3,246 matches
-
Cosmin Ciotloș Grosso modo, poezia lui Aurel Pântea a cunoscut, de la debutul din 1980 (Casă cu retori) și până azi, două etape. Prima, declamativa, livresca, polemică și mascat ironică, îl ține în preajma colegilor săi de generație. Despre ea scrie inteligent Radu G. Țeposu în Istoria tragică & grotesca a întunecatului deceniu literar nouă, făcându-l pe Pântea cap de serie al capitolului Fantezismul abstract și ermetic, înaintea
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
rafinăriile stilistice sau extravaganțele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon". Prin disocierea "expresiei" de "fond", cea dintîi e acceptată exclusiv ca scop, nicidecum ca mijloc. "Stilul" e taxat ca un simplu aspect al efemerului, nu fără nerv polemic: De dragul unei fraze strălucite sau a unei noi împerechieri de cuvinte, nu vom sacrifica niciodată o intenție. Prefer să fie expresia bolovănoasă și să spun într-adevăr ce vreau, decît să fiu șlefuit și neprecis. Strălucirile stilistice cel puțin în
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
până la raporturile dintre literatură și politică, de la redescoperirea unor autori de rang secund până la intensa localizare a noțiunii de canon - e departe de a reprezenta o scuză. Incongruența de atitudine există. Cu forța evidenței chiar. Cărțile lui Toma Pavel - voit polemice - ajung, la noi, substanțial îmblânzite. Iar ceea ce e, în ele, demn de a fi supus unei dezbateri frontale, capătă relaxarea locului comun. Din evenimente, ele devin - cu un termen de istorie literară complezentă - monumente. Aspra critică a structuralismului întreprinsă în
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Prins, chiar citit la rece, deține suficiente elemente de parabolă politică: mașina neagră a Securității, plutonul de execuție, Inginerul ca personaj simbol al unei generații, boala ca ideologie, festivismul searbăd al manifestației de la 1 Mai. Situarea romanelor într-un mod polemic față de soluțiile spirituale și ideologice (v. mimetismul literar oficial) se produce prin respirația și tensiunea inoculată de celulele în degringoladă unui organism individual/social. Romanul Prins este o frumoasă ilustrare a temei supraviețuirii individului/corporalului/vitalismului de tip senzorial în
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
an de existență, care și-a propus o privire panoramică asupra artei românești, folosind exclusiv materialul oferit de piața de artă. însă aceste instituții s-au poziționat, față de cele oficiale, fie complementar, oferind o altă lectură acelorași formule artistice, fie polemic, sugerînd un alt discurs decît acela, marcat de conformism și de memoria propagandistică, al viziunii muzeale tradiționale. În acest context, Artmark a făcut un pas decisiv înainte, devenind, prin cel puțin una din componentele sale, un fel de substitut al
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
fiind avansate, de regulă, două nume: Iisus și Pavel. Iar pentru a justifica prezența apostolului în ecuație, se aduce repede o serie de argumente: nu este cel care a convertit simplicitatea mesajului lui Hristos într-un discurs speculativ, doctrinal și polemic? Nu învățatului din Tars îi revine meritul de a rupe legăturile cu iudaismul, acest decisiv divorț, la care Iisus niciodată nu s-a gândit? Dar oare, Pavel, după ce a renegat iudaismul, nu a trădat, de asemenea, și gândirea Nazarineanului? În
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
pot aduce, e și aceea că d-sa ocolește cu obstinație discuția punctuală, preferînd a se pronunța eliptic, a eticheta cu o decepționantă grabă lucrurile care nu-i convin. Sînt convins că dincolo de încordarea logică sau numai pamfletară a discursului polemic există și alte repere ale acestuia, precum tactul, delicatețea și, cînd e cazul, solidaritatea. M-am străduit a nu le încălca, preferînd, atunci cînd s-a aflat în cauză un om apropiat sau pe care-l stimam în chip deosebit
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
momentul 1934 (în care tânărul și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța descoperită ca virtute supremă, în Jurnalul fericirii), e ușor de observat că țintele autorului sunt numeroase și variate. Aceasta implică, pe lângă mobilitatea intelectuală deosebită, o versatilitate polemică pe măsură. N. Steinhardt parodiază nu numai autori cu nume proprii și un stil personalizat, inconfundabil, ci și categorii socio-profesionale (Unui tânăr profesor sau unui student de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, Unui tânăr doctor), formule caracterologice (Unui
