KorAP: Find »[drukola/base=polimorfism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...40 >

976 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

antigene de diferențiere este identificată doar pe suprafața unui anumit subset de asemenea celule ale sângelui, probabil în relație directă cu funcția particulară a acestora. Din punct de vedere structural, asemenea proteine sunt înrudite cu proteinele clasei 1H2 și manifestă polimorfism. Proteinele CMH clasa III constituie o varietate mare de factori solubili din sânge, cu roluri specifice în realizarea răspunsului imun. Informația ereditară pentru proteinele CMH este distribuită într-un număr mare de gene dispuse în cromozomul 6, la specia umană

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
componente care, la rândul lor, sunt esențiale în inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind ocupat la nivel populațional de 10-50 variante alelice distincte. Polimorfismul genic CMH este printre cele mai înalte polimorfisme genetice întâlnite până în prezent. Pe acest polimorfism alelic se edifică enorma variabilitate serologică a populației umane pentru CMH, de unde, exceptând gemenii monozigotici, derivă unicitatea fiecărei ființe umane și din acest punct de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind ocupat la nivel populațional de 10-50 variante alelice distincte. Polimorfismul genic CMH este printre cele mai înalte polimorfisme genetice întâlnite până în prezent. Pe acest polimorfism alelic se edifică enorma variabilitate serologică a populației umane pentru CMH, de unde, exceptând gemenii monozigotici, derivă unicitatea fiecărei ființe umane și din acest punct de vedere. După proprietăților lor imunologice, antigenele CMH se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cheie în asigurarea homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind ocupat la nivel populațional de 10-50 variante alelice distincte. Polimorfismul genic CMH este printre cele mai înalte polimorfisme genetice întâlnite până în prezent. Pe acest polimorfism alelic se edifică enorma variabilitate serologică a populației umane pentru CMH, de unde, exceptând gemenii monozigotici, derivă unicitatea fiecărei ființe umane și din acest punct de vedere. După proprietăților lor imunologice, antigenele CMH se clasifică în trei clase desemnate CMH clasa

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
codominantă. Atunci când se analizează eșantioane populaționale mari, pentru fiecare dintre cele trei serii polialele HLA-A, HLA-B și HLA-C se constată aplicabilitatea legii echilibrului populațional Hardy-Weinberg. În anul 1975, Zinkernagel și Boderty au adus date privitoare la existența unui înalt polimorfism al locilor genici HLA, la om, evidențiind existența unui dezechilibru de linkage atât între locii genici HLA, cât și între aceștia și genele răspunsului imun desemnate Ir (acronim derivat de la Immune Response ). Dezechilibrul de linkage semnifică tendința de transmitere împreună

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
HLA și gena HLA-G care include și gena HLA-H (Venditi și Chorney, 1992). În figura 8.16 se prezintă detalii de organizare a genelor C4/CYP21 și DRB (Campbell și Trowsdale, 1993). Tipajul bazat pe secvențierea ADN a evidențiat un polimorfism corespunzător secvenței de nucleotide, la nivelul exonilor din gena DRB1 din cei doi cromozomi omologi ai perechii 6 (Marry și colab., 1997). Dintre aceste gene adiționale, doar gena HLA-G este exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
este exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în asigurarea toleranței imune la interfața materno-fetală (Marry și colab., 1997). Unele dintre genele pentru antigenele CMH clasa I se prezintă sub multiple variante (alele), ceea ce explică înaltul nivel de polimorfism populațional al acestui locus genic (Hughes, 1997). Un asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită de a tuturor celorlalți indivizi umani

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în asigurarea toleranței imune la interfața materno-fetală (Marry și colab., 1997). Unele dintre genele pentru antigenele CMH clasa I se prezintă sub multiple variante (alele), ceea ce explică înaltul nivel de polimorfism populațional al acestui locus genic (Hughes, 1997). Un asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită de a tuturor celorlalți indivizi umani, din populația generală. În afara genelor pentru antigenele de histocompatibilitate, în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
rarisime (s-a raportat un singur caz de recombinare) datorită naturii polialelice a unicului locus genic Rh, pe când în cazul sistemului HLA, recombinările sunt frecvente, datorită complexității structural-funcționale a regiunii cromozomale în care sunt localizați locii genici complecși HLA și polimorfismul de secvență la nivel de ADN și de catene polipeptidice (fig. 8.21). Calculele efectuate în analiza sistemului HLA în populațiile europene au permis să se aprecieze că haplotipul HLA-A1, B8 este menținut de aproximativ 5000 de ani, ceea ce corespunde

