457 matches
-
electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă a discursului social, potrivit lui P. Charaudeau 378, capacitatea acestuia de a amalgama cunoștințele și credințele ce definesc societatea secolului al XIX-lea, fără a exclude însă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
național (325 de ocurențe) ș.a. Dincolo de constantele tematice, pe care le semnalează ponderea acestor termeni în vocabularul publicisticii eminesciene, subliniem preocuparea jurnalistului pentru cultivarea unui lexic modern, adecvat specificului limbii române și necesităților de exprimare a noilor realități ale timpului. Polisemia limbajului politic eminescian derivă, în primul rând, din dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care integrează în corpul lor afirmații ale altor jurnaliști, aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual conferă articolelor eminesciene densitate, iar glosările pe marginea materialelor din presa română și străină a timpului multiplică perspectivele în prezentarea referențialului politic. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi multiple pentru același semnificant, conferă complexitate limbajului politic eminescian, favorizând identificarea unor paliere multiple ale procesului de semnificare. Se trece astfel de la o imagine unidirecțională a referențialului la o imagine polivalentă, punând în mișcare perspective
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
neagră de nulități; om politic pahiderm biped, clovn ridicol, semizeu efemer; patriot cavaler de industrie, coate goale, de meserie, persoană reversibilă; prăvălie de fraze, de principii; suplantare dominare a străinilor, distrugerea industriei naționale; xenocrație stăpânire prin furișare și înveninare ș.a. Polisemia este întreținută și de varietatea contextelor de utilizare a unor cuvinte polisemantice precum naționalism, libertate, liberalism, conservatorism, putere, socialism ș.a. De cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
quale, verba volant, scripta mantent, video meliora probaque ș.a. Uneori, jurnalistul consemnează traducerea expresiilor în alte limbi, fiind interesat de receptarea adecvată a acestora: ,,"Video meliora proboqne, deteriora sequor" " Vedem cele bune și le aprobăm, dar urmăm cele rele""390. Polisemia limbajului politic eminescian este întreținută și de asocieri sintagmatice surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din spațiul politic, specifice publicisticii eminesciene. Analiza sintactică (transfrastică și frastică) a condus la identificarea trăsăturilor ce definesc sintagmatica semnelor verbale în publicistica eminesciană, în strânsă legătură cu finalitățile persuasive ale limbajului publicistic. De asemenea, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate la nivelul semnificațiilor limbajului politic eminescian și investigarea aspectelor de semantică intensională, respectiv de semantică extensională, au relevat complexitatea limbajului eminescian. La nivel semantic, caracterizarea lexicului politic utilizat de Eminescu și recenzarea principalelor categorii semantice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Raportarea la întreg contribuie la decelarea unor constante topografice definitorii pentru stilul jurnalistic, fiind încurajată de caracterul dialogic al scrisului eminescian. La nivel semantic, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate în planul semnificațiilor limbajului politic, și investigarea aspectelor de semantică intensională, respectiv de semantică extensională, au evidențiat capacitatea limbajului publicistic eminescian de a înzestra cu sens evenimentele de pe scena politică, de a le traduce, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
absența autorului și a destinatarului empiric. De asemenea, ea trebuie să fie repetabilă, indiferent de moartea destinatorului și a destinatarilor săi. Se descalifică astfel mitul contextului, iar limitarea conceptului de context real sau lingvistic face posibilă alunecarea de la conceptul de polisemie spre cel de diseminare ca "nucleu" de bază al scriiturii. Prin generalizare, posibilitatea de a se lipsi de referent sau de semnificat face din orice tip de marcă (inclusiv cea orală) "un grafem în general". Pentru John Searle 291 însă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structurată, care determină proiecția argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opțiune de realizare argumentală este însoțită de un sens diferit. În concepția celor două autoare, alternanțele argumentale sunt produsul polisemiei verbale: un verb care are mai multe sensuri este de așteptat să aibă realizare argumentală multiplă. În continuare, voi ilustra acest tip de abordare cu două studii: Hale și Keyser (1993) și Levin și Rappaport Hovav (1995) − vezi și Stan
