668 matches
-
linia orizontului. își aminti cum îi povestea mama despre acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori coborî și mai apăsător, degajînd o bură subțire ca o ceață care se lasă. Polei străzile pînă cînd reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini puneau pe pervaze ferigi în ghivece pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în carnivori. Sînt uimit de modul în care ai împins fertilitatea la dezastru, apoi ai reparat dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu am ajutat pe nimeni, nici pe Rima, nici pe Sandy sau pe altcineva. Trebuie să mă duc acasă. — Acasă? zise Monboddo ridicînd o sprînceană. — în Unthank. Poate că e rău acolo, dar cel puțin răul se vede, nu e poleit cu minciuni ca aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îndepărtaseră. Doar când o văzu pe Ghazal i se opri inima o secundă: o lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
taină. 81 {EminescuOpVI 82} Ce frumoasă-i... Umed - albă, Neted - dulce zugrăvit, De pe sâni rotunzi o salbă Ea în urmă a svîrlit, Și se plimbă pe covoare Moi cu micele-i picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI STA CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre poleia Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta Domnița după ele, Uitîndu-se norilor Calea sburătorilor. Părul galben abia creț Peste împle sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în albastrul cerului și în verdele mării. În capătul șirului de munți, drept asupra mărei, se oglindea în fundul ei o măreață stâncă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă, care de albă ce era, părea poleită cu argint. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite, iar dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată, oacheș și visător, ca o noapte de vară. Era fata Genarului. 321 {EminescuOpVI 322} - Bine-ai venit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împărate. Se pornește înapoi femeea. - Iaca, dragu mamei, ce-a zis. - Bun, mamă, le fac până mâne. Șterge cheea și vin iar cinci oameni de fier. - Ce vrei, stăpîne? - Până mâne dimineață să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici cu mine... ― În consecință, ați renunțat la orice tentativă de apropiere? Formula întrebările sec, convențional. Definise în sfârșit sentimentul pe care-l încerca de când intrase în această locuință. Oamenii păreau ascunși în spatele unei baricade. Amabilitatea ― o amabilitate convențională ― le poleia subțire manevrele. Pentru prima oară, avea certitudinea că discuțiile nu duc nicăieri, că trebuie abordat un alt gen de anchetă. Un gând tulbure îi aduse pe buze cuvântul "complot" și Cristescu tresări, privi uimit în jur ca și cum impresia ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă decât ai fi fost tentat să crezi acum. Fără îndoială, avusese totdeauna o siluetă admirabilă și trăsături regulate, dar vârsta poleise totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite pe masă. Melania Lupu îl invită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
corect. Așa că a pregătit o încărcătură cu ultimul tezaur de trei sau patru obiecte, inclusiv o pereche de peceți antice, tabla de lut pe care o luase de la omul agitat din cafenea și piesa de rezistență, o pereche de cercei poleiți cu aur, care, deși oricine ar fi putut vedea asta, fuseseră evaluați de expertul lui ca având o vechime de 4500 de ani. Nu avea de gând să dea toate astea pe mâna unui adolescent plin de coșuri din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare de deasupra porții principale, la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Au trecut pe podul de lemn peste râul Natisone și și-au ridicat tabăra dinaintea zidurilor. Ne-au adresat gesturi obscene și au râs de noi, aruncându-ne injurii în limba lor imposibilă. Am încercat să-l zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape că alerga. Abia am avut timp să-mi dau seama că ieșisem din grădină. Am trecut dincolo de fațada casei lui Nakht-re și mi-am amintit prima zi în care văzusem acel loc, cu o viață în urmă. Lumina soarelui poleia suporturile aurite din fața templului, în care flamurile atârnau fără viață în aerul nemișcat al dimineții. Casa lui Ruddedit era exact de cealaltă parte a templului, așa că am ajuns într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui M.S.D.), de unde cu o cursă locală ajungeam la Sebeș, orășel situat la circa 27 de km de satul meu, chiar la confluența Sebeșului cu râul Mureș. La un moment dat poteca trecea prin marginea unei păduri de mesteacăn. Căzuse polei și crenguțele fine ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
roșii pe deasupra - toate se află În cea mai desăvâr- șită armonie și e imposibil să nu te lași purtat de beția din jur. Toate curg unele În altele, cerul dansează cu pământul, care se scurge În cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam Însă gusta În voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală seară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de roșii pe deasupra - toate se află în cea mai desăvârșită armonie și e imposibil să nu te lași purtat de beția din jur. Toate curg unele în altele, cerul dansează cu pământul, care se scurge în cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam însă gusta în voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală seară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câte cineva... Klick Dragă sys, Îți scriu, cum ți-am promis. Nu știu dacă scrisoarea mea te va face să pleci din țară. Aș vrea să reconsideri. Numai de acolo Lumea pare altfel. Numai acolo tot ce este Aiurea este poleit. Să știi că aici se muncește pentru fiecare cent. Nimeni nu-ți dă nimic - toți ți-ar lua totul. Iar după o perioadă - eu o numesc „timpul limită”, sau „pragul” - îți dai seama că ai, undeva în adâncul sufletului, un
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
operă de bijutier decât de sticlar. Cele mai frumoase ședeau pe o bază masivă de cristal, tăiat în ovule clasice, se subțiau apoi și se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine roșii poleiau tot paharul, conturând tăieturile și desfășurând festoane de trandafiri caligrafici. Stănică nu se mulțumi numai cu cântărirea paharelor, ci le și mirosi. Agripina se slujea de pahare ca de niște borcane, punând în ele, după cum îi venea la îndemînă, ținte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat Paraschiv. Nicu-Piele le aduna. Gheorghe a desfăcut sacul lung și clistirele sunară dulce a metal scump. Au luat lingurile, vasele, un cazan de aramă, vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coardă. Când urcară, tăcură speriați. Dumitru bătea țambalul în neștire: clampa, clampa... Nu mai avea loc pe scările înguste și se încălzea, mișcând repede mâinile înghețate. Pe urmă se auzi țipătul muierilor.. " în odaie se făcuse frig. Lumina de afară poleia pereții. Bătea în perdelele albe și cădea ca o ploaie peste lucruri. Bozoncea strânse bine cuțitul său lung și făcu doi pași înainte. Paraschiv nu-i vedea fața. Umbrele lor se mișcară încoace și-ncolo. Starostele ocoli masa care-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când voi ajunge să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vro umbră pe ziduri, căci pe-a lui o lăsase acasă, astfel încît el însuși nu-și părea a fi decât o umbră nepricepută ce fugea pe murii caselor înșirate în rând. Casa din capătul uliței era galbenă, cu feresti poleite de lună, cu perdele albe. El bătu încet [în] fereastră. - Tu ești? răspunse o voce dragă și molatică. - Eu... deschide fereastra... nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea ni meni, și apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voalul transparent de nouri albi ce se-ncrețeau țeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]