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
o întindere de ADN de ≈ 12 kb. Primii doi exoni codifică pentru presupusul peptid lider, pe când următorii doi codifică domeniile Ig, iar exonul final codifică domeniul transmembranar și domeniul intracelular. În regiunea promotor a genei FCAR au fost identificate două polimorfisme reprezentate de tranziții de la T la C, în pozițiile 114 bp, în amonte (-114) și 56 bp, în aval (+56) de situsul start major al transcripției. Frecvența alelei +56 la 90 de pacienți cu nefropatie IgA a fost semnificativ mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
o deficiență a receptorului FcIII de pe neutrofile, datorată unei deleții în gena receptorului FcIII-1 (CD16), deși gena pentru receptorul FcIII-2 (CD32) era normală, într-un caz de neutropenie neonatală izoimună. În gena receptorului FcGRIII de pe neutrofile a fost descris un polimorfism genetic. Au fost descrise două alele la locusul NA, desemnate NA1 și NA2, cu o frecvență de 0,377 și, respectiv, 0,633, la caucazieni și de 0,651, respectiv, 0,302, la japonezi (Ohto și Matsuo, 1980), simbolul NA

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
identificat doi loci care codifică pentru determinanții activatori ai limfocitelor. Locusul LAD „puternic” se cartează în afara locusului secund al HLA-A, pe când, locusul „mai slab” se cartează în vecinătatea primului locus HLA-A, din cromozomul 6. Pentru a se defini polimorfismul Lad-urilor, la nivelul locusului dominant, au fost utilizate celulele homozigote HL-A, prelevate de la copii rezultați din căsătoria verișorilor primari. Intensitatea reacțiilor limfocitelor mixte (MLR) se află sub control genetic, fapt evidențiat, pentru prima dată, de către Yunis și Amos (1971

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
ca IDDM8 conferă risc pentru DZ1, spondilita ankilopoietică, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, iar regiunea 3q21-25 cunoscută drept IDDM9 poate crește riscul pentru DZ1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă);- studiile de linkage și de asociere. SNP (Single Nucleotide Polymorphisms) sunt polimorfismele utilizate cel mai frecvent pentru confirmarea asocierii/linkage-ului dintre regiunile cromozomale de interes și bolile autoimune. Confirmarea asocierii sau linkage-ului este însă îngreunată de existența alelelor/variantelor considerate de risc, atât în populația generală, cât și la pacienții cu boli

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
dificilă identificarea marker- ului real pentru boală. Deși pentru multe afecțiuni autoimune au fost identificați markerii de risc în regiunea CMH, în prezent nu se știe cu certitudine dacă acești markeri sunt markerii reali pentru boală sau dacă sunt doar polimorfisme lincate cu asemenea markeri. Spre exemplu, s-a observat asocierea dintre numărul redus de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
pancreatice, reglarea metabolismului glucidic, evoluția spre complicații cronice sau succesiunea de evenimente care determină apariția DZ;d)riscul de boală prezintă diferențe interpopulaționale semnificative care sunt explicate prin particularitățile genofondului acestor populații. În ultimele decenii, cercetătorii au încercat să utilizeze polimorfismele genetice pentru identificarea factorilor genetici care conferă predispoziție pentru apariția DZ și / sau a complicațiilor sale cronice. Predispoziția genetică complexă pentru DZ1 este rezultatul participării mai multor regiuni cromozomale notate cu IDDM1- 18. Aceste regiuni de susceptibilitate au fost identificate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a DZ. Primele informații despre legătura dintre HLA și DZ1 au fost obținute pentru analiza HLA B15 și B8. Particularitățile regiunii HLA (dimensiune mare ~ 3,5 Mba, numărul mare de gene ~200, linkage-ul strâns dintre acestea și numărul mare de polimorfisme) fac dificilă identificarea markerului real pentru boală din regiunea IDDM1. Studiile ulterioare au demonstrat că susceptibilitatea pentru apariția DZ1 este conferită doar de unele gene din regiunea HLA, riscul maxim fiind conferit de antigenele HLA DRB1 și DQB1. Deși au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
genici nu este clară. Odată cu izolarea și identificarea genelor HLA, a devenit posibilă utilizarea tehnicilor de analiză a ADN în tipajul HLA printre care sunt: hibridizarea probei oligonucleotidice cu specificitate de secvență (SSOPH), reacția de polimerizare în lanț (PCR), analiza polimorfismelor de lungime a fragmentelor de restricție (RFLP), primarea cu specificitate de secvență (SSP), sistemul mutațional refractar alelic (ARMS), secvențierea ADN, polimorfism conformațional cu specificitate de secvență, tiparea heteroduplexului. Sensibilitatea și specificitatea procedurii de tipare HLA sunt substanțial ameliorate prin amplificarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
HLA printre care sunt: hibridizarea probei oligonucleotidice cu specificitate de secvență (SSOPH), reacția de polimerizare în lanț (PCR), analiza polimorfismelor de lungime a fragmentelor de restricție (RFLP), primarea cu specificitate de secvență (SSP), sistemul mutațional refractar alelic (ARMS), secvențierea ADN, polimorfism conformațional cu specificitate de secvență, tiparea heteroduplexului. Sensibilitatea și specificitatea procedurii de tipare HLA sunt substanțial ameliorate prin amplificarea regiunii ADN care deține genele HLA, utilizând tehnica PCR. În procesul de patentare se utilizează o pereche de oligonucleotide monocatenare sintetice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
laborioasă și foarte complexă, dar este cea mai precisă în identificarea corectă a perechii HLA potrivită pentru realizarea unui transplant. Aceasta deoarece, secvențierea poate identifica toate diferențele prezente în regiunea analizată, pe când celelalte metode bazate pe analiza ADN pot scăpa polimorfismele de secvență care nu pot fi testate cu ajutorul primerilor și / sau al probelor. În cadrul procedurii de secvențiere a ADN se utilizează PCR în vederea amplificării genei de interes, iar ADN amplificat este secvențiat direct, fără o clonare prealabilă a ADN într-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și de a le secvenția, utilizându-se analiza pozițiilor nucleotidice polimorfice, spre a identifica alelele prezente. Secvențiatoare automate de ADN facilitează achiziția și analiza datelor de secvențiere. Pentru stabilirea donorului potrivit unui anumit receptor se poate aplica și metoda analizei polimorfismelor conformaționale cu specificitate de secvență sau a tipării heteroduplexului. În cadrul acestei metode, ADN amplificat poate fi denaturat și monocatenele rezultate sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Mobilitățile monocatenelor în câmpul electroforetic diferă în funcție de secvența pe care acestea o au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
secvență sau a tipării heteroduplexului. În cadrul acestei metode, ADN amplificat poate fi denaturat și monocatenele rezultate sunt supuse electroforezei în gel de poliacrilamidă. Mobilitățile monocatenelor în câmpul electroforetic diferă în funcție de secvența pe care acestea o au, ceea ce denotă existența unui polimorfism conformațional cu specificitate de secvență (SSCP) (Hoshino și colab., 1992). Comparația modelelor electroforetice ale monocatenelor ADN pentru gene HLA aparținând unui anumit primitor pacient și unui potențial donator permite să se stabilească dacă există compatibilitate între aceștia. Există și alternativa

