553 matches
-
-l ducă în brațe la culcare după ce stătea la masă cu niscaiva confrați. Cunoștea destul de binișor teologia; și când se plictisea de citit pe sfântul Augustin, petrecea cu Rabelais; așa că toată lumea îl vorbea de bine180. ▪ 4.2. Analizați fenomenele de polifonie din următorul fragment din Marivaux: LIZETA: O, doamnă, din moment ce vă apărați pe tonul acesta și sunteți chiar pe cale de a vă supăra, nu mai am nimic de spus. SILVIA: Din moment ce mă apăr pe tonul acesta! Dar ce înseamnă tonul cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
său. Intră în rândul preoțimii în târgul B... ( a fi în camerie înseamnă a avea camera ta la un burghez care îți dă, la un preț de... supa pe pîine)183. Capitolul 5 DISCURSUL RAPORTAT Cea mai evidentă manifestare a polifoniei lingvistice este ceea ce numim, în mod tradițional, discurs raportat 184, adică diversele moduri de reprezentare, într-o enunțare, a unui alt act de enunțare. De fapt, nu se pune problema raportării unui enunț, ci a unei enunțări, care implică o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atribui niciunui singur narator, nici unui singur autor al celor raportate. Chiar dacă, la o primă abordare, ar părea utilă o caracterizare negativă a discursului indirect liber, aici trebuie avut în vedere un mod de enunțare original, care se sprijină exclusiv pe polifonie. Continuând perspectivele lui M. Bahtin 197, se admite, de comun acord, că acest tip de citat face să se audă două "voci" indisolubil amestecate, cea a naratorului și cea a personajului: "În aceeași construcție lingvistică, există accentele a două voci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
du Seuil, Paris. (Prezentarea tehnicilor literare care permit descrierea stărilor de conștiință ale personajelor într-o narațiune.) DUCROT O., 1984 Le Dire et le Dit, éditions de Minuit, capitolul al VIII-lea. (Discursul raportat este evocat în cadrul general al teoriei "polifoniei".) PHILIPPE G., 1997 Le Discours en soi. La représentation du discours intérieur dans les romans de Sartre, H. Champion, Paris. (Plecând de la cazul lui Sartre, o largă reflecție asupra problemelor puse de monologul interior în ficțiunea literară.) ROSIER L., 1999
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al narațiunii, 129 prezent istoric, 129 prim-plan (vs plan secund), 144 progresie tematică, 306 pronominalizare, 319 propriu (substantiv ~), 319 prospectiv, 110 pseudo-iterativ, 160 pseudonim, 172 public (vs cititor), 171 punct de vedere, 85
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Essai de philosophie du langage et de l'esprit sur la signification des énonciations, Mardaga Liège, 1988. 143 A se vedea T. Todorov, Mikhaïl Bachtine,le principe dialogique, Éd. du Seuil, Paris, 1981. 144 În Franța, fenomenele care țin de polifonie au fost problematizate de două teorii, cea a lui O. Ducrot și cea a lui A. Culioli. Pentru a nu ne complica prezentarea descriind teorii care nu coincid complet, vom privilegia poziția lui Ducrot, mai accesibilă, care face adesea apel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
distinguer énonciateur et locuteur dans une théorie énonciative", DRLAV, nr. 30, 1984. Conceptualizarea lui Ducrot a evoluat referitor la acest subiect; în acest capitol o urmărim pe cea din Le Dire et le Dit (Ed. Minuit, Paris, 1984). Reflecția asupra polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
une théorie énonciative", DRLAV, nr. 30, 1984. Conceptualizarea lui Ducrot a evoluat referitor la acest subiect; în acest capitol o urmărim pe cea din Le Dire et le Dit (Ed. Minuit, Paris, 1984). Reflecția asupra polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cea din Le Dire et le Dit (Ed. Minuit, Paris, 1984). Reflecția asupra polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
polifoniei, și în special asupra polifoniei literare, a fost detaliată în mod considerabil de lucrările "polifoniștilor scandinavi" din jurul lui H. Nolke; ei publică în Danemarca o revistă, Polifonia lingvistică și literară. 145 "Quelques raisons de distinguer "locuteurs" et "énonciateurs"", în Polifonia lingvistică și literară, nr. 3, 2001 (Samfundslitteratur Roskilde, Danemark), p. 20. 146 Din convenție, vom pune între ghilimele "subiect vorbitor", "locutor" și "enunțător" în momentul în care acești termeni sunt concepte polifonice și nu au deci valoarea pe care o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
București, 1958, II, p. 11. 177 Palimpsestes, Seuil, 1982, VI. 178 Op. cit., p. 24. 179 A se vedea în mod special 121 proverbes mis au goût du jour de B. Péret și P. Éluard. Pentru o analiză a acestei parodii: "Polifonie, proverbe, deturnare" de A. Grésillon și D. Maingueneau (Langages, nr. 73, 1984, pp. 112-125). 180 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 297. 181 Pierre Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana Maxy
