738 matches
-
contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei opoziții între jeu de langage (categorie a „gratuitului” și „amuzantului”, în care intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
singur aspect al existenței”. Drept urmare, Urmuz va lipsi — justificat — din Antologia poemului românesc în proză (1984). O opinie aparte referitoare la autorul Paginilor bizare e de găsit în volumul-eseu Meteorologia lecturii al lui Radu Petrescu (Editura Cartea Românească, București, 1981). Polemizînd implicit cu opinia comună privind caracterul „antiliterar” al scrierilor lui Urmuz, prozatorul consideră că avem de-a face cu punctul „ultim” al literaturii, caracterul „anti” fiind propriu mai curînd jurnalelor „autenticiștilor” interbelici: „(Urmuz) nu poate fi trecut la capitolul antiliteratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau „masajul californian”, integrând progresiv anumite practici ale senzitivului, sensitive gestaltmassage devenise - cel puțin asta era părerea lui - metoda de masaj cea mai completă. La Loc sunt unii care nu Împărtășesc acest punct de vedere, știa, dar nu dorea să polemizeze. Oricum - și cu asta va Încheia -, există masaje și masaje; la limită, se poate spune că nu există două masaje identice. După acest preambul, Își Începu demonstrația, rugând-o pe o participantă să se lungească. — Trebuie să simți tensiunile partenerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea face Într-un mod plăcut, inteligent și responsabil. În ultimul lor număr, Ultimele Noutăți de la Monoprix puneau mai mult ca oricând accentul pe noțiunea de inițiativă cetățenească. O dată În plus, editorialistul polemiza cu ideea preconcepută că gastronomia este incompatibilă cu forma fizică. Prin produsele și mărcile sale, prin alegerea atentă a fiecăreia dintre recomandările sale, Întreaga acțiune a Monoprix-ului, de la crearea sa, arăta exact convingerea contrară. „Echilibrul e posibil pentru toți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre minciună, voi îndrăzni să-mi exprim părerea că minciunile spuse de dragul efectului artistic - în teatru, de pildă, și poate, în confesiunile lui Campbell - pot fi, într-un sens mai înalt, cele mai înșelătoare forme de adevăr. Nu intenționez să polemizez în această privință. Îndatoririle mele de editor nu sunt nicidecum polemice. Ele se rezumă la transmiterea, în cel mai satisfăcător stil cu putință, a confesiunilor lui Campbell. Cât despre intervențiile mele în text, acestea sunt puține la număr. Am corectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sistemul lui propriu de gândire, care nu se acoperă În Întregime cu concepția legionară. De aceea, cred, mai degrabă, că n-a făcut parte din Mișcare...” Dacă nici această probă irefutabilă nu va fi crezută de intelectualul cu care am polemizat cu privire la Înscrierea lui Lucian Blaga În Mișcarea Legionară, Înseamnă că preopinentul nostru se opune cu Înverșunare adevărului, dovedind din plin că-i de totală rea-credință. Or, cine nu slujește adevărul, și scriitor genial de-ar fi, tot nu valorează, din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
legislația internă a tuturor statelor membre) etc.49 , ceea ce face ca manifestările fenomenului de repliere identitară să se intensifice. Revenind la autorul citat mai sus, subliniem că acesta pornind de la cele cinci elemente considerate că reprezintă cumulativ identitatea personală și polemizând într-un fel cu ideile și deducțiile unui alt specialist în domeniu 50, arată că în opinia acestuia din urmă identitatea colectivă este, mai mult decât identitatea personală, o problemă de grad și că, în același timp, și colectivitățile umane
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dețin monopolul muncilor domestice, nu poate să fie vorba despre egalitatexe "„egalitate" între sexe. Există muncă la domiciliu, dar nu emanciparexe "„emancipare" la domiciliu 22. Oproiuxe "„Oproiu,Ecaterina" întreprinde o critică sistematică adresată dublei zile de muncă a femeilor 23. Polemizând cu concepțiile patriarhalxe "„patriarhal"-romantice despre necesitatea de a ține femeile departe de politică, pentru a le putea iubi, ea critică ideologia „adorației” față de femei, precum și strategia excepționalistă implicată într-o astfel de ideologiexe "„ideologie". Cât de adorate, se întreabă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