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
IL-10 și eicosanoizii. Până nu demult nu erau cunoscuți markeri specifici genomici care să indice populațiile la risc. Înțelegerea geneticii procesului inflamator poate permite dezvoltarea unor unelte diagnostice valoroase și noi abordări terapeutice. Totuși este important să ținem cont că polimorfismele implicate în bolile inflamatorii sunt relativ comune în populația generală, așa că este probabil ca fiecare individ să moștenească o anumită alelă de risc: apariția bolii va depinde de interacția dintre diferite alele de risc crescut, expunerea la patogeni, factori de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și colab, 1994; Barger și colab., 1995). Șoarecii cu deficiența receptorului pentru TNF-α manifestă o vulnerabilitate accentuată la excitotoxine, sugerând un rol neuroprotectiv al TNF-α in vivo. Un studiu relativ recent (Ogoschi și colab., 2005) a arătat că prezența unui polimorfism în poziția 308 a genei TNF determină scăderea vârstei de debut a bolii. Același factor pare să crească transmiterea sinaptică prin inducerea rapidă a translocației receptorilor de glutamat la suprafața celulară. Un rol protector pare a-i reveni și lui

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
proinflamatorii sau receptorii lor. Un studiu pilot efectuat pe un grup restrâns de 15 pacienți cu forme moderat-severe de AD a arătat rezultate pozitive la administrarea de etanercept la nivel perispinal. La momentul actual sunt cunoscute peste 10 milioane de polimorfisme mononucleotidice (single nucleotide polimorphysm - SNP) la nivel de genom uman. Unele au fost deja asociate cu modificări semnificative asupra efectului medicamentelor și astfel pot fi folosite pentru a prezice răspunsul clinic. Majoritatea efectelor medicamentelor sunt determinate de interacția dintre diferiți

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
afectat diferitele gene individuale ale familiei multigenice ale globinelor. Cele mai comune variante hemoglobinice au fost generate prin substituție de baze azotate la nivelul secvenței genice, care, în virtutea colinearității ADN-ARNm-proteine, au determinat substituții de aminoacizi în catenele polipeptidice ale globinelor. Polimorfismele moleculare ale hemoglobinelor umane sunt remarcabile la nivelul populației umane generale, unele variante hemoglobinice fiind neutrale, pe când altele au diferite efecte patologice (Antonarakis și colab., 1985) . Mutațiile în genele pentru globine umane determină fie variante structurale ale hemoglobinelor, fie talasemii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]