610 matches
-
spre "subiect" și "obiect". Se poate ieși de sub dictatura judicativului? Dacă se poate, atunci în ce fel? În lucrarea de față în măsura în care va putea prinde chip întregul ei proiect se va încerca ilustrarea unei "metode" non-judicative în formula unei ideologii polifonice, al cărei demers este gândit de la bun început ca o formulă de filosofare non-judicativă; desigur, formă abia desprinsă de angajamentele normative ale dictaturii judicativului. Dar care este aria de exercițiu a acestei formule de filosofare? Cât se întinde orizontul ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genere, de critică (în sens kantian, de cercetare a condițiilor de posibilitate a unui fapt) față de dictatura judicativului în întregul ei sau față de anumite reglementări ale sale; sunt posibile numai reacții ale unei ideologii față de altă ideologie: doar atât. Ideologia polifonică, a cărei formulă ar putea fi încercată numai după cercetarea dictaturii judicativului, deși poate fi luată ca o altă ideologie care se opune celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului: ideologia (pur și simplu), așadar față de însăși dictatura judicativului și de cele două discipline ale ei, analitica și dialectica. Dacă această ideologie polifonică este filosofie sau altceva, va fi stabilit la momentul potrivit. Oricum, ea ar trebui să acopere toate cele patru ipostaze fundamentale ale dictaturii judicativului și spații de valabilitate ale judicativului constitutiv (logica, filosofia, știința, ideologia), în sensul de-limitării lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre dictatura judicativului, formulată mai sus: a) calea genealogiei acesteia, folosind tehnica reducției de tip fenomenologic, pentru a-i sesiza originaritatea convențională; b) calea unui proiect non-judicativ, folosind tehnica unei "reducții non-judicative" (lămurită în contextul potrivit) și a unei ideologii polifonice, reunite, sistematic, într-o reconstrucție de hermeneutică radicală, pentru a testa posibilitatea de a lucra "filosofic" în afara regulilor dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologicului etc. Stilul aporetic al lui Platon, formulă ce exprimă eșecul oricărei descrieri, explicări, a ființei, insuficiența oricărei întemeieri logice a acesteia, dovedește faptul că judicativul, neînstăpânit încă în poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează, cum știm, Unul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost gust, condiții de viață umilitoare. Am ajuns să nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lă uda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta. Există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în ultimă instanță, visul eminescian? Un instrument al evadării din realitate, al fanteziei atotputernice? Un drum spre miezul realității? O realitate în sine și pentru sine? Desigur, e pe rând fiecare din acestea, dar mai presus de toate o structură polifonică ale cărei note se cer precizate, spre a fi apoi restituite întregului cu un sentiment mai viu al valorii lor distincte.238 În operă totul visează și se visează, iar visul omenesc nu poate fi altceva decât o parte infinitezimală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
așadar, afinitatea cu regnul vegetal și explică viziunea și arta proustiană. Antiteza esențială a lumii proustiene are doi poli: de o parte stabilitatea (țărănimea împlantată geografic, nobilimea statornică și vecheă, de cealaltă - instabilitatea (burghezia filistină, superficială, caricaturalăă. Eseul se organizează polifonic, în funcție de aceste axe ideologico-estetice. Conștiința însăși este - în credința lui Proust - instabilă și doar arta o poate extrage din temporal, fixând-o în eternitate: „...cu ideea artei ca stabilitate a mobilismului existențial, ne aflăm chiar între antinomiile estetice ale viziunii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
I143 Piele pentru toba mare 1 buc. 13 144. I144 Saxofon alto sau sopran 1 buc. 346 145. I145 Saxofon bariton 1 buc. 216 146. I146 Sacâz vioară 1 cutie 7 147. I147 Sampler și module de sunete pentru sintetizatoare polifonice (partea electronică a unui sintetizator) 1 buc. 100 148. I148 Sintetizator polifonic 1 buc. 130 149. I149 Stativ chitară acustică 1 buc. 29 150. I150 Stativ chitară electrică 1 buc. 14 151. I151 Taler toba (cinel) 1 buc. 9 152
ORDIN nr. 687 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor în vamă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134193_a_135522]
-
