4,267 matches
-
1881, semnat de autor, scris pe a sa răspundere, nu în numele Partidului Conservator, pe care nu-l consultase, dar arătînd comunitatea de vederi cu unii membri conducători ai "Junei drepte"... a fost îndată tradus de Eminescu, reprodus în Timpul și, pentru polemică, apoi în Românul" (T. Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. III, 1899, p. 6-7). Așadar, Eminescu traduce și publică în Timpul acest articol importantisim al lui Maiorescu, care, pentru prima oară are curajul să ceară public intrarea țării în Tripla Alianță. Ba chiar
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
importantisim al lui Maiorescu, care, pentru prima oară are curajul să ceară public intrarea țării în Tripla Alianță. Ba chiar, cum reiese din această prefață a lui Maiorescu, la început liberalii au fost surprinși de propunerea conducătorului Junimii literare, (de unde polemica Românului, din care marele critic reproduce un pasaj semnificativ), iar apoi "după inteligenta lui (a premierului Brătianu, n.m.) acomodare finală la politica Triplei Alianțe". Reiese, deci, din această mîndră precizare a lui Maiorescu, că el (în prealabil înțeles cu Carp
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
cît fusese sănătos, director la Timpul, înlocuit fiind de Grigore Păucescu (care l-a admirat foarte mult, adunîndu-i într-o ediție de mici dimensiuni ceea ce el știa, ca șef și coleg la Timpul, că sînt, indiscutabil, articole ale poetului). Toate polemicile purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
dosarul Gellianu și să-mi clarific unele nedumeriri în legătură cu existența reală a detractorului, folosind metoda comparării celor două articole, primul semnat de P. Grădișteanu, în 1873, al doilea, apărut în 1875, sub semnătura lui G. Gellianu. În articolul O veche polemică și un nou pseudonim, apărut în Convorbiri literare, nr. 7 din 1981, și în cele două ediții ale Dicționarului presei literare românești (1987 și 1996) am adus, cred, argumente de ordin filologic, în sensul că autorul celor două articole este
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Noi facil putem/ De ori ce furtună/ Să ne apărăm/ Să cercăm unire/ Aici e speranța/ Căci în desunire/ Nu cunoaștem viața?, sînt citate fără prea multe comentarii, întrucît "d. Grădișteanu e un om de spirit"10). De aici începe polemica lui Grădișteanu cu Convorbirile literare de la Iași. La București, devenit centrul politic al României, apare la 1 martie 1873 Revista contimporană. Litere-Arte-Sciințe sub conducerea unor "redactori-colaboratori". Pe copertă nu figurează nici un nume. Primele două numere ale Revistei contimporane îi oferă
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
lor pot aduce unei literaturi începătoare", recomandînd intelectualilor români "să se ferească de fraza goală, de iluzia că formele deșarte pot ținea locul fondului solid, și acest pericol este tot atît de mare în literatură ca și în politică"12). Polemica dintre Convorbiri literare de la Iași și Revista contimporană bucureșteană s-ar fi încheiat dacă ultima n-ar fi perseverat în denigrarea lui Eminescu. Formal, polemica a încetat în anul 1874, la intervenția lui Alecsandri, dar a continuat la începutul anului
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
și acest pericol este tot atît de mare în literatură ca și în politică"12). Polemica dintre Convorbiri literare de la Iași și Revista contimporană bucureșteană s-ar fi încheiat dacă ultima n-ar fi perseverat în denigrarea lui Eminescu. Formal, polemica a încetat în anul 1874, la intervenția lui Alecsandri, dar a continuat la începutul anului 1875. P. Grădișteanu recurge la pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu - ortografie oscilantă, între abrevierea G. și Gr. existînd deosebirea dintre George și Grigore -, pentru
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
scriitori la ideea de revizuire critică. Gheorghe Grigurcu li se înfățișează ca o apocaliptică femeie de serviciu, care vine cu un măturoi într-o mână și cu o găleată zdrăngănitoare în cealaltă să le strice lor confortul. Exercițiul critic ca polemică Textele pe tema revizuirii au fost scrise în circumstanțe diferite și publicate în reviste diferite. Ele s-au amestecat în conștiința cititorilor cu texte de altă natură semnate de Gheorghe Grigurcu în aproape toate publicațiile de după 1989, de la Jurnalul național
