521 matches
-
și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Noica, "lumenului" Părintelui Stăniloae, "nivelurilor de realitate" cu "terțul ascuns" al lui Ștefan Lupașcu și a sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu. Problema cheie care a declanșat marea sofistică în jurul postmodernității este transcendența". În jurul transcendenței se dau și bătăliile "incorectului" polemist cu "minoritarii minții". Numai raportarea la absolut poate să fie dreapta măsură a adevărului, la fel cum numai raportarea la absolut poate să mijlocească și să îndreptățească o delimitare clară a adevărului de denaturările sale. Nu e o teză. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind, într-o competiție acerbă, la ceea ce "incorectul" polemist a calificat cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o tentativă de a reîmprospăta și a revitaliza percepția operei eminesciene, precum se pretinde, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tainei antitezelor ("în ele, constată Theodor Codreanu, zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei"), mai departe nu poate să nu constate, cu obidă, căderea lui Virgil Nemoianu din filosofie în ideologie prin partizanatul expres față de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor zburdalnici ar fi împușcat mai multe salve (goale) de cuvinte și cu asta ar fi lămurit "teoria secundarului". Theodor Codreanu, care înțelege "incorectitudinea" în sensul unei înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
față a României, dar nu una "nonromânească", ...d-l Patapievici n-a ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea exclusiv lui Cioran". Nimic nu-i place autorului Politicelor la români. Atât de mult urăște el totul aici, încât "incorectul" polemist ajunge să se întrebe cu îndreptățire: "Enigma rămâne următoarea: de ce aceste odrasle ale unor foști kominterniști preferă, totuși, să rămână într-o țară atât de execrabilă?", dar să presupună și răspunsul, unul foarte aproape de adevăr: "Bănuim că pariază pe devenirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și cu Lucian Blaga, cu Noica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și motivul pentru care rândurile de față nu se vor a fi decât o semnalare a cărții. Să reținem totuși distincția ce vizează cazul Ioan Petru Culianu. Atitudinea acestuia față de Eminescu, bunăoară, e pusă de comentator pe seama straniei exacerbări a polemistului care a fost inconfundabilul Ioan Petru Culianu. Acesta ar fi depistat, după cum afirmă Theodor Codreanu, "lucruri îngrozitoare despre Eminescu". Or, între atacurile sale la adresa marelui poet și asasinarea respectivului într-un loc nefericit, "nu poate exista o legătură cauzală, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de fiecare dată în apolinic, sau înaltul spirit deontologic-literar, capacitatea de excepțional polemist (antimanolescian) etc. Th. Codreanu, prin foarte importanta sa lucrare, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă (2011), "sparge" și "propulsează" orizontul acestui anotimp al cercetării / cunoașterii științifice, ori metaforice, din interiorul "barbianismului" ca "ermetism canonic", sau, mai exact spus, ca "paradoxizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aplică într-o hermeneutică de tip transdisciplinar. La o margine de țară, el scrie temeinic, după cum o demonstrează Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă: ermetismul canonic (București, "Curtea Veche", 2011), lucrare străbătută de intenția de a inova la nivelul interpretării. Polemistul canonic Pornind de la o afirmație aparținând lui Barbu însuși ("Mă tem că nici Lovinescu nu mi-a înțeles poezia."), Theodor Codreanu "înfruntă critica", după cum bățos-polemic se intitulează prima parte a volumului. Rând pe rând, celor mai importanți critici interbelici li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imitație a internaționalismului moscovit." (p. 212) Invocându-l pe Mircea Eliade, Codreanu vorbește despre hibridarea culturală și etnică a Basarabiei, hibridare care astăzi funcționează din plin în româno-scepticismul populației din Republica Moldova, dar și în discursul presei filoruse. Propagandă, manipulare, agenturi Polemist redutabil, Codreanu respinge denaturările interpretative anterioare, precum și "legenda neagră" (pusă în circulație de NKVD și preluată de KGB) potrivit căreia România și-ar fi bătut joc de Basarabia, idee vehiculată inclusiv de Neagu Djuvara, ale cărui idei sunt amendate tranșant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte acerbe contra rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: „...născut polemist - fiu legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu 1 - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania”2. În demersul critic Șerban Cioculescu pune la contribuție latura erudită a personalității sale, simțul estetic și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
același scriitor (e vorba, probabil, de E. Lovinescu, n.n.Ă, dar fără să repete convingeri anterioare; regenerat complet în intervale, aparatul său sensibil primește de la aceeași operă mereu alte impresii, contrare între ele de multe ori, dar totdeauna autentice”3. Polemistul are - cum se vede - un tir precis și eficace. Am fixat succint mai sus câteva dominante ale demersului critic al lui Vladimir Streinu: „vocea distinctă”, ideatic și stilistic, „transparența” în filiație maioresciană, obiectivitatea, exercitată consecvent, pe deasupra conjuncturilor și servituților epocii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mari idei limpezi, care îi luminau silințele, îi crease în ultimul timp o înățime morală impunătoare.”2 El este și rămâne un critic de încredere, lipsit de prejudecăți literare, „crezând în flacăra curată a emoției estetice.”3 Șerban Cioculescu, „născut polemist, fiu legitim al rațiunii”4, vădește un „spirit vioi, în conversație lucid, polemic și umorist, iar în scris mai puțin spontan, aproape elaborat, rece și destul de distant,adică serios și chiar grav dar totdeauna cu voința lucidității, a informației textelor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