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
sinteze are și avantajul unei cunoașteri întinse și aprofundate a istoriografiei românești. Traian Sandu își începe de altfel cartea amintind folclorica de-acum plîngere a lui Cioran că poporul român nu a participat la "Marea Istorie" și remarcînd, nu neaparăt polemic, totuși, că dacă românii n-au făcut Istorie, aceasta s-a făcut însă destul de des la ei, "pe istmul Baltica-Marea Neagră, acolo unde s-au revărsat migrații și invazii răsăritene, din Evul Mediu pînă la tălăzuirea Armatei Roșii din vara
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
dată închinată raporturilor lui Lucian Blaga cu contemporanii săi. Ne vom opri acum asupra unui capitol al raporturilor în cauză, "într-un cîmp de manifestare pe care îl bănuiam într-o oarecare măsură interzis", și anume polemica. Într-adevăr confruntarea polemică pare inadecvată imaginii abstrase, oarecum hieratice sub care ni se înfățișează autorul Spațiului mioritic. La marile-i altitudini la care a înțeles a-și fixa viziunile, la ce bun zarva patimilor proximității, agitația unor inevitabile inadecvări epocale? Și totuși, Blaga
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
pompa unei execuții, pentru care i-ar fi lipsit numele sonore, prohibite și ele, într-un domeniu patronat de inchizitorialul C.I. Gulian, corespondent în filosofie al lui M. Roller și I. Vitner din zonele istoriei și literaturii. O altă etapă polemică a lui Lucian Blaga e inaugurată de publicarea eseului său, Religie și spirit, în 1942, cea din urmă parte a Trilogiei valorilor. Ea marchează o criză a relațiilor sale cu revista Gândirea, al cărei exponent prestigios fusese, dar care îl
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
ideilor, pedanterie și obiceiurile literaturii străine introduse cu patos în pământul român, dar critica sănătoasă ce răspândește bunul..." Și această critică "sănătoasă", afirmativă cum spunem noi astăzi, e necesar să aibă judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor și a oamenilor. Și vigoare polemică, așa cum însuși dă dovadă în atitudinile privitoare la publicistica vremii și, mai cu seamă, în problema limbii. La acest capitol, cel mai mult avut în vedere, formulează câteva principii lingvistice, pe baza cărora privește mersul limbii române de la cronicari până în
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
dezbaterea organizată de Academia Română pe tema revizuirii Constituției. Cred că orice modificarea de Constituție s-ar face, orice obiective și-ar propune, un lucru trebuie înțeles și în România, și vă rog să mă credeți că nu o spun deloc polemic, și anume acela că nicio majoritate nu este deasupra legii și deasupra Constituției. Poți să ai și o majoritate de 90%, ea trebuie să rămână în interiorul legii, în interiorul Constituției. Orice altă abordare este nedemocratică și pune sub semnul întrebării existența
Băsescu: Mi-am menţinut mandatul prin aplicarea Constituţiei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/38937_a_40262]
-
ale partidelor noastre de azi, dacă nu și în bibliografiile facultăților de științe politice. Mă refer la studiul fundamental Social-democratism sau poporanism?, din 1907, la cele cinci articole dedicate problemei marii proprietăți rurale, din 1908, sau la cele patru texte polemice la adresa lui Aurel C. Popovici, din același an 1908. Ele ne obligă să renunțăm la imaginea unui C. Stere - tribun, în favoarea celei a lui C. Stere - gânditor politic sistematic. Și, în general, să acceptăm că, într-o perioadă pe care ideologii
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
române, ai istoriei României, ai mentalității românești, să se convertească în admirație. De ce au învățat o limbă a unei țări foarte puțin cunoscute? i-am întrebat pe cei doi profesori. De ce îmi puneți și dumneavoastră. această întrebare stereotipică? a reacționat, polemic, Petrea Lindenbauer. Sunt, totuși, aproape 30 de milioane de vorbitori... Nu știu dacă port în mine o româncă înnăscută, nu am nicio rudă în România, dar acolo mă simt ca acasă. Poate și pentru că vin dintr- o regiune a Austriei