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
străduindu-se la nesfârșit să se desprindă de acuzații nedrepte la adresa sa ca de o halviță care i se lipește de degete. în locul unei mult așteptate cărți de sinteză despre literatura română din timpul comunismului, avem, deci, o carte de polemici. Dar, la urma urmelor, sunt necesare și polemicile. După 1989, Gheorghe Grigurcu a devenit un maestru al genului, folosindu-și talentul literar ca pe o spadă subțire și strălucitoare într-o luptă interminabilă cu adversari înarmați adeseori cu bâte. Exceptând
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
acuzații nedrepte la adresa sa ca de o halviță care i se lipește de degete. în locul unei mult așteptate cărți de sinteză despre literatura română din timpul comunismului, avem, deci, o carte de polemici. Dar, la urma urmelor, sunt necesare și polemicile. După 1989, Gheorghe Grigurcu a devenit un maestru al genului, folosindu-și talentul literar ca pe o spadă subțire și strălucitoare într-o luptă interminabilă cu adversari înarmați adeseori cu bâte. Exceptând paginile în care criticul își apără meticulos și
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Grigurcu a devenit un maestru al genului, folosindu-și talentul literar ca pe o spadă subțire și strălucitoare într-o luptă interminabilă cu adversari înarmați adeseori cu bâte. Exceptând paginile în care criticul își apără meticulos și sâcâitor propria imagine, polemicile din carte au o frumusețe literară în sine, iar unele sunt antologice, prin eleganța retoricii marțiale: " Nu ne preocupă prea mult reacțiile joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
din trecutul subiectiv cu frustrări ale prezentului și vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu acestea. (Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa Gabor, ori Livada de vișini a lui Cehov în regia lui Vlad Mugur etc.) S-a
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
cultural", iar din cu totul alte motive nu figurează nici textele vitriolante ale extrem-dreptei publicistice - mai cu seamă privitoare la Istoria literaturii române. Nici Pamfil Șeicaru, nici Nichifor Crainic n-ar fi trecut de cenzura comunistă. Totuși, lipsa câte unei polemici gustoase, cum a fost, de pildă, reacția lui Ionel Teodoreanu la Cartea nunții ("Jim, tu m-ai fecundat!") privează antologia de o anumită sare. Fragmentările unor texte aparțin primului editor; spre cinstea sa, ele nu alterează sensul întregului: au fost
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
teoria leninistă, era să fi fost în partid, și să nu mai fi fost. Cealaltă lozincă leninistă cine nu e cu noi e împotriva noastră făcea și ea ravagii. Ea acționează și azi, - vezi comportamentul unora dintre participanți la o polemică nu prea veche ce a avut loc în paginile R.l. Și-atunci, îmi veni ideea să forțez ieșirea din partid. S-o provoc. Să mă fi dat ei afară, nu aveau cum, - nu contam. Ca scriitor, nici nu existam, aveam
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
înțeles cu evreii de valoare. Ei m-au și ajutat. Sînt sigur și ca să nu fiu închis. Nu ca românii noștri; sau mai rar. De unde să nu reiasă că aș fi în general un anti-român... Problema cu antisemitismul, referitor la polemica încinsă în R.l., cred că este următoarea: Așa cum sînt români fanatici, bulgari fanatici, maghiari și ei la fel, ori polonezi, ruși, sîrbi, - fanatici pot fi, desigur, și evreii, mai ales cei de mauvais aloi... În cap cu Răutu, Chișinevschi și
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
întrebarea?). Firește că renunță la trimiteri și aparat critic, că istorisește, pe caseta audio înregistrată de d-na Irina Nicolau, sfătos și cursiv, momentele semnificative ale istoriei noastre. Nu are pretenția de a-și transforma excursul în manual. Dar, în polemică deschisă cu manualele, care continuă să prezinte deformat și într-o densă limbă de lemn istoria națională "m-a ademenit să rezum în casete audio pentru tineri, în modul cel mai simplu și curgător, tot trecutul țării noastre". Din transcrierea
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
