2,154 matches
-
Scena 5 Gigel (cu mai multe hârtii în mână): Copiii, știți voi ce sunt astea ? Vă spun eu : acordul vecinilor ca să ținem animalele în casă, cu obligațiile respective: carnete de sănătate, Miki, Piki, Coco. Fără ele nu te primește la policlinică pentru vaccinare, care-i obligatorie, pentru tratament când sunt bolnavi, ca și voi, copii: răcit, un picior scrântit, lovit. Piki nu dormea, plângea, așa cum plâng cățeii. Ce credeți că i-a recomandat doctorul veterinar ? Nu (da). Să asculte mai puțină
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
În așa fel Încât masa de seara se prelungea până târziu după miezul nopții... Cu puțină vreme În urmă, Tony Pavone călcând greșit, contractase o entorsă la glezna piciorului stâng. A fost nevoit să meargă În mai multe rânduri la policlinica orașului pentru un mic tratament, care i-l aplica un foarte glumeț doctor, ca În cele din urmă să rămână cu acesta În relații de prietenie. Având un nume lung și destul de greu de memorat, Tony Pavone i se adresa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o pot primi. Am o Întâlnire foarte importantă, dela care nu pot Întârzia. Îmi pare rău...” „Nu ne poți refuza - insistă Doctorul. Te rog, i-a loc numai câteva minute, ști-i, nici eu nu pot Întârzia prea mult. La Policlinică, am ore de consultație...” „Ce fericiți vor fi pacienții...!?”aprecie Tony Pavone, privind figura Doctorului care Își schimba fizionomia proporțional cu paharele golite. Intuind ce gândește, acesta se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ideie...” „Cerem scuze pentru timpul pierdut cu noi...Îngână abea auzit bolnavul. Nu vă mai osteniți doamnă doctor, drept urmare a acestei teribile consultații, Încep să cred În mod sigur: sunt un bolnav Închipuit!! Bună ziua...” Fiind informat de necazurile Întâmpinate la Policlinică, șoferul după o clipă de gândire le spuse să meargă la Direcția Sanitară a orașului unde trebue depusă reclamația. Tony Pavone fu nevoit să repete necazul prin care trece la ora actuală, cu rugămintea să se efectueze o analiză a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dar, când să plece o văzu pe Atena - de care uitase cu desăvârșire - stând cuminte pe un scaun mai lateral, așteptând hârtia pentru a merge la doctor. O privi câteva momente, apoi i se adresă. „Să te mai duci la Policlinică acum, e prea târziu. Dacă tot nu ai ce face, te invit să mergi cu mine la Fabrica de Mobilă, unde vei face cunoștiință și cu viitorul loc de muncă...” Dela sediul grupului de șantiere, până la stația autobuzului aveau de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o peșteră În adâncul pământului, să nu mai auzim de nimeni nici măcar de imbecilul meu anchetator...!!” Atena Însă,era greu de convins. Cu toate protestele lui Tony Pavone, a doua zi dimineața Atena Îl Împinse mai mult dela spate la policlinică unde doctorul după o sumară examinare Îi recomandă o sumedenie de analize medicale la Spitalul Filantropia, instituție echipată modern cu aparate sofisticate, de Înaltă precizie pentru depistarea În orice fază a cancerului...! Surpriză. La acest spital, presupusul bolnav urma să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi fac o operație la piciorul drept. Obținusem programare la un chirurg strălucit, dar aveam nevoie de adeverință că nu-s gravidă de la ginecologul de care aparțineam cu serviciul. M-am dus la policlinica Titan și mi-am zis că nu-mi strică un control. Da’ dumnealui, medicul care va să zică, mi-a replicat: - Cucoană, vino matale în timpul ciclului, că altfel te apuci să o faci fără grijă și dup-aia ceri aprobare de chiuretaj. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani în urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - în prezența mea și-a fiicei - i se supuse cu stăruința unor întrebări comune bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imaginea i se dublă, dar la câteva secunde făcu doi pași spre fereastră, întinse mâna dreaptă și mă pofti să privesc afară. - Vezi femeia aceea care trece cu copilul de mână? Nici nu știe cât de nenorocită este. Vine de la policlinica din colț, e bolnavă; târăște copilul cu ea pentru că nu are cu cine să îl lase acasă, i s-au prescris medicamente, dar la farmacie i s-a spus că „deocamdată” n-au. Și așa va fi încă mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
