3,697 matches
-
feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu o ploaie repezită de lacrimi, Încât tanti Valeria trebui să-l tragă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu care-am urcat - vă amintiți, desigur, femeia aceea frumoasă, În negru - a ieșit din hotel? Nu, stimate domn. N-a ieșit nici o doamnă din hotelul nostru. Vă garantez... Dar ce-i pe fața dumneavoastră, domnul meu? Sunteți foarte zgâriat... poftiți o batistă. De ce nu-l pocnesc odată pe imbecil? Am luat batista ca să nu-l refuz. Se poate spune că eram destul de surprins. Și de umilit. Deci spuneți că nimeni de sex feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-ai deschis larg și ai poftit-o înăuntru. Ea a rămas de dragul frunzelor și al copacilor. Mereu zicea că ești un fel de Robinson, iar, dacă vrei, îți putea ține de urât. Însă nu a durat prea mult și vecina a trebuit să se întoarcă în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și îl privește lung, fără să spună ceva. Domnișoara Vera este aici. Să-i spun să intre? Vera e deja aici. E prea devreme, încă nu am terminat. Atunci să-i spun să plece? Nu, cum să-i spui așa ceva? Poftește-o înăuntru. Omulețul ieși încet, în locul său își făcu apariția Vera. Rămase în cadrul ușii, privind în gol. Cel din fața ei, fără să întoarcă capul, o invită să ia loc pe canapea. Ea se supuse. Întunericul începea să crească în cameră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
JURNAL DE SUFLET. Avu pentru câteva momente o reținere ce ținea de decență. Să-l deschidă, să nu-l deschidă! Un jurnal constituie un lucru intim. Asemăna răsfoirea paginilor acestui caiet cu pătrunderea într-o casă în care nu fusese poftit. Tentația de a intra în tainele cuprinse între cele două coperte depăși însă buna lui intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
institut. O întâmpinară, în același loc, unde-l întâlni, pe primul, aseară. Cu suma pregătită întrebă: cât vă este necesar, pentru intervenție? Atât. Aveți. Nițel mai mult. Fiți liniștită. Fiți fericită. Că aveți cât ați zis că vă este necesar. Poftiți plicul. Numărați suma. Că banul se numără și la dat și la luat. Numără. E bine? Da, e bine. Sărut mâna, și drum bun! și multă sănătate Dochiței dumneavoastră dragi! Seara acestei zile, începea în același ansamblu de frumuseți, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul era amenajat ca o încăpătoare sală de primire. Luați loc, i-a poftit el, și, să stăm de vorbă. Însă, rogu-vă, pe scurt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul era amenajat ca o încăpătoare sală de primire. Luați loc, i-a poftit el, și, să stăm de vorbă. Însă, rogu-vă, pe scurt, că am destulă treabă. Pe scurt. Iată. Ne dai toți banii pe care-i ai în casă. De acord cu voi. Vă dau, dacă aveți nevoie. Avem, cum să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Deoarece eu Însumi am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar fi o noutate ; și-n plus, absolută! Știindu-mă pasionat de Cehov, un amic & coleg la Universitatea de Arte, mă poftește să văd Pescărușul cu teatrul din Sf. Gheorghe. Spectacolul era programat la ora 19, pe scena Naționalului ieșean. Pe afiș era trecut ca sponsor ...Kalașnikov (votca, nu...). La 18,45 eram amîndoi pe scările teatrului; nu se dădea drumul În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trecut ca sponsor ...Kalașnikov (votca, nu...). La 18,45 eram amîndoi pe scările teatrului; nu se dădea drumul În sală. Pe la fix, tot nu eram lăsați Înăuntru - fără să ni se explice oficial, de ce. La 19,15, În fine, suntem poftiți În foyer ; la și 30, pătrundem În lojă. Nici un semn că ar Începe, ori s-ar anula. Tăcere inadecvată. La 20 fără un sfert, indignat, am părăsit teatrul și m-am dus să beau o votcă : am avut grijă să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl scoase și mai tare din sărite. Pufni de două ori, fixă ostentativ monitorul și cârâi nevricos: "Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și a alergat după bani și după funcții. S-o schimba acu', la bătrânețe?" Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să trăiți domnu' profesor! Știți, doamna Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu știi să citești?". "Ba știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare jupâneasa. "Io îți zic încă o dată, cu frumosu', să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
arătând că știe și el foarte bine despre ce e vorba. "Svarovschi, Scaraoțchi, mă-sa-n cur dă cristale, că, or'șcât, nu-s diamante să ceri pă ele prețu' ăla!" "Ei, știți și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi și ăla plecat dân țară? He, He, poate o fi și ăla la Strasbourg, tocmai cu dom' Sandu, iar dameza o fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu vei fi caraghios? Și făcuși pe dracu n patru și-ți cumpăraseși frigider, că nici din ăla n-aveai, ca să faci ce-ți puseseși în gând. Cumpăraseși frigider numai ca să poți ascunde scrierile tale mai neortodoxe. Îți amintești cum pofteai împreună cu fretele tău, la ruzile de salalm ale vecinului, atârnate în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă, undeva la un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă cu unt și cu salam, în timp ce voi mâncați pâine neagră cu untură răzuită de pe slănină afumată, cu gust destul de neplăcut, că alta de unde? Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni și de animale. Pe lângă asta, și de marfa pe care o ai în car. Că altfel ai feștelit-o. Da, da, are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să aflu dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe! Se vede cât de colo că ai îmbătrânit, Pâcule, dacă nici atâta lucru nu știi. Tu nu ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]