527 matches
-
literatura. Autorul practică un raționalism vulgar, care nu poate sesiza valoarea literară, așa cum năvodul pescarilor nu poate prinde soarele reflectat în mare. Lipsa de simt artistic a lui Laszlo Alexandru este evidentă la tot pasul, într-un mod supărător. Vehementul polemist nu simte, de exemplu, farmecul literar al folosirii cuvântului "ba" de către Petru Dumitriu, într-o interpelare adresată compatrioților săi ("Îmi vine să le spun românilor: ba, ați devenit o nație de judecători!") și crede în mod greșit că aceasta adresare
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
membru de partid, un fustangiu incurabil, martorul mincinos al epocii, dispus să reproducă servil frazele bombastice ale propagandei oficiale. Ulterior, eroul nostru devine un critic și un protestatar, starul și principala atracție a saloanelor literare și a premierelor teatrale, un polemist ironic și incisiv, ale cărui opere sunt tolerate iar apoi interzise. În cele din urmă ajunge emigrant. Toate aceste momente sunt consemnate zi de zi - această poveste rivalizează cu Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister, ca și cu Confesiunea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
el multă vreme cu ideile comuniste, chiar și după 23 august 1944, tot sperând într-o ameliorare, deși cumnatul său, Lucrețiu Pătrășcanu va fi condamnat la moarte de către proprii săi "tovarăși de luptă". Intelectual de marcă, avocat ilustru, eseist și polemist neobosit, Pandrea izbutește să se convingă până la urmă de eroarea fundamentală a orientării sale politice contra democrației burgheze, mai ales după ce trece prin închisorile de la Aiud, Pitești și Ocnele Mari. Se căiește și oftează amarnic: "O, ce naivitate, ce stupiditate
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor, dar și de analiză aplicată, nu degeaba a fost una dintre cărțile preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat, gata în orice moment să scoadă spada la cine trebuie și la cine nu trebuie. Mulți sunt cei care, cu plăcere sau crispat, se văd obligați să-i recunoască tânărului teolog calitățile pe
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
adoptării unor atitudini presupus greșite. De aceea, puțini dintre prietenii săi au scăpat, de-a lungul timpului, de reacțiile sale intempestive. Revistele la care a colaborat în timp s-au văzut puse uneori în situații dificile pentru că articolele vitriolante ale polemistului nu i-au ocolit pe conducătorii și colaboratorii respectivelor publicații. Eu însumi pe vremea în care conduceam revista "Cuvântul" m-am văzut pus în situația ingrată de a arbitra în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase între Cristian
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
culturale și nu admite ideile de-a gata. Până când nu îi simți pe propriul gât lama rece a spadei nu se poate să nu îl admiri și să nu îi recunoști partea sa de dreptate. Mai ales că, spre deosebire de alți polemiști, Cristian Bădiliță crede sincer în ideile pe care le susține. Fără a fi cea mai bună carte a sa, Singurătatea păsării migratoare oferă celor cu mintea deschisă destule prilejuri de meditație. Or, acesta nu e lucru puțin.