De obicei, sunt cel puțin trei la colțul străzii, îl mai așteaptă o terasă lângă școală, un bufet „la varice“ în coasta bisericii, alte două bodegi „de apartament“ peste drum de secția de poliție și un restaurant, chiar în prelungirea policlinicii cu plată, unde cântă de la ora zece a dimineții maestrul Ineluș a lu’ Lingoare. La poarta șantierului, frații lu’ Pișcot, cu sora lor Zanzibaria și nepoata Discoveiria, și-au instalat de mult lăzile de banane „Mocambo“ și portocale „Jennyffer“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le aflu. La policlinică, ieri, să-mi prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși, în convingerea că vin la o policlinică a lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grația și echilibrul unui flamingo, În opinia tatei. La prînz, Întocmai cum căzusem de acord cu Fermín cu o seară În urmă, m-am prefăcut că mă duc să fac o plimbare, iar Fermín a pretextat că avea oră la policlinică pentru a-și scoate firele. După cît m-a ajutat pe mine perspicacitatea, tata Înghiți ambele gogoși. Ideea de a-l minți pe tata În mod sistematic Începea să mă apese, ceea ce i-am și comunicat lui Fermín de Îndată ce tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot. N-o fi un supraterestru. Chestiunea centrală rămâne cea economică, știu asta. Tocmai la noi se uită marea descoperire marxistă: existența determină conștiința, nu invers. Capitaliștii au învățat să folosească arma economica prea bine. Asta-i adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței, e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței, e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
da’ ce să mai zici, Mirelo, că acum, printre amărăciuni de toată mâna, barem atâta înlesnire ai avea, că s-au legalizat avorturile și nici nu te costă cine știe ce... Poate că tocmai din pricina asta amâna și nu mai ajungea la policlinică ori la vreun cabinet din alea particulare de curând apărute, și parcă ar fi dus dorul vremurilor ălora când el venea cu mașina s-o ia de acasă ca s-o ducă la doctorul ăla cu care aranjase. Visa, lâncezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înveliți în hârtie în cealaltă, mușcând și mestecând îndelung, și din nou vroia să nu se mai termine; după ce termină de mâncat, se pomeni iarăși năpădită de îngrijorare. Păi, să scape, trebuie neapărat să scape, copilul... Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde a fost iarăși refuzată, și tot așa și la policlinică. Peste tot i se spunea că trebuie să nască, Mirelo, trebuie neapărat. Păi, tocmai asta așteptai pe când stăteai răstignită-n fereastră, holbându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
termine; după ce termină de mâncat, se pomeni iarăși năpădită de îngrijorare. Păi, să scape, trebuie neapărat să scape, copilul... Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde a fost iarăși refuzată, și tot așa și la policlinică. Peste tot i se spunea că trebuie să nască, Mirelo, trebuie neapărat. Păi, tocmai asta așteptai pe când stăteai răstignită-n fereastră, holbându-te ceasuri în șir după Velicu. Nu de Velicu aveai tu nevoie, Mirelo, te durea în fund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai pățit, ești pământie, mă privește cu aroganță, dar eu nu vreau decât să ajung la mașină, să o sun pe mama, am obosit, spun eu, formez numărul cu degetele încordate și iată că răspunde, am fost de dimineață la policlinică, mi-au spus că nu este nici o îmbunătățire, mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar Zohara îi dă drumul imediat, îmi este greu să o consult în asemenea condiții, spune ea, ar putea să fie meningită, având în vedere gâtul inflexibil, dar nu o pot consulta, trebuie să o duci la spital sau la policlinică, o privesc dezamăgită, avusesem atât de multă încredere în ea, fusesem sigură că o va atinge doar pe Noga cu degetele sale, iar ea se va însănătoși imediat, unde sunt puterile ei minunate, unde este fumul bețișoarelor parfumate, vorbele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
obținute. - Nu mai văd cu ochiul meu cel stâng. - Du-te imediat la doctor. Au strigat poruncitor la mine, membrii familiei mele. Și am plecat la medicul de familie, care mi-a dat o trimitere către medicul specialist oftalmolog, la Policlinică. La Policlinică, după o așteptare de câteva ore, mi-a comunicat asistenta de la cabinet, să vin a doua zi, din motivul că medicul dă consultații la cabinetul privat și nu mai vine azi la Policlinică. A doua zi, medicul oftalmolog
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mai văd cu ochiul meu cel stâng. - Du-te imediat la doctor. Au strigat poruncitor la mine, membrii familiei mele. Și am plecat la medicul de familie, care mi-a dat o trimitere către medicul specialist oftalmolog, la Policlinică. La Policlinică, după o așteptare de câteva ore, mi-a comunicat asistenta de la cabinet, să vin a doua zi, din motivul că medicul dă consultații la cabinetul privat și nu mai vine azi la Policlinică. A doua zi, medicul oftalmolog, după o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]