257,490 matches
-
datorită contribuției lui Kant și Hegel, care reflectă o realitate existența dar incognoscibila. Dimpotrivă, premisa fundamentală în cazul de față este una existențialista și, în măsura în care se poate vorbi despre o dificultate majoră, atunci aceasta stă tocmai în faptul că subiectul politic nu se apleacă asupra realității. Această realitate nu doar că există (deci nu este o impresie sau un simplu fenomen), dar chiar, mai mult, se lasă cunoscută. În mod indirect, Voegelin pare să indice acuzatoriu inadecvarea la realitate: "Pentru cel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și interrelaționarea și este încoronat de dezvoltarea dogmatica perfectă a experienței spiritual-religioase în termenii unei idei referitoare la Dumezeu, așa cum s-a dezvoltat ea în Occident în analogia entis" (pp. 85-86). Ar merita precizat că o dezvoltare interesantă a semnificației politice a principiului teologic analogia entis, și implicit a rupturii pe care a produs-o teoria lui Copernic, apare la Jacob Taubes în două lucrări scrise către sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50: "Escatologia occidentală", respectiv "Teologia după revoluția copernicană
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
apare la Jacob Taubes în două lucrări scrise către sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50: "Escatologia occidentală", respectiv "Teologia după revoluția copernicană"2. În orice caz, pare să nu fie deloc întâmplător faptul că primele critici intelectuale ale totalitarismelor politice (nazist și stalinist, în înțelegerea Hannei Arendt) apar din orizontul existențial, mai precis al personalismului. Dacă în acest opuscul (care nu-i scade cu nimic calitatea) Voegelin lasă cumva neproblematizată "realitatea în sine", această sarcină o îndeplinește cu asupra de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte fenomene care însoțesc dezvoltarea statelor, fenomene pe care le credem a fi de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte fenomene care însoțesc dezvoltarea statelor, fenomene pe care le credem a fi de natură religioasă. Mai mult, trebuie să ne întrebăm dacă într-adevăr
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
conceptul de stat este limitat la relații organizatorice definite de o dimensiune strict secular-umană, fără nici o conexiune în sfera religiosului" (p. 78). Ultima parte importantă a studiului o reprezintă identificarea și punerea în ordine a condițiilor prealabile pentru existența religiilor politice. O primă condiție este "apariția unei comunități sacral-politice speciale și intramundane", comunitate ce se întemeiază pe "descendentă genealogica" (p. 107). A doua condiție este "transformarea substanței ecclesiei", în perioada creștină, care s-a făcut în linii mari pe două coordonate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se produce în sânul ecclesiei. Cea dintâi schisma se datorează lui Augustin care a deosebit categoric statul de biserică și de unde a rezultat o "multitudine de dualisme", urmată îndeaproape de doctrina lui Toma din Aquino care a afirmat dependența sferei politice de cea religioasă și, totodată, importanța instituțiilor politice (pp. 108-115). Dacă acestea sunt precondițiile, la religiile politice se ajunge pe un traseu intelectual în trei etape: ierarhia (cu cele trei dimensiuni ale sale: ecclesia, sferele spirituală și temporală, respectiv apocalipsa
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se datorează lui Augustin care a deosebit categoric statul de biserică și de unde a rezultat o "multitudine de dualisme", urmată îndeaproape de doctrina lui Toma din Aquino care a afirmat dependența sferei politice de cea religioasă și, totodată, importanța instituțiilor politice (pp. 108-115). Dacă acestea sunt precondițiile, la religiile politice se ajunge pe un traseu intelectual în trei etape: ierarhia (cu cele trei dimensiuni ale sale: ecclesia, sferele spirituală și temporală, respectiv apocalipsa), Leviathanul lui Hobbes și comunitatea intramundană (în sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de biserică și de unde a rezultat o "multitudine de dualisme", urmată îndeaproape de doctrina lui Toma din Aquino care a afirmat dependența sferei politice de cea religioasă și, totodată, importanța instituțiilor politice (pp. 108-115). Dacă acestea sunt precondițiile, la religiile politice se ajunge pe un traseu intelectual în trei etape: ierarhia (cu cele trei dimensiuni ale sale: ecclesia, sferele spirituală și temporală, respectiv apocalipsa), Leviathanul lui Hobbes și comunitatea intramundană (în sensul definit mai sus). Voegelin privește ierarhia drept "o formă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se întinde de la Dumnezeu, la vârf, catre supuși, la baza" (p. 103). Paradigmă istorică a acestei descrieri Voegelin o găsește în "cultul soarelui al lui Akhenaton", căruia îi dedică o discuție aparte, situată nu întâmplător între problematizarea noțiunii de religii politice (pp. 77-90) și expunerea ierarhiei (pp. 103-121). Leviathan-ul lui Hobbes (pp. 122-130) face, în înțelegerea lui Voegelin, pasul decisiv către "cea mai importantă condiție prealabilă pentru formarea unei religii comune intramundane": "înțelegerea de sine a unei comunități că o unitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a unei comunități că o unitate cu centrul în sine însăși" (p. 124). Foarte interesantă este opoziția dintre particularismul pe care il sugerează Leviathanul și universalismul ("structura deschisă") a Bisericii Creștine: "chiar dacă ierarhia se extinde încă până la Dumnezeu, iar comunitatea politică este creată conform mandatului divin, ierarhia nu mai curge până la persoanele care ocupă rangurile ecclesiei, ci la comunitate că persoana colectivă; merge la suveran, considerat nu stăpânitor al subiecților, ci purtător personal al comunității politice" (p. 124). Este exact ceea ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