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cadre énonciatif" (C. Kerbrat Orecchioni, L'Implicite, A. Colin, 1986, p. 25). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Dominique Maingueneau LINGVISTICĂ PENTRU TEXTUL LITERAR Cuprins 408 407 Studiu introductiv Situația de enunțare Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" "Scoaterea în relief" și descrierea Polifonia Discursul raportat Clasificare și non-clasificare Coerența textului Cheia exercițiilor Exercice d'application Index
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
califica Pariziana drept o piatră de încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane“ (cum spun teoreticieniiă, polifonia este prezentă în muzica lui Zappa încă de la Freak Out! (1966Ă. Toate piesele de acolo (mențiune specială pentru ultimele, It can’t Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (imăpură extracție palestrinianăă sunt mostre de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
care nu mai are nimic de pierdut chiar dacă recurge la un discurs contradictoriu, ambigu și golit de substanța mesajului, transmis în ecou de media incendiară care invadează scena politică. Majoritatea discursurilor din corpusul nostru de studiu înregistrează și fenomenul de polifonie a limbajelor mobilizate: candidatul/președinte, candidatul/președinte de partid, candidatul/primar, candidatul/politician independent, candidatul/om de afaceri. Discursul odată produs devine automat obiect de referință la una dintre calitățile candidatului. Efemeritatea discursivă se transformă într-o multiplicitate discursivă, prin
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei sau desfășurări muzicale, putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai multe voci, dar fiecare voce interpretând una și aceeași melodie. CODA. - Secțiunea finală a unei compoziții muzicale. Funcția ei este de a sublinia tonalitatea lucrării și de a impune atmosfera caracteristică încheierii unei piese
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de formă cuprinde în sine două sensuri: 1. unul restrâns, care se referă doar la structura unei piese muzicale (formă de sonată, rondo, lied, etc.) 2. altul mai cuprinzător, care are în vedere suma mijloacelor de expresie (ritm, melodie, armonie, polifonie, etc.) cu care compozitorul, folosindu-le într-un tot unitar, redă un anumit conținut, esența muzicii. FUGA. - Fuga este o formă instrumentală sau vocală, bazată pe procedeul reluării succsesive a unuia și același fragment muzical de către toate vocile sau instrumentele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se fugăresc, parcă. MUZICA PROGRAMATICĂ. - sau muzică cu program. Ea cuprinde compozițiile care se întemeiază pe un subiect literar, o poveste sau un poem, constituind așa-numitul ,,program”, pe care compozitorul vrea să-l redea prin mijloacele artei muzi ale. POLIFONIE, Împletirea, suprapunerea mai multor melodii distincte, ce nu-și pierd individualitatea, într-un ansamblu vocal, instrumental sau mixt. RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz ca valurile. Muzica lui Zappa nu poate fi încadrată într-un gen anume. Ilustrare desăvârșită a postmodernismului, a burlescului, pastișă, polifonie sau monodie - ce se poate spune despre ceea ce aproape că n-ai ce zice? Un singur lucru clar: muzica lui nu te plictisește! Un concert Zappa nu repetă alt concert Zappa. Iar un concert Zappa e un fenomen uluitor, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
din proza autohtonă a ultimelor decenii (l-am mai putea adăuga și pe brebanianul Grobei, dar mai mult ca pe o categorie abstractă decât ca pe un personaj „viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a unei polifonii structurale, Gabriela Adameșteanu a rămas în fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
misterul. Preotul băgase un microfon fără fir sub straie, stația de amplificare era 7.1, sateliții fuseseră iscusit mascați printre stucaturi, sus, la nivelul centurii cu icoane, iar subwooferul - unde altundeva decât în colț, sub stativul unui sfeșnic. Pătruns de polifonia univocală, și-ntr-o revelație subită, am găsit atunci titlul articolului scris tocmai acum! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Încă un fenomen La noi se zice „gură-cască“, iar la francezi „badaud“ (un cuvânt greoi, care te trage parcă în jos când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
timpului pornind de la relația text - scenă își au rădăcinile în refuzul oamenilor de teatru de a discerne între semnele textului și semnele reprezentării, care în mod evident nu pot fi examinate cu aceleași mijloace. „ Avem a face cu o veritabilă polifonie informațională, și aceasta este teatralitatea: o densitate de semne.” Textul teatral este prezent în interiorul reprezentării sub forma sa de voce, de sunet, având o dublă existență: la început precedă reprezentarea, pentru ca ulterior s-o acompanieze. în revanșă, este adevărat că
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
teorii ale postmodernismului care susțin că marile texte sînt folosite de fiecare cititor ca un receptacul prestigios în care el își toarnă propriul sens, propriile invenții, limitări, fantasme. Am în vedere tradiția ca lanț de deschideri către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]