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
avut o puternică înrâurire asupra întregii generații de poeți contemporani Ca nimeni înaintea sa a reușit să suprindă în rimele sale frumusețea expresiei romano-slave. De asemenea, din generația mai veche a produs o puternică influență în formarea noii lirici, eminentul polemist, Tudor Arghezi. Un excepțional făuritor de slove, inepuizabil izvor de idei stilistice. Are o activitate de scriitor de mai bine de treizeci de ani Este un artist profund, înzestrat cu un dar aparte de vizionar, creator pe care un cititor
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică, un elogiu la adresa
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii a legat o strînsă prietenie. Blaga prețuia, din rîndul generației mai vechi, pe poetul și polemistul Tudor Arghezi, care "a jucat un rol epocal în remodelarea limbii", caracterizîndu-l drept "un excepțional creator de cuvinte, izvor nesecat de gînduri poetice", semnatar al unui "cuprinzător volum de poezie (Cuvinte potrivite), plin de forță expresivă și de viziuni ciudate
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
aplomb în cursul dezbaterilor. H.-R. Patapievici rămîne același intelectual fin, cordial și politicos, care are marea calitate de a da abstracțiunilor teoretice aură unei călduri umane, calitate mai greu de întîlnit în zilele noastre, iar Andrei Cornea rămîne același polemist lucid și critic, a cărui sagacitate în observații ridică mereu nivelul unei discuții; cît despre Mihai Nasta, profesorul belgian a fost nu doar un moderator poliglot, rafinat și tonic, dar și singurul dintre participanți care, vizitîndu-l pe Noica la Cîmpulung
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
limbii române. Și polemică, si pamfletul fac parte din arsenalul literaților și ăntre ele nu poate fi, din acest punct de vedere, o discriminare. Chestiune de talent, si ăntr-un caz, si an altul: există pamfletari deopotrivă de redutabili că și polemiștii. Chestiune de gust, totodată: unii al preferă pe Maiorescu, alții pe Arghezi. România literară publică atat articole polemice, cat si pamflete. Singura noastră grijă este să nu permitem nici unuia dintre ele să coboare sub nivelul de urbanitate acceptat an societățile
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
în severa economie a lucrării ei ar fi fost probabil prea mult; am vrut, semnalându-l eu însumi, doar să ilustrez amploarea și înălțimea viziunii propuse de ea." (p. 98). E straniu să-l vedem pe aprigul critic și temutul polemist deodată îmblânzit, inundat de fericire la întâlnirea cu o carte departe de condiția capodoperei. E, iarăși, curios să citim cronici (la volume de Mircea Martin ori Nicolae Manolescu) care se încheie, practic, înainte de a începe, fără ca Mircea Iorgulescu să fi
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
ce trece dincolo de cuvinte, capabilă nu doar să compromită, ci chiar să rănească vieți și să afecteze conștiințe sensibile. Când e înverșunată, vrea să meargă până la capăt, până la anularea definitivă a celuilalt. Cuvântul ca armă nu îi e de ajuns polemistului înfierbântat de ziceri și contraziceri, vrea arma (spada sau pistolul) ca ultimul cuvânt. Polemistul devine câteodată, în răbufnirile sale netemperate, spadasin sau pistolar, la propriu, nu la figurat.
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
și să afecteze conștiințe sensibile. Când e înverșunată, vrea să meargă până la capăt, până la anularea definitivă a celuilalt. Cuvântul ca armă nu îi e de ajuns polemistului înfierbântat de ziceri și contraziceri, vrea arma (spada sau pistolul) ca ultimul cuvânt. Polemistul devine câteodată, în răbufnirile sale netemperate, spadasin sau pistolar, la propriu, nu la figurat.
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
ordine) nu mai are sens, oamenii nemaivînd nici libertatea și nici adevărul, întrucît nu știu ce să facă cu ele. Se naște o confuzie generală a cărei rudă este relativismul cinic iscat de lipsa valorilor. De aici încolo Johnson intră în nervul polemistului, atacîndu-i pe acei teoreticieni pe care îi consideră vinovați de confuzia de idei din capul apusenilor. Principalele lui ținte sînt: Marx, Freud, Herbert Marcuse, Claude Lévi-Strauss, Marshall McLuhan, Michel Foucault, John Ruskin și Teilhard de Chardin. Fiecare a contribuit în
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
generos exploatat în scenarii abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană măruntă, cotidiană. Scriitor și dascăl, Pecican scrie roman, proză scurtă, poezie, teatru, literatură pentru copii, e un polemist aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