provoca, îi răspundea cu un surâs, se referea la subiect schițând cu mâna o linie, după care renunța la orice replică. În câteva săptămâni, pentru a face praf acel atac "nefast și mincinos, lipsit de conținut", a scris opt volume. Polemizase și pusese la punct, iar pentru asta nu cruțase niciun sistem de gândire, tocmai pentru a evita ca un individ ca acel Marta să recurgăl la raționamente construite pe supoziții și opinii. De ce te obosești atâta luând în seamă un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se născu astfel ideea de a pregăti un volum omagial pentru Conțescu și un banchet, la care opul i s-ar fi oferit. Gonzalv Ionescu fu desigur invitat și el să colaboreze și contribui cu un articol în care polemiza de fapt cu Conțescu, în sensul că trata din nou o chestiune studiată de acela, citîndu-l o singură dată, apoi ignorîndu-I total în cursul lucrării și umflând aparatul critic cu informație inedită. Conțescu trebuia să înțeleagă cât de superficial tratase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
corecta paradigma (Kuhn 1970a: 122). Așa că o nouă paradigmă poate apărea doar ca rezultat al unei viziuni cu totul noi asupra lumii, adică în urma abandonării vechii paradigme. De aceea Kuhn numește acest proces revoluție (Ce se întîmplă cînd școlile concurente polemizează între ele se va arăta în capitolul 8). Întrucît contactul lor logic este incomplet, "dezbaterile referitoare la paradigme implică întotdeauna întrebarea: Care problemă este mai semnificativă pentru a fi rezolvată?" (Kuhn 1970a: 110). Aceasta conduce direct la cel de-al
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Competențe și atitudini Cine este mai inteligent: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în inteligența verbală și spațială Iată o întrebare provocatoare, care de multe ori deranjează! Mai întâi, ce este inteligența?, îmi veți replica dumneavoastră. Două teorii relativ apropiate polemizează pe marginea acestui concept. Pentru unii, inteligența ar ține de un factor numit „g” care ar trimite la inteligența generală (Spearman, 1904). Pentru alții, această inteligență s-ar putea descompune în mulți alți factori (Thurstone, 1939). Vorbim astfel de factorul
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
noștri (foarte mulți la un moment dat), cei care ar fi trebuit să fie primii interesați de dezvăluirile fărădelegilor poliției politice, parcă s-au evaporat. Sau poate că nici n-au existat? Iunie, 1997 Cineva care semnează neaoș-patriotic Samson Noah polemizează cu noi pe tema postmodernismului și optzecismului (o adevărată obsesie la basarabeni) în publicația de partid Mesagerul, un săptămânal politic cu o pagină de cultură, redactată - uneori - îngrijit și umplută cu ce dă Dumnezeu... Articolul, intitulat zeflemitor „Coliba cu air
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează în principiu trei lucruri: 1. este proastă, global proastă; 2. este aservită puterii, mai marilor zilei și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dedă ficțiunilor... Ajunge cu imaginația până acolo încât mă declară - chiar așa! - un susținător al interfrontului... Ce să spun? Înțeleg că pe Nicolae Dabija l-a supărat tare comentariul meu la lista propusă de domnia sa pentru alegeri, deși eu am polemizat pe un ton civilizat cu ideea lui, care mi se pare în continuare destul de nefericită. Nu mă surprinde modalitatea pe care a ales-o pentru a-mi replica, mobilizând „cititorii” săptămânalului pe care îl conduce. Îmi pare rău că nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul comic al aceluiași Paul Scarron, deja amintit, în fine, în operele considerate la granița modernității, precum Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha sau Gargantua și Pantagruel. Polemizând fie cu trecutul, fie căutând să-și devanseze adversarii, creatorii lumilor ficționale ajung să promoveze tipuri artistice ce vor fi regândite, remodelate cu aceeași frecvență numerică abia peste câteva sute de ani, în arealul postmodern. Cele două perioade par să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
