprente > ULTIMILE NOPȚI DE VARĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ți-e teamă să te-apropii de-ntunericul din mine? Ultimile seri de vară-și fac de cap pocnind din bici- Biciuie-mă și pe mine, dar să ai cnut de rubine Să-mi rămână piatra scumpă încrustată-n vers și nici Să nu te gândești că doare lovitura! Pe sub piele Sunt dureri atât de multe că nimic nu
ULTIMILE NOPŢI DE VARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384360_a_385689]
-
Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luminile au înnoptat încet Țâșnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
facă cerere de înscriere. Vasile si Ioana erau oameni liniștiți și muncitori. Agoniseala lor nu era prea mare, dar aveau suficient și nu se plângeau de nimic. Singurul necaz era că ea nu rămânea gravidă, deși era tânără și puternică, pocnind de sănătate. Au fost amândoi la medic, dar degeaba. Au fost la babe, dar nici cu ele nu au rezolvat problema. Lumea începuse să vorbească și nu au fost puține vocile care-i șopteau lui Vasile, mai pe ocolite ori
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
scriu, Atunci a fost logodna cea dintâie, Nici prea devreme și nici prea târziu Și viscolea din Cer cu poezie... Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng, Ți-aduci aminte? mugurii în vie Și toate amintirile din crâng Se auzeau pocnind de bucurie... Sunt ani de-atunci, nici nu mai știu anume Câți și-au cernut lumina peste noi, De locuim întru același nume, Scăldat de soare și udat de ploi, Să fie Ceasul zilei lăudat, Să nu ne-apese vârsta
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
i-a pus degetul pe titlul din a doua pagină. L-a privit lung până a terminat de citit și, când să-i asculte părerea, nu a mai avut cu cine să vorbească. Vecinul plecase imediat, înjurând printre dinți și pocnindu-se cu palma peste fruntea ce abia se zărea sub căciulă: - F... mama lor de hoți nenorociți! Băga-i-aș în p.... mamii lor de imbecili, cu ministerul lor cu tot! Tehnocrații lu' pește, lua-i-ar dracu' să-i
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
făcut rost de servici la Casino,mie de ospătar iar ei ,la bucătărie. Lipsa mea de experiență în ale ospătăriei m-a trădat ,am vărsat fără să vreau un pahar de whiski peste costumul lui Luigi și el m-a pocnit direct în nas. Și-a dat seama că toate privirile erau ațintite asupra noastră și a încercat să repare greșeala, spunând că eu sunt unul dintre actorii din filmul pe care o să îl înceapă . Totul este regizat. Lara nu mai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
ramuri galbenele frunze După suratele ce au căzut în tină, Iar vântul trist le cânt-acum prohodul, Iar soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de dorul verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind castanele pe drumuri, Când smulse sunt pe aripe de vânt... Mă fugărește vântul prin poieni, Mă ninge-n păr cu frunze ruginii, Ascult foșnitul codrului pe moarte, Și tânguitul ierbii din câmpii... 3 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: EMOȚII DE TOAMNĂ
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
Culorile din flori zoresc în febre, Căldura se desprinde de tenebre, Dar tot departe suntem, amândoi. Tu vii din noaptea cea întunecată, Ca dintr-o casă fără uși și geamuri, Eu, din lumina blândă ce se-arată, Din mugurii care pocnesc pe ramuri. Tu ești, cu luna, din mister creată, Eu soare, cu lumină, adieri și flamuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MUGURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit. Oglindit în gustul amar din bașicile spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
adunați în pungă polenul nemuririi, căci nu se știe mîine ce va mai fi și cum, mai dați un ban ‒ pe cuie încă mai stau fachirii și-autostop mai face cîte-o fantomă-n drum. Cînd dau și eu să fluier pocnește fericirea, și, înjurînd de mamă, plec ca să spăl statui, dar cînd ajung acolo, ce mare mi-e uimirea: cică e-n “fără plată”, și azi statuia nu-i. Hei, tu, care pe pîine întinzi untura milei, tu, osul cel molatec
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
în telefon hărmălaie cu veselie mare, cu „la mulți ani!” și „bine ați venit!”, că „de când vă așteptăm” și...săsâiala lui. Îl întreb ce se-ntâmplă. Îmi răspunde precipitat: nimic, nimic, trec niște colindători prin vagon! Am crezut că-mi pocnesc tâmplele. Am țipat la el: mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că „nenea” l-a întrebat când a venit: ai adus ceva, mă, pentru turbații ăștia care urlă așa? Țâncul a gângurit: de unde, nene? Nu înțeleg de ce se bucură atâta? De ce pocnesc așa? Niște nebuni! Cică mă-npușcă pe mine, că nu le-am dat ce au dorit. Și se bucură că ai să le dai tu. Hai, pa, că mă grăbesc, că ăștia aleargă cu pocnitorile după mine! Și eu ce fac
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
să apară în port. Străbunii povestesc că înspăimântătorul căpitan fantomă era mereu văzut îmbrăcat în negru și cu un diamant valoros și roșu la gât. Acel diamant i-ar fi dat puteri magice, atât de puternice, încât doar dintr-un pocnit din degete își putea omorî toți dușmanii, oriunde s-ar fi aflat aceștia. Navă lui era una impunătoare, cu zece tunuri și pânze imense. Cu camere secrete unde căpitanul își ținea întrunirile tainice cu echipajul sau. Legenda spune că nava
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
Meșteșugit în plugușor! Să auzim ce s-a-ntâmplat Mai important la noi în sat Și-o să vă dăm câte-un colac, Și bani, și mere după plac! Haideți, sunați din clopoței, Voi toți, copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând .. Referință Bibliografică: HAIDEȚI, COPII! / Gheorghe Vicol
HAIDEŢI, COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383157_a_384486]
-
bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile; vor împușca, după prima somație, pe oricine dacă nu se va supune. Trebuie curmată repede istoria asta. Oricum, nu e vorba de Astrolog, i-a pocnit capul ca o nucă; zăpăcise lumea de tot. Trăncănesc unii că eu l-am adus, ca să abat atenția oamenilor de la povestea cu... Idioții! Numai imbecili; se iau după orice aiureală! Cred că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a pornit lin. Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte să-l pocnesc intempestiv pe taciturn și să fug. Făcusem ceva sport la viața mea, inclusiv judo de oarecare performanță, dar nu eram deloc convins că, Într-o eventuală confruntare bilaterală, dețineam șanse reale, mai ales dacă aveam ghinionul să ratez prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
truda facerii lumii - este mai mult decât un oximoron, este o contradicție În termeni. Dacă puterea Lui este, axiomatic, nelimitată, firesc ar fi ca El să-și săvârșească lucrarea printr-un singur gest ori o simplă fâlfâire a gândului. Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adică: 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 De acum, nu ne rămânea altceva decât să facem Înlocuirea literelor care ocultau numerele de cont cu cifrele astfel obținute și gata! - Asta În viziunea ta optimist-academică, m-a pocnit În creștetul euforiei mele fără obiect pragmatismul sec al Evei. Nu e nici un fel de gata! Să zicem că avem conturile și că mai sunt și corecte, ceea ce nu scrie nicăieri și nu garantează nimeni. Bravo, flori, felicitări! Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]