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
consideră că nu există reguli care să influențeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui verb înregistrează numai sensul principal, și acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt asociate cu o structură sintactică particulară; polisemia verbală și intrările lexicale multiple sunt astfel eliminate (Levin și Rappaport Hovav 2005: 190). Sensul rezidă în contextul sintactic; sensul unui verb este un construct al evenimentului, nu evenimentul în sine (Levin și Rappaport Hovav 2005: 18−19). Multe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de comunități familiale pe care le circumscriu a fost realizată În 1994 de către Ilie Bădescu În Istoria sociologiei perioada marilor sisteme (1994, 101-159). În cadrul unei reflexii asupra istoriei, a memoriei colective și a timpului social, generație este un termen polisemantic (polisemia este dată de rădăcina sa greacă, genos, a verbului genesthai, și care Înseamnă „a veni la viață”), cu o simbolistică bogată și o inepuizabilă putere evocatoare, devenit concept analitic o dată cu nașterea științelor sociale, În secolul al XIX-lea. În istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ar fi zis un personaj de aceeasi condiție socială, de aceeași vârstă, în împrejurări asemănătoare, în franceză? Fiecare cuvânt are evoluția lui, o moștenire care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P. publicând traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
să grupeze nu numai numele și calificativele atestate în Coran și în diversele tradiții, ci și pe cele ce țin de limbajul tehnic al teologilor: atât pe cele admise, cât și pe cele respinse. Semnalează o dificultate de realizare majoră: polisemia multor nume. Nu intenționează să ocolească dificultatea în maniera lui Halm, care n-a reținut decât un sens pentru fiecare nume comentat, nici în maniera lui ‘Abd al-labb"r, care introduce același cuvânt în mai multe rubrici ce par
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi culoarea, temperatura, sunetele, emoțiile, sentimentele. Și Coșeriu, în încercarea să de a stabili o tipologie a câmpurilor lexicale, vorbeste de opoziții graduale de tip mic/minuscul etc.34. Oricum, în domeniul nostru, existența unor trăsături gradabile este evidentă. În privința polisemiei și a tipurilor ei, am ales să pornim de la poziția teoretică a lui Roger Martin din lucrarea Pour une logique du sens (1983), unde polisemia este echivalata cu „relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mic/minuscul etc.34. Oricum, în domeniul nostru, existența unor trăsături gradabile este evidentă. În privința polisemiei și a tipurilor ei, am ales să pornim de la poziția teoretică a lui Roger Martin din lucrarea Pour une logique du sens (1983), unde polisemia este echivalata cu „relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe care o face acest autor ține seama de complexitatea fenomenului, mai mare la verb și adjectiv decât la substantiv, și are la bază metodă analizei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În privința polisemiei și a tipurilor ei, am ales să pornim de la poziția teoretică a lui Roger Martin din lucrarea Pour une logique du sens (1983), unde polisemia este echivalata cu „relațiile logice care leagă definițiile aceluiași cuvânt”. Clasificarea tipurilor de polisemie pe care o face acest autor ține seama de complexitatea fenomenului, mai mare la verb și adjectiv decât la substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet. Caz particular: numele verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de seme specifice și identitatea arhisememelor. Ex. rayon - „rază luminoasă” / „rază de cerc”. 6. „polisemie largă” - un singur sem specific comun, arhisememe diferite, substituire de seme specifice. Ex. platou - suport plat și forma de relief
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de seme specifice și identitatea arhisememelor. Ex. rayon - „rază luminoasă” / „rază de cerc”. 6. „polisemie largă” - un singur sem specific comun, arhisememe diferite, substituire de seme specifice. Ex. platou - suport plat și forma de relief. Dacă nu există nici un sem comun, e vorba de omonimie. În toate aceste tipuri se constată identități. Identitatea minimala este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fie de înlăturare (3). Întrucât la 5 și 6 nu se poate folosi un sens pentru a-l defini pe celălalt, e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]