785 matches
-
timp, pe Sinistrat sub protecția sa. Îi va fabrica el însuși actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an școlar, Doru nu putea fi lipit decât la un seral. La seral, polițaii învățămîntului bântuiau, cel mai puțin, prin registre, cu verificările și poterile. Îi va elibera tot el adeverință de încadrare în câmpul muncii. Cunoștea și o pensiune tainică, particulară, cu circuit închis, ținută de o rubedenie mai de pe departe de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oricum, zic ei, mențiunile pozitive în presă le strică, nu-i ajută ! Să înțeleg că spiritul de castă îi gâtuie de emoție ? E un judecător, fost președinte, fost avocat... fost pâinea lui Dumnezeu. Acum, menține o sancțiune aberantă a unui polițai care împușcă oameni ! Cred că unii ajunși judecători devin robii, nu spiritului de justiție ci, atmosferei de superioritate într-o izolare față de restul lumii. Automat se așează într-un fotoliu din vârful unui șarampoi uriaș de unde privesc lumea și se
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
corect. Dar parlamentarii din subordine, nici măcar la deget nu s-au mai obosit să fie atenți. Rezultatul? Dezastruos! Din majoritatea confortabilă, pe care puterea o are în Camera Deputaților, adică 176 de voturi, „pentru" disponibilizarea pe capete a nenorociților de polițai, au votat doar 150 de amețiți, care poate încă nu adormiseră și au văzut semnul. Băsescu înjură de data aceasta impecabil timp de trei sferturi de oră și apoi întreabă, Mircea Toader răspunde, ridicînd din umeri: "dacă n-au văzut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
boierește pe Litoral și să danseze la Cireșica. In asemenea condiții, vă rog să-mi spuneți dragi spectatori de pe margini, la alba-neagra prezidențială, cine-și mai amintește, între timp, de disponibilizările din Poliție? Poate doar el, care salută șmecherește, pe polițai, „La revedere, ne vedem la iarnă, atunci să aruncăm cu șepcile pe gheață!". E uimitor, cât de bine a prins omul acesta jocul acela țigănesc și cât de magistral îl joacă. E uimitor cum, cu iuțeală de mână și nebăgare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a dezamorsa supravegherea lui Claudius, asigurându-și astfel securitatea, pentru a-și proteja secretul pe care Polonius speră să-l descopere: „... o să aflu eu/ Unde se ascunde adevărul, chiar de-ar fi pitit/ În centrul pământului” (p. 71). Optimism de polițai! Când toate tipurile de supraveghere - diseminată, de proximitate, cotidiană - eșuează, ea trebuie intensificată; în plus, trebuie căutate soluții noi. În fața crizei declanșate de lipsa rezultatelor și a iritării crescânde a regelui, Polonius propune punerea în funcțiune a unui ingenios dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
necuvenit; nedemn; nedrept; nedreptate; needucat; neglijență; negustor; neîncredere; neînțelegere; nelegiuitor; nemilos; neobrăzat; neprețuit; neprins; nerecunoscător; nerușinat; nervi; nesocotit; netrebnic; netrebnicie; nevoiaș; noaptea; om mascat; om cu mască; oameni; oportunist; opunere; pagubă; Păcală; păcat; păcătui; păgîn; periculos; persoană; pierdut; politic; politicieni; polițai; poliția; polițist; și polițist; portmoneu; portofel; precauție; preot; primejdie; fără principii; prinde; profesional; puradel; răpitor; răutate; relativ; roată; Robin Hood; Românii; sac; satan; său; fără scrupule; slab; soț; sparge; spargere; sperietură; spion; străin; străzi; tablă; thier; ticălos; tîlhari; tristețe; tulburare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nr.: Bun... (fericit) Vezi! bun... după stadion... vine piața de flori... Soția dosarului: (cu metodă)... nu, dragule, pînă la piața de flori este Kauffland-ul... Dosar nr.: Da... așa e, Kauffland-ul... ăla de la intersecția aia mare... cu semafoare, cu... mașini... cu polițai... cu multe lumini... cu mulți polițai... și foarte multe lumini... și... și... (deznădăjduit, plînge) * Obiectiv: Unii... mă gîndesc... ar putea spune că sîntem cam... șui... că venim aici de atîta vreme. Sursa dublă: Da de ce?! Venim aici ca să aflăm adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stadion... vine piața de flori... Soția dosarului: (cu metodă)... nu, dragule, pînă la piața de flori este Kauffland-ul... Dosar nr.: Da... așa e, Kauffland-ul... ăla de la intersecția aia mare... cu semafoare, cu... mașini... cu polițai... cu multe lumini... cu mulți polițai... și foarte multe lumini... și... și... (deznădăjduit, plînge) * Obiectiv: Unii... mă gîndesc... ar putea spune că sîntem cam... șui... că venim aici de atîta vreme. Sursa dublă: Da de ce?! Venim aici ca să aflăm adevărul... adevărul despre noi... poate și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
piață; am dat ocol timid și circumspect măcelăriei. A.I. m-a văzut și mi-a făcut un semn de nabab, gen "hai, fie, vino, dacă tot ai șansa să mă cunoști"!... Am intrat cu un pas stîngaci: știam că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
consola care transfigurează realul, îl introduce pe copil în dinamica lor periculoasă, pulverizîndu-i ființa interioară; totul în jur e deformat, mama e "dragonița cu solzi roșii" care "scuipă flăcări", tatăl e ciclopul, iar prietenul acestuia, reptilianul, sora e sirena, iar polițaiul, în fața căruia ajunge inevitabil e căpcăunul, într-o lume care pare "mai reală decît realitatea": consola video, căreia îi lipsește tasta de pe "telecomanda realității" e universul familiar, e noua sa familie schilodită, unde băieții sînt "eroi", fetele, "creaturi", profesorii, "vrăjitori
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
