2,793 matches
-
oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi de politețuri, de atenții, de nevoi și iar vin, și iar vin, până uită să se mai ducă cu mâna goală. "Pe străini trebuie să-i cauți și în cur când trec frontiera." Bani avea destui, pe ce să-i cheltuiască? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la vînătoare; în pădure, urmărind animalele, pierdeau acele momente pe care n-aveau nici capacitatea, nici inteligența de a le petrece în compania oamenilor care gîndesc. Întreb dacă acestea sînt exemple demne de imitat. Dacă grosolănia trebuie să dea lecții politeții, sau dacă nu cumva secolele luminate ar trebui să dea exemplu, să servească de model celorlalte? Dacă Adam a primit sau nu stăpînirea asupra animalelor, nu interesează cercetarea mea; dar știu că noi sîntem mai cruzi și mai rapace decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos. Trecând pe lângă un chiparos (versiunea scurtă vorbește despre o tamariscă), patriarhul aude cu uimire o voce zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Dumnezeu care-i cheamă la El pe cei ce-L iubesc!” Dumnezeu încearcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din școala primară, l-a salvat de la moarte! Iată-mă-s!!! Și Îți atrag atenția că acolo la școala voastră de securitate nu v-a Învățat cum se vorbește cu oamenii. Nu v-au spus că există și prenume de politețe? V-au spus doar că trebuie să dați cu măciuca-n baltă, indiferent cine se află În fața voastră? - a sfârșit Petrică cu glas apăsat. Securistul făcea fețe-fețe. Se vedea că Îi părea rău că a acceptat să rămână În cabinetul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai crede, așa că îți dau buchetul ăsta de flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine. Spunea Dragoș că diseară trebuie să plecați. Și nu se știe ce vă așteaptă acolo. Dar iată-l că apare, are desigur multe noutăți. Bună dimineața, doamna Dora ! Sper că ați dormit bine. Mi se adresează din nou cu politețuri. O fi uitat că ieri ne tutuiam. Sau prezența Ștefanei... Dacă asta este, atunci trebuie să îi fac jocul sau să o determin și pe ea să mă tutuiască", gândește Dora. M-am odihnit cum nu se poate mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mica noastră mănăstire. Ce spuneți doamna Dora ? Cu multă bucurie, dar poate vine și doamna Ștefana. Poate am găsi ambianța potrivită ca să înceteze, să încetați vreau să spun, să mă mai "domniți" atât. Suntem de aceeași vârstă, și limita de politețe de douăzeci și patru de ore este depășită. Da, dar dumneavoastră sunteți o doamnă și, în plus, din Franța, pe când eu sunt o femeie dintr-un fund de țară. Lasă-te de complexe, Ștefano ! Hai, vii cu noi ? Aș veni cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreau să stau de vorbă cu Vasili !" Gerhad a intervenit cu o voce care parcă venea din mormânt: "Pot să o însoțesc și eu ? Aș vrea și eu să îl întâlnesc pe Vasili." Ofițerul cel tânăr a rostit cu o politețe mai rece decât crivățul siberian: Nu este cazul. Și așa am făcut, la rugămințile tale, excepții și eforturi mari. Sperăm să nu avem necazuri din cauza asta. O persoană în plus la această întâlnire și încă nu una oarecare, ci medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Minodora, care a devenit dintr-o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o altă împrejurare, a început să îl întrebe despre : încotro se îndreaptă, ce puteri are în armată și mai ales dacă știe ceva despre Gerhard. Vasili a ascultat cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am aflat-o de la el a fost că aflase că Gerhard fusese repatriat de vreun an cu un grup de alți prizonieri nemți. Cu o imprudență scuzabilă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aceștia îmi scoteau limba și îmi întorceau iute spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pornirile către zâmbetul sarcastic. Jean-Pierre mi-a prezentat-o, într-un cerc mai restrâns, chiar și pe soția sa, o doamnă fermecătoare. Când eram pe picior de plecare, galantul franțuz s-a apropiat de mine zâmbind. Credeam că-l dă politețea afară din casă și vrea să mă salute. Dar Jean-Pierre, tot... Jean-Pierre. A intrat brusc în subiect: "Ce-ai zice de o cină prelungită în doi, chiar în seara asta. Ora 9, să zicem, la Metropole Hotel?" Firesc, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gânditoare a corpului... Ne-ar interesa Jurnalul. Vorbesc despre Jurnalul pe care l-ai citit la căpătâiul lui Onuț, dispărutul... Hopa, hopa... Schimbare de registru la stilați. Unu: Jurnalul. Doi: "l-ai citit", nu "l-ați citit". Părăsiseră pronumele de politețe, că atâta se prinsese și de mine la gramatică, și reveniseră la pertu. Hopa... Tata, minimalizând ca și mine, în momentele în care încercam să fac dintr-o boacănă cât blocul una care nu se vede nici la microscop: "A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