sau sopran 1 buc. 346 145. I145 Saxofon bariton 1 buc. 216 146. I146 Sacâz vioară 1 cutie 7 147. I147 Sampler și module de sunete pentru sintetizatoare polifonice (partea electronică a unui sintetizator) 1 buc. 100 148. I148 Sintetizator polifonic 1 buc. 130 149. I149 Stativ chitară acustică 1 buc. 29 150. I150 Stativ chitară electrică 1 buc. 14 151. I151 Taler toba (cinel) 1 buc. 9 152. I152 Taler toba (cinel profesional) 1 buc. 173 153. I153 Tamburina 1
ORDIN nr. 687 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor în vamă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134193_a_135522]
-
Proba de instrument compusă din: a) un studiu, din trei studii propuse de candidat, ales prin tragere la sorți de către acesta, executat fără partitura. Studiul trebuie să fie cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu. ... b) o piesă polifonica la două voci, la alegerea candidatului, executată fără partitura. ... Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Proba a II-a Recital instrumental: a) o sonata clasică, integrală, la alegerea candidatului, executată fără partitura; ... b) o lucrare
ORDIN nr. 5.020 din 23 septembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2006-2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141086_a_142415]
-
3. Pian Proba I Proba de instrument compusă din: a) un studiu, ales, prin tragere la sorți, de către candidat, din trei studii pregătite de acesta, executat fără partitura, cel puțin la nivelul programei ultimei clase de gimnaziu; ... b) o piesă polifonica la două voci, executată fără partitura, la alegerea candidatului; ... c) improvizații la instrument pe o temă dată de comisie. Această probă se apreciază de fiecare evaluator cu o singură notă. Comisia va stabili tema pe care candidatul va improviză, cu
ORDIN nr. 5.020 din 23 septembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2006-2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141086_a_142415]
-
cu timbrul specific altor instrumente. Explozia de culoare din pictura fovă corespunde în limbajul muzicii debussyiste cu țesătura stratificată a multiplelor planuri constitutive ale discursului, în care structurile tematice se suprapun pedalelor sonore și ostinato-urilor ritmice, generând o configurație polifonică de o remarcabilă complexitate coloristică. Opera inovatoare a lui Claude Debussy a deschis, astfel, noi perspective reprezentărilor artistice de natură sonoră, aprofundând concepțiile estetice ale timpului și asimilându-le printr-o sensibilitate și o interiorizare de neegalat. Afirmând o muzică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
f ) - măsura 54 (vârful tensional al celui de al doilea climax - ff ) - măsura 76. În ceea ce privește configurația de discurs, Debussy optează pentru o modalitate alternativă de juxtapunere a unor diferite categorii sintactice (monodie, recitativ, voce acompaniată acordicaria, secțiuni contrapunctice sau tratări polifonice cu multiple voci ce desfășoară profiluri melodico-ritmice independente). Acest aspect reprezintă, de fapt, proiecția peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care Debussy face apel asigurând, în același timp, dinamismul, varietatea și contrastul avansării sonore. Un exemplu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care Debussy face apel asigurând, în același timp, dinamismul, varietatea și contrastul avansării sonore. Un exemplu ce vine să confirme una din trăsăturile definitorii ale limbajului debussyist îl oferă țesătura polifonică aglomerată a debutului secțiunii secunde ce nu se asociază în mod imperios unei amplificări a nivelului dinamic. În mod paradoxal, dar într-un stil inconfundabil debussyist, acesteia i se atribuie indici dinamici precum più pp - pp, ce conduc la crearea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discurs, Debussy operează „individualizarea” vocilor componente prin recursul la un sistem de notație desfășurat cu preponderență pe trei portative. Mai presus de necesitatea strict tehnică, această opțiune facilitează vizualizarea cu claritate a fiecărei entități ritmico-melodice constitutive, în contextul unei țesături polifonice aglomerate (evoluția discursului se încadrează în spațiul restrâns al unui ambitus de două octave). În mod adițional, Debussy proiectează aceeași diferențiere a planurilor componente prin investirea acestora cu modalități distincte de atac (marcato, staccato, portato). Simultan, folosirea prelungită a efectului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Sugestia acelei viziuni ce își destramă formele în „tăcere” apare difuzată deopotrivă prin lărgirea semnificativă a ambitusului (re contraoctavă - fa3) și implicita rarefiere a discursului, opțiuni de limbaj ce conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a vu le Vent d’Ouest (Ce a văzut Vântul de Vest) Aflat la antipodul laconismului glacial afirmat în Des pas sur la neige, preludiul Ce qu’a vu le Vent d’Ouest surprinde prin violența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau teorie îngăduie înțelegerea relațiilor dintre poetic și real. Relația real-poetic e de același tip, ca aceea dintre materie-câmp radiație și implică raportarea la teoria nivelelor structurale: premolecular, molecular, biostructurat, psihic, noetic, noesic, poetic.”