abstracție de procesele spirituale ce au anticipat căderea dictaturilor din Estul Europei. Fapt este că Alexandru Ecovoiu a avut ingeniozitatea să descopere o formă de paroxism în minciună și orgoliu criminal surprinsă în personaje generice. Cartea sa, incontestabil temerară, activ polemică ia în răspăr versatilitatea limbajului incorporat în discursul celor ce înscenează moartea Stațiunii, factori sângeroși ai istoriei veacului XX. Oroarea criteriilor după care au mutilat lumea ține atât de anomalii cât și de necesara edificare. Altminteri, Stațiunea basculează în simplu
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
Cronicar Marin Mincu are o problemă Problema lui Marin Mincu este că nu citește cu atenție textele pe care le comentează, grăbindu-se cu opinii polemice doar de amorul polemicii. În COTIDIANUL din 22-23 septembrie, M.M. se răfuiește, în cunoscutul său stil categoric și arogant, cu o replică dată de N. Manolescu lui Al. George. Mincu nu bagă de seamă că nu e vorba, nici în articolul lui Al.G.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
și pseudoumanistă care-l împinge astăzi pe autorul Tobei de tinichea să nu vadă riscul enorm al politicii de tolerare a terorismului pe care au dus-o multe state civilizate. Grass nu e la primul acces de acest fel. O polemică de acum cîțiva ani cu Llosa îl găsea de aceeași parte - rea! - a baricadei. Grass se numără printre cei care, trăindu-și întreaga viață la adăpostul civilizației occidentale, delirează pe tema ororilor acestei civilizații și a victimelor ei din rîndul
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
și libertate exprimă o contradicție între spiritul extrem de viu al autorului său și lipsa de replică. încă o dovadă că presa culturală de la noi pare să fi amorțit complet, orice ai face, orice ai spune. Nemoianu provoacă, încearcă să stîrnească polemici pe marginea unor probleme de mare interes. Știe cum să depășească tot timpul "țarcul" culturii, să facă dintr-o simplă dezbatere culturală o discuție cu date și răspunsuri concrete. Am inventariat numeroase astfel de mingi ridicate la fileul intelectualului român
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
cu pamflet, atunci cînd sînt atacați în paginile ROMÂNIEI MARI, editorialiștii presei centrale intră într-un joc personal de replici cu ziaristul care e CVTudor, ceea ce îi poate face pe cititori să-și închipuie că la mijloc ar putea purta polemici de tip care pe care, nu probleme de principiu. Or, atîta timp cît presa cotidiană nu va lua în serios strategia PRM pentru a o prezenta ca atare opiniei publice, atîta timp cît, pe de o parte, personajele pitorești ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
că îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi)". Sorin Antohi e nemulțumit, pe bună dreptate, de portretul cu "ficționalitate minimă" făcut lui Mircea Eliade și profită de ocazie pentru a-și spune părerea în "cazul" ce a stîrnit atîtea polemici. Ei îi reproșează lui Bellow "colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
la origine studiul introductiv la ediția Scrierilor politice ale cugetătorului, apărută, în 1998, în cadrul colecției, finanțată de Fundația Soros, "Cărți fundamentale ale culturii românești". Aici dl Cristian Preda îl analizează pe filosof exclusiv ca scriitor politic, trecînd prea senin peste polemicile din epoca interbelică, adică o analiză la rece a ideilor sale politice, încadrîndu-i discursul, ceea ce nu s-a făcut pînă azi, în istoria intelectuală a politicii europene din secolul nostru, a discursului modern. Sigur, la început, Rădulescu-Motru a fost un
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
nerelevat și neexplicat de ce cartea lui Rădulescu-Motru din 1936 a fost, în epocă, ținta unor atacuri concentrate ale extremei drepte românești. Au atacat-o, pătimaș, Nichifor Crainic și N. Roșu și chiar un ideolog al legionarismului, Pavel Costin Deleanu. Și polemicile dîrze au fost pornite de acești adepți ai extremei drepte românești încă înainte de apariția cărții, numai la publicarea unor capitole în Revista Fundațiilor Regale. Iată un exemplu din reacția lui Nichifor Crainic la apariția cărții lui Rădulescu-Motru. Cînd încearcă să
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]