trecerea unui număr de ani de la moartea sa, și nu se fixase asupra cifrei optime (10 ani, 20 de ani, 50 de ani). Nu știu ce s-a ales de acel jurnal, dar îmi doresc din suflet ca distinsul cărturar și redutabilul polemist să nu fi optat pentru ultima variantă. Nu de alta, dar există toate șansele ca peste 50 de ani marile sale dezvăluiri să nu mai intereseze pe nimeni. Câte dintre numele vedetelor de astăzi din domeniile publicistic, literar, politic vor
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
fermă, cu sacrificări de genii și aboliri arhetipale, echivalează cu un autodafé, în fumul căruia pier treptat și meritele incontestabile de comentator literar ale acestui „tînăr Nerone”. Sintagma aparține aceluiași Lovinescu, aparent imperturbabil, dar eficient în executarea, cu metodă, a polemistului mai mult decît incisiv. Plecarea din țară în 1923 și stabilirea lui definitivă în Franța, la Paris, ucid poetul cu rădăcini în Herța și în strămoșii arendași din Fundoaia, pentru a da naștere cineastului angajat la studiourile „Paramount” și filosofului
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
și Caragiale"? Sau aforistic: "Gherea crede în devenire, pe cînd Maiorescu, mișcîndu-se exclusiv printre eternități, este un dogmatic". E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe polemica drept o întrecere cavalerească. Surd la argumentele adversarului, el e preocupat doar de volutele propriului discurs inchizitorial". Ar putea fi prețuit pentru că, după cum se consideră îndeobște, a introdus norma autonomiei esteticului? Nici gînd, deoarece, concomitent cu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
absoarbe și ce uită această, în timp, ca precedând istoria propriu-zisă, un excurs prin faldurile acesteia - dar și prin cutele ei -, de și despre Alexandru George, sub unghiul literaturii, iată ce ne propune cea mai recentă carte a prozatorului, eseistului, polemistului, sub titlu mascat de Povestea unor vorbe (Editură Muzeul Național de Literatură, București, 2009). Dacă prologul volumului ne întoarce la luna august a anului 1944, cu acele cumplite urmări ce ne sunt cunoscute, fie pentru că nervi ai acestora ne mai
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
în etapele ei evolutive, nașterea dreptei românești fiind atribuită profesorului Nicolae Iorga. I-am află acestuia un ilustru predecesor, pe Mihai Eminescu. Strania asemănare dintre instrumentele de lucru ale extremei drepte cu extremă stânga, loc comun al cercetării, excită nervul polemistului, catre rescrierea istoriei unor decenii nu chiar atat de depărtate, cu toate ca apartinatoare unui veac trecut. Când ne gândim, bunăoară, la ponderea socială a propagandei - căreia Alexandru George îi rezervă un intreg capitol - realizăm că în privința aceleia scurgerea timpului nu se
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
ar putea fi decît un efect al lucidității, iar luciditatea implică, atunci cînd e cazul, defensiva și ofensiva în armura polemicii. Paradoxal, obiectivitatea poate favoriza atitudini neconcesive, tranșante. Să punem acum punctul pe i: G. Dimisianu e, nu o dată, un polemist ce se ignoră, aidoma faimosului erou molieresc ce făcea proză fără să știe. Spicuim doar două exemple din interviul din care am extras pînă acum cvasitotalitatea citatelor. D. Țepeneag, care a blamat autodemiterea, discreditarea întregii critici românești de pînă în
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
anterioare, și anume Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România. Și, după ce înșiruie membrii Comisiei, ce face Paul Goma? Îi ia cumva la rând pe aceștia, în stilul său inconfundabil? Deocamdată nu. Într-un mod totalmente aberant, dar tipic pentru polemistul nostru, acesta se referă în continuare la persoane care nu sunt în respectiva comisie. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, iată fragmentul: ,Privesc lista celor din ŤComisieť: nu-l văd pe Andrei Oișteanu, membru eminent al numerosului și criminalului clan
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
simplu, adică, de la libertatea filosofică la libertatea sartriană. Chiar de la primul cuvânt, eram prinși într-o capcană și acolo am rămas de mai bine de o jumătate de secol, și romanul francez odată cu noi, fără să ne dăm seama. Abilitatea polemistului era să ne facă să credem într-o epurare a limbajului, când de fapt, ne întindea o cursă existențialistă. Ni se juca o festă, nouă, francezilor, care adorăm într-o asemenea măsură gândirea conceptuală, încât o confundăm adesea cu arta
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]