<ref id=”2”>Nicolae Steindhart, Monolog polifonic, Editura Dacia, Cluj, 1983.</ref> Cu alte cuvinte, un text trebuie raportat permanent la alte științe sacre care să contribuie la o revelare a sensului. La nivel general, avem de a face cu „o permutare de texte, o intertextualitate.”<ref
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un enunț ironic și un blam în loc de un compliment (decalajul dintre enunț și context o stîngăcie enormă sau o gafă, de exemplu face posibilă o astfel de interpretare). Asumarea enunțiativă sau punctul de vedere (PdV) ne permite să arătăm dedublarea polifonică proprie ironiei: locutorul (L) se disociază de un PdV1 (felicitare) al unui enunțător E1 pus în scenă de propria sa vorbire, în timp ce se asociază unui PdV2 (reproș) al unui enunțător E2. Faptul de a situa valoarea descriptivă a oricărui enunț
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
iubi eu), ci și validitatea consecinței pe care enunțătorul a ales s-o desprindă din ea: Nu s-a terminat între noi" (e1) și deci " Nu ai nici un motiv să mă părăsești". Îl putem considera pe din moment ce drept un conector polifonic care lasă să se audă vocea (PdV) destinatarului vizat de argumentație. Simplificînd, vom reține patru categorii de conectori: • Conectori argumentativi, sau mărci ale argumentului: deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum, chiar, de altfel etc. Cu valoare de justificare și explicare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din T3. Versul al doilea aduce un răspuns-explicație desigur enigmatică pentru misterul acestei frumuseți extraordinare ("atît de frumoasă"). Faptul că "întrebarea" nu este adresată de către un locutor diferit de cel care săvîrșește aserțiunea de răspuns ne determină la o lectură polifonică a lui T78 și a acestor două versuri. Enunțătorul întrebării-exclamație (în sensul lui Bally) lasă să se audă, în ambele cazuri, vocea unui interlocutor real sau fictiv. Întrebarea este fie reluarea în ecou al unui enunț anterior al acestui interlocutor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care acești termeni sunt concepte polifonice și nu au deci valoarea pe care o posedă în mod obișnuit în lingvistică. 147 Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy), Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1958, p. 119. 148 Diferențieri subtile referitoare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
La Editura Dacia în Colecția Remember apare cea mai citită carte a ultimului deceniu al secolului XX, Jurnalul fericirii, ediție îngrijită și postfațată de Virgil Ciomoș, ajunsă azi la ediția a X-a. Apare volumul de eseuri și recenzii Monologul polifonic, conceput pentru tipar în 1987. 1992. Zaharia Sângeorzan publică la Editura Revistei Literatorul volumul Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode. La Baia Mare se publică din inițiativa P.S. Justinian Chira, episcop al Maramureșului și Sătmarului, volumul de predici
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în diapazon duhovnicesc-literar, e al unui homo religiosus. Dăruind vei dobândi e un exercițiu de admirație hristică, un eveniment de limbaj, un eveniment cultural"38. Capitolul IV Jurnalul fericirii din perspectiva memoriei Cu certitudine că deși N.
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
primi premiul pentru critică al Asociației Scriitorilor din București), sau Critică la persoana întâi (1983), adevărata sa impunere în literatura română se face însă prin publicarea postumelor sale, în mod deosebit prin publicarea Jurnalului fericirii (1991), dar și prin Monologul polifonic (1991), Dăruind vei dobândi (1992), Primejdia mărturisirii (1993) etc. Așadar, abia după căderea regimului comunist, din motive lesne de înțeles pentru cel ce a citit Jurnalul, literatura română s-a putut îmbogăți cu o carte tulburătoare, carte care este rodul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]