trebuia să mai stea în excursia asta. Apoi a venit echipajul de poliție. Din mașină a coborît unul mai gras ca tata, uniforma pleznea pe el și-și tîra cu greutate picioarele. Pe insigna lui era scris Lucian Zup. Celălalt polițai era slab și nu făcea altceva decît să-l urmeze pe primul. Căpcăunul s-a îndreptat spre Alin, ca și cum doar el ar fi existat. Poate-l vedea mai relaxat sau se simțea apropiat de un erou care părea că-i
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Cațavencu plânge" pentru "țărișoara" lui și vrea să treacă drept martir; Dandanache a ajuns în funcție importantă tot în urma unui șantaj cu o scrisoare pe care el refuză s-o înapoieze: "mai trebuie ș-altă dată..." Un personaj interesant este polițaiul Ghiță Pristanda, care a învățat, de la soția lui, să fie diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trăncăni" lungi monologuri, alcătuind un univers de marionete, o "lume pe dos", cu aspect de carnaval, lipsită de valori ale existenței. Ștefan Tipătescu, prefectul județului, își urmărește numai propriile lui interese. Disperat de pierderea scrisorii, îl atacă pe Cațavencu, prin intermediul polițaiului, controlează depeșele de la telegraf, oferă adversarului posturi importante pentru a-l determina să renunțe la șantaj. Dar acesta refuză. Stăpânind arta disimulării, Ștefan Tipătescu se preface în fața lui Trahanache a nu ști nimic în legătură cu scrisoarea; se consideră victimă, în compania
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă și execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din rațiuni pragmatice, se preface a fi docil, servil, acționând în numele comandamentului suprem: " datoria". Într-o societate în care valorile au fost răsturnate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dintre iluzie și realitate. Caragiale se remarcă prin arta compoziției, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului). Caracterizarea lui Ghiță Pristanda Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este un simplu instrument în mâna autorităților. Umil, își asumă conștient un anume servilism, în timp ce trage sforile în afacerile sale ilicite: "Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șef. El ascultă și execută, are ticuri verbale, folosește formele incorecte ale unor cuvinte (" renumerație", "famelie", "momental", "bampir"), este incult și are trăsături de marionetă. Slugarnic, "scrofulos la datorie", este prezent în toate momentele importante ale comediei. Din ordinul superiorilor, polițaiul încalcă legea și-l arestează abuziv pe Cațavencu, doar pentru că primise "ordin verbal" de la prefect; "curat violare de domiciliu, dar umflați-l". Ghiță Pristanda este înzestrat cu șiretenie primitivă, poate fi arogant sau umil, după împrejurări, lipsit de demnitate, lingușitor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sf. Niculae, treizeci". Incultura este reliefată de comicul de limbaj, prin deformarea neologismelor, prin folosirea unor alăturări de cuvinte care provoacă râsul: "curat mișel", "curat murdar", "curat condei", "curat violare de domiciliu". Comicul de nume sugerează lipsa de personalitate a polițaiului, deoarece pristanda este un joc popular care se dansează după reguli prestabilite, într-o parte și-n alta, conform strigăturilor unui conducător de joc. În afară de sursele comicului, alte mijloace de caracterizare a personajului sunt: dialogul, monologul, vorbele, faptele, gândurile (caracterizare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încolțit de Tipătescu sau când crede că a pierdut partida. De îndată ce s-a ivit o nouă speranță, e gata să țină discursul final. Tupeul și elasticitatea îi asigură lui Cațavencu triumful; eșecul momentan este doar un accident. Duplicitatea lui Pristanda, polițaiul, este tot un aspect tipic pentru o întreagă categorie socială ținută la remorca claselor dominante și folosită ca docil instrument de guvernare. El este unealta umilă, dar vicleană a prefectului. Pristanda își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pentru a defini oportunismul acelora care trec de partea cealaltă a baricadei, abandonându-și patronii, spre a-și oferi serviciile noilor oameni ai zilei. Categoric autorul noii vocabule se referă la scena VII din actul II al Scrisorii pierdute, când polițaiul Pristanda îl arestează pe Cațavencu din ordinul prefectului Tipătescu, îl eliberează la porunca Zoei Trahanache și apoi îl roagă să-l ierte, spunându-i că n-a avut încotro, a executat ordinul superiorului său: „Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (uimit) și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
că n-a avut încotro, a executat ordinul superiorului său: „Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (uimit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie... D voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie - trebuie să-l ridici? îl ridici! n-ai ce-i face: e misia. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonați...“ (Actul II, Scena VII) Cațavencu îl iartă spunând: „Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
De aia (foarte rugător) mă rog să pardonați...“ (Actul II, Scena VII) Cațavencu îl iartă spunând: „Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele d-tale... Adică noi nu știm cum merge poliția? (sentențios). Într-un stat constituțional un polițai nu e nici mai mult nici mai puțin decât un instrument!“ (Actul II, Scena VII) Pristanda nu își părăsește încă șeful, dar se gândește la ziua de mâine când schimbarea ar duce și la căderea lui, și de aceea nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la căderea lui, și de aceea nu ar fi rău să se pună bine din timp cu Cațavencu. El are o scuză: aceea de a trebui să hrănească unsprezece guri: Famelie mare, renumerație mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]