educație, arhitectură și întrunirile la nivel înalt. Noi, cei tineri suntem inteligenți, puternici, bine pregătiți. Depinde de noi să salvăm lumea. Noi, care avem potențialul foarte ridicat din punct de vedere turistic, economic, peisaje de o finețe neînchipuită, eleganța și politețea occidentală, și ca să nu mai zicem de stilul nostru impecabil (Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
au lipsit niciodată. În genere mă înțelegeam bine cu întreg sexul opus. Însă, oricât de fascinante mi se păreau persoanele respective, ca de exemplu Emilian, pus pe prostioare excentrice, mă țineam la distanță. Îi refuzam în caz de nevoie cu politețe și grijă, spunând mereu că există deja cineva în viața mea și lucruri de acest gen. Prieteni nu aveam de nici un fel. Mă țineam cu fetele de vârsta mea și chiar mai mari și intram în grupul lor, în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția că sunt un pic jenată să accept imediat, când poate ai oferit din politețe; și umor) O: Ești crudă. X : Sadică. O: Nu, crudă. Dacă vroiam să zic sadică, ziceam sadică. Crudă, adică a face ceva fără să-ți pese, să ai sentimente. Sadismul implică un anumit grad de plăcere, satisfacție. Dar pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
romană. — Are dreptate Georgeta că nu știm să mâncăm, e de părere Camelia Dinu. De pildă, când am fost la mătușa mea în Germania și când mi-a dat la micul dejun cereale cu lapte, cu ceai, prima dată din politețe am mâncat, dar a doua oară, văzând că se repetă, am râs. Mătușa mea s-a uitat la mine mirată și m-a întrebat. — De ce râzi, Cami? Voi dimineața mâncați cereale cum, la noi, mănâncă boabe găinile. A izbucnit într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevoie de protecția sa, pune mâna pe telefon și sună la Ambasada Olandei din Tokyo. Domnului Sugiyama..., nu vă supărați că vă deranjăm..., nu, deloc, continuați, ăăă... după cum spuneam, nu vrem să vă inoportunăm, nu, deloc, vă rog după interminabilele politețuri japoneze pe care secretara de la ambasadă, obișnuită deja, le suportă cu stoicism, transpare fondul problemei: domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză. Ce ne sfătuiți? Ca să-i putem transmite domnului Sugiyama. ... ... ... Perplexitate la capătul firului. Temeri halucinatorii. În cele din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii Nu există decât o singură problemă filosofică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne salută cald și, pe un ton de o politețe desăvârșită, ne întreabă dacă ne pot ajuta cu ceva. Auzind mica noastră nedumerire, șeful de echipă ne explică rar drumul, după care scoate un creion și o foaie de hârtie și ne desenează o hartă. Uluitor! Nimeni din jur nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
răzbit de forța necesității. Curățenia trebuie păstrată în semn de respect față de societatea care te primește în mijlocul ei, mai concret, în semn de considerație față de semenul tău, cunoscut sau necunoscut. Mai important, poate, decât orice altceva, există, în arhipelagul nipon, politețe și grijă față de nevoile celorlalți. Dar, s-ar putea obiecta, pe bună dreptate, aceeași situație se întâlnește mult mai aproape de noi, în Europa de Nord, în special în Scandinavia; de ce ar trebui să luăm aminte la cazul japonez? Răspunsul este extrem de simplu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
grijă față de nevoile celorlalți. Dar, s-ar putea obiecta, pe bună dreptate, aceeași situație se întâlnește mult mai aproape de noi, în Europa de Nord, în special în Scandinavia; de ce ar trebui să luăm aminte la cazul japonez? Răspunsul este extrem de simplu: dacă politețea și grija față de celălalt sunt calități cvasi-universale în Apus, ele provin dintr-o educație etică rece, fără nici un fel de participare emoțională. Occidentalii respectă doar un principiu de political correctness, fără a-i imprima acestuia o dimensiune empatică. Din contra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de antropologie Cultura ambalajului: politețe, prezentare și putere în Japonia și în alte societăți. Axată pe studiul strategiilor simbolice construite cu scopul dirijării afective, dar beneficiind de Witz-ul și de ironia autoarei, cartea devine, rapid, un soi de bestseller academic. Hendry susține, pe scurt, că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]