1928 - martie 1929Ă a fost important: „Cel mai harnic, de la început, s-a arătat Vladimir Streinu, care strângea materialele, le ducea la Pitești, se îngrijea de corectură și de umplerea locurilor goale cu note și polemici”2. Dealtfel, la „Kalende” polemistul Streinu și-a făcut mâna pentru duelurile de mai târziu. În volumul din 1981, Șerban Cioculescu adaugă, între altele, capitolașul O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, trecând în revistă savuroase vorbe de spirit ale prietenului. Iată una rostită
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975, pp. 34-40
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
să o confunzi cu opera oricărei alte pene"63. În 1899, "L'Indépendance Roumaine" a publicat articolele lui Iorga despre viața intelectuală în România; în aceste articole el nu mai era istoricul și criticul literar relativ timid, transformîndu-se într-un polemist de temut. În 1903 a început să colaboreze la "Sămănătorul"; ulterior, va prelua practic publicația. Nu este ușor să colaborezi cu Iorga. Avea un ego extraordinar, iar firea lui îi cerea să devină "primul printre (în nici un caz) egali". De
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pretenția evreilor că sînt Am Kodesh ("Poporul sfînt" sau "Poporul cărții"), numindu-i în schimb Am Kodosh (am codoș "o Națiune de codoși")?66 Iorga nu și-a exprimat niciodată opinia cu calm în nici o problemă; el susținea că "un polemist convins este un soldat; un polemist corupt este un acolit; iar un polemist diletant este un pervers"67. Cu toate acestea, "Neamul românesc" părea să fie rezervat în comparație cu presa de circulație în masă asociată cu Strada Sărindarilor (un fel de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Poporul sfînt" sau "Poporul cărții"), numindu-i în schimb Am Kodosh (am codoș "o Națiune de codoși")?66 Iorga nu și-a exprimat niciodată opinia cu calm în nici o problemă; el susținea că "un polemist convins este un soldat; un polemist corupt este un acolit; iar un polemist diletant este un pervers"67. Cu toate acestea, "Neamul românesc" părea să fie rezervat în comparație cu presa de circulație în masă asociată cu Strada Sărindarilor (un fel de Fleet Street a Bucureștilor). Presa românească
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în schimb Am Kodosh (am codoș "o Națiune de codoși")?66 Iorga nu și-a exprimat niciodată opinia cu calm în nici o problemă; el susținea că "un polemist convins este un soldat; un polemist corupt este un acolit; iar un polemist diletant este un pervers"67. Cu toate acestea, "Neamul românesc" părea să fie rezervat în comparație cu presa de circulație în masă asociată cu Strada Sărindarilor (un fel de Fleet Street a Bucureștilor). Presa românească (în timpul "perioadei constituționale" a domniei lui Carol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România era o țară aparținînd Lumii a Treia. Universitățile erau acolo un forum important pentru discuțiile politice. Și-a continuat și cercetările peste hotare în Olanda
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian. S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sa experiență literară, întregul său prestigiu intelectual și, poate cel mai important atu, natura sa răzbunătoare, călită în atâtea polemici literare în anii tinereților sale16. "Ai crezut că nu mai am dinți, tovarășe Barbu"17, i-ar fi spus experimentatul polemist mai tânărului său confrate literar. Nicolae Breban, cel mai înveterat adversar al lui Eugen Barbu dintre tinerii condeieri, afirmă că, sprijinit de Eugen Jebeleanu și Marin Preda, dezlănțuise bătălia împotriva redactorului-șef de la Luceafărul încă din 196518. El confirmă spusele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
semnele validării niciodată refuzate scriitorului. Inteligența punerii în scenă este dublată de inteligența reinventării propriei sale identități. Câteva dintre textele ce urmează anilor 1944 sunt rescrise, eliminându-se asperitățile staliniste. Vechile alianțe cu mandarinii realismului socialist (Baranga scrie, împreună cu redutabilul polemist N. Moraru, un text dramatic) sunt abandonate, în favoarea confecționării unei imagini de comediograf moderat și popular. Alegerea unei piese de Baranga pentru inaugurarea noului sediu al Teatrului Național, în 1973, marchează consacrarea unei relații ombilicale cu oficialitatea logocratică. Venerabilul Aurel
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
În ceea ce privește concepțiile estetice. Viziunea amândurora este clasică, simt nevoia echilibrului, armoniei și seninătății și pentru aceasta militează cu toate mijloacele artistice, dar mai ales cu satira, umorul, persiflarea, sarcasmul stăpânite ca nimeni alții În epoca aceea. c. Caragiale este un polemist și un pamfletar fără egal În epoca sa. De abia mai târziu, Între cele două războaie, Tudor Arghezi va realiza ceea ce autorul comediilor a pus În valoare. Critica sa teatrală este obiectivă și constructivă În acealși timp. Când el Însuși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sa cu I. Constantinescu (declanșată nu numai datorită diferendelor în interpretarea textelor eminesciene, ci și, după cât mi amintesc, din cauza unui anume comportament duplicitar al celui din urmă), Constantin Călin preferă poziția neutră, echidistantă, pentru a-și conserva relația cu ambii polemiști. În schimb, nu-i „pică prea bine” (pag. 223) gestul protocolar al lui M. D., de a-l saluta pe șeful revistei la care colabora (ba chiar i se pare că o face „voios nevoie mare”!), din simplul motiv că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]