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
-o judeca în izolare de celelalte. La Noica cărțile țin de articularea unei singure viziuni și nu e autor mai tenace în a face variațiuni pe aceeași temă ca autorul Devenirii întru ființă. Din acest motiv, chiar o lucrare aparent polemică cum e aceasta, care începe cu o replică ironică pe care Noica o dă lamentației cu care intelectualii din Occident își deplîng sfîrșeala unui spirit la a cărui degradare asistă neputincioși („«Mai putem fi salvați?», vă întrebați voi și se
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
aceasta ne sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, aproape isterică.“- p. 7), chiar și o astfel de reacție stă pe propteaua acelorași ipoteze din Șase maladii ale spiritului contemporan sau din Scrisori despre logica lui Hermes. De aceea tonul polemic nu-l face pe Noica să renunțe la filosofie, postura beligerantă pe care o arată la început nefiind decît preambulul unei intenții ontologice care, de la al doilea capitol încolo, își intră în matcă și curge firesc, în ritmul unei gîndiri
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
Nu știe. Dar „Mai am un singur dor” de Eminescu ori simfonia „Praga” de Mozart, cam la cât le estimează el? Nici un răspuns.” (p. 143) Retorica argumentației atinge cote remarcabile, stilul este viu și întro bună tradiție culturală autohtonă. Accentele polemice și critice se regăsesc peste tot în cuprinsul volumului, și chiar dacă unele puncte de vedere trecute în revistă aparțin unor autori controversați (Alex Mihai Stoenescu), faptul că ele sunt asumate de către autorul cărții, un spirit echilibrat și echidistant, le face
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă le are, nu se simt în scrisul său. Drept care nu ți-l poți închipui gustînd din voluptatea celui care face judecăți estetice severe. Pillat nu are agresivități polemice, lipsindui dorința de a-și impune opiniile. Și cine nu caută să se impună nu ajunge la treapta unei doctrine prin care să-și poată combate adversarii. De aici lipsa unei viziuni filosofice pe care să-și sprijine nuanțele, carența
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
medicamentelor toxice, dar în schimb șchioapătă în cazul homeopatiei, acupuncturii și medicinii naturiste, detaliu care nu-l împiedică pe autor să conteste statutul lor științific. Aici, excesul de zel al lui Goldacre trădează un elan scientist de rău-augur, chiar dacă accentul polemic face bine cărții. De altminteri, miezul filosofic al volumului nu stă în decrierea șarlataniilor ca atare, ci în discutarea principiilor care separă gîndirea alopată de cea homeopată. În cazul celei de-a doua, efectul poate fi testat pe loturi de
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
medicamentelor. Jungla este uriașă, iar complicitățile care apar în interiorul ei îi reduc pe medici la tăcere. O carte scrisă alert, căreia nervul gazetăresc îi împrumută o tentă pe cît de sarcastică, pe atît de agresivă, de aici impresia de ton polemic care nu poate decît să repugne medicilor.
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
face dovada unei extraordinare libertăți de expresie, de nu chiar de viziune. Cum altfel ar putea fi măsurată dezinvoltura stilistică în sânul unei generații care a dat frâu liber sexualității și violenței decât prin reîntoarcerea, mai mult sau mai puțin polemică, la limbajul metafizic prigonit din toate părțile de la optzeciști încoace. Vlad Moldovan nu se sfiește să facă uz, în ultima lui carte, de cuvinte și expresii de care colegi de generație s-ar feri ca de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
insolențele metafizice în cel mai pur stil arghezian: „Ceva măreț/ vreau ceva măreț coborât/ dă-mi ceva măreț, Doamne!/ Dă-mi ceva măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
desigur, și de politic. Cei doi termeni nefiind sinonimi: cum se știe, am publicat eu însumi în prima parte a lui 1990 articole politice, adunate ulterior într-o carte, „Dreptul la normalitate”, prefațată binevoitor de Vladimir Tismăneanu. Articolele erau câteodată polemice, niciodată pamflete. Și, cu atât mai puțin, partizane. În toți anii în care am fost directorul României literare și totodată lider de partid și parlamentar, revista n-a publicat nici o singură referire la P.A.C. sau la politica la zi
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]