integral) unor vorbe de duh rostite de acele personalități ale Antichității "consemnate de tradiția facețioasă, de la Democrit și Epicur la Cicero și Lucian"208. Nu e mai puțin adevărat că acest tip de preluare deghizează și o dorința de a polemiza direct cu prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin lumea întreagă, călare și cu armele-n mâini, în căutare de aventuri, făcând toate isprăvile pe care citise el că le făceau cavalerii rătăcitori"232), ci și trimiterile explicite la operele parodiate. Din discuțiile pe care Don Quijote le întreține, polemizând cu preotul și bărbierul satului, cele două mari autorități citate în materie de lectură (confirmând ipotezele lui Bahtin privind bazele folclorice ale parodiei literare), reiese că demonetizarea va viza prezențe legendare din acele romances viejos (cântece bătrânești) spaniole, inspirate, la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mică gonește vântul mare, iar băutura lungă trăsnetele-alungă") sau fragmente ce realizează intertextualitatea, cum este cel din Epistolele lui Horațiu, Fecundi calices quem non fecere disertum 259. De fapt, este ușor de observat cum, de fiecare dată când intenționează să polemizeze parodic, naratorul (sau unul din personajele delegate de el) intervine în text printr-un "Scrie la carte" sau adresându-se cititorilor cu îndemnul "Citiți" ori injurios... După ce s-a ospătat bine cu o porție zdravănă de "șaisprezece banițe, două ciubere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmoderni, care îl banalizează, îl minimalizează, reducându-l la cotidian. Pentru Dino Buzzati din nuvelele de tinerețe, semnificativ cuprinse sub titlul de Călătorie prin infernul secolului, infernul începe prin coborârea într-o gaură de metrou unde personajul-narator e nevoit să polemizeze "cu toți dracii", în timp ce pentru Ernesto Sábato, cel din Tunelul, iadul, antic-tragic, e echivalentul fiecărei zile care trebuie să fie trăită cu povara uciderii ființei iubite ("N-a existat decât o ființă care înțelegea pictura mea. Picturile pe care le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
seama de faptul că aceste "aventuri" pe care Robinson-ul lui Tournier este pus să le înfăptuiască doar pentru a le putea comenta imediat în log- book-ul său nu reprezintă nimic altceva decât prilejul care i se oferă romancierului pentru a polemiza cu filozofia existențialistă și a supune conștiinței cititorilor săi o dezbatere ancorată în trecutul apropiat asupra singurătății omului modern, intuim că specia romanului de aventuri este fără drept de apel surclasată de discursul romanului filozofic, de înaltă ținută în tradiția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu cochetează cu această latură tezistă, ci o dezvoltă dând curs unei influențe exercitate de pregătirea proprie. Includerea într-un roman scris la persoana a treia a unui jurnal al cărui autor (același cu protagonistul istoriei) comentează, discută și chiar polemizează cu narațiunea principală poate fi privită și ca o parodie la adresa metaromanului, a cărui linie se deschide în literatura franceză a secolului XX prin Gide. Asupra acestui aspect aduce lămuriri suplimentare maniera de structurare a celor două romane. Romanul lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o creație de sine stătătoare. Asemănările formale, dublate însă de diferențe de fond pot într-adevăr să conducă la apariția acelor opere care își surclasează, pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De formație filologi, mulți dintre autorii de metaromane polemizează cu funcțiile reprezentării literare, producând, după expresia lui Marcel Pop-Corniș, "contracomentarii" la poetica tradițională a romanului. Mulțumită teoriilor recente, dar și generoaselor exemple puse la dispoziție de literatura de pretutindeni și de oriunde, parodia a căpătat, în actualitate, o greutate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]