încă până la Dumnezeu, iar comunitatea politică este creată conform mandatului divin, ierarhia nu mai curge până la persoanele care ocupă rangurile ecclesiei, ci la comunitate că persoana colectivă; merge la suveran, considerat nu stăpânitor al subiecților, ci purtător personal al comunității politice" (p. 124). Este exact ceea ce Taubes va spune după mai puțin de un deceniu: suprimarea analogia entis ("Precum în cer, așa și pe pamant"). Aceeași intuiție însă l-a condus pe René Guénon, într-o carte apărută în 19295 (deci
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este contrar: "ordinea mundana [...] s-a dezvoltat într-o unitate cu personalitate proprie" (p. 126), altfel spus "statul este chiar Biserică". În sfârșit, ultima etapă o constituie "Comunitatea intramundană" (pp. 131-149). Într-un fel, Voegelin sugerează faptul că acest "colectivism politic" reprezintă produsul concret al construcției intelectuale care se încheie în "comunitatea intramundană". Astfel, "fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vede lumină tiparului în traducere românească după aproape 80 de ani, într-un moment în care o parte a interesului academic se concentrează pe temele pe care această carte le-a deschis), ci și în caracterul ei provocator pentru filosofia politică. Așa, de pildă, observația potrivit căreia caracteristic lui Thomas Hobbes nu este contractualismul, ci identitatea colectivă a cărei expresie teoretică este Leviathan (p. 59). Nu în ultimul rând, în problematică râului asistăm la o mutare de accent: râul nu mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
colectivă a cărei expresie teoretică este Leviathan (p. 59). Nu în ultimul rând, în problematică râului asistăm la o mutare de accent: râul nu mai preocupă că problema teoretică și eventual practică (la nivel moral), ci că problema a practicii politice. Vine să sugereze acest lucru ca expresia cea mai înaltă a râului este cea politică? Dar daca râul este prin definitie politic în accepțiunea lui Voegelin, cum trebuie să înțelegem că râul poate fi și extrem de banal, potrivit argumentației Hannei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
râul nu mai preocupă că problema teoretică și eventual practică (la nivel moral), ci că problema a practicii politice. Vine să sugereze acest lucru ca expresia cea mai înaltă a râului este cea politică? Dar daca râul este prin definitie politic în accepțiunea lui Voegelin, cum trebuie să înțelegem că râul poate fi și extrem de banal, potrivit argumentației Hannei Arendt? Nicolae DRĂGUȘIN Note 1 A se vedea, de pildă, Radu Preda, Comunismul. O modernitate eșuată, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009, 368 p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
University of Iași ). He holds courses of Political ideas and ideologies and Constituțional Law at the "Petre Andrei" University of Iași. Among the main books he hâș published we mention: La Roumanie du communisme au post-communisme (1998), Meandrele democrației. Tranziția politică la români - Meanders of Democracy. Political transition în România (2002), Istoria ideilor politice de la antici la moderni - History of political ideas from the ancient to the modern (2002). Nicolae DRĂGUȘIN holds aPhD în Philosophy and is Lecturer at the Faculty
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Law at the "Petre Andrei" University of Iași. Among the main books he hâș published we mention: La Roumanie du communisme au post-communisme (1998), Meandrele democrației. Tranziția politică la români - Meanders of Democracy. Political transition în România (2002), Istoria ideilor politice de la antici la moderni - History of political ideas from the ancient to the modern (2002). Nicolae DRĂGUȘIN holds aPhD în Philosophy and is Lecturer at the Faculty of Political Science (Christian University "Dimitrie Cantemir" from Bucharest), Post-Doctoral Research Fellow (University
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
era în ’97 când s-a deschis primul McDonald’s. Iar românul de când se știe vrea ce e scump: casă, mașina, femeia, mâncarea, telefonul, vacanța, etc. Mie mi se pare inteligență taxa pe fast-food până în punctul în care devine mișcare politică și motivul pentru care să rasară alte maghernițe tip Fornetti. M-am mutat în Olanda acum câteva luni și primul șoc l-am avut în supermarket. Fructele, legumele, lactatele, au cele mai mici prețuri. Dulciurile, snacksurile și sucurile au niște
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
a venit Plăcintă... sinceră să fiu mă așteptam să fie Bitang... Sincer devenea jenantă situația... și veacul are un sfârșit.. Ne bucurăm pentru o bătălie, dar războiul nu e gata. Eu cred că demisia asta a fost doar un truc politic. Suntem în al electoral. Imaginea PDL trebuie refăcuta și dacă nu acum, când e vară și toată lumea se poate poză la mare, în mânăstirile dn Bucovina, la Sibiu sau prin oricare locuri faine ... Suntem naivi să credem că ceva se
O demisie mai lungă decât veacul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82719_a_84044]
-
net/disable-magpie-cache-wordpress/ Domnule Dragoș Bucurenci, Nu știu de ce am impresia că v-ați înmuiat... În această campanie electorală v-aș fi văzut mult mai activ în a combate bătaia de joc cu care ne cam împresoară activitatea nesimțita a clasei politice. Acel moment cu Vadim Tudor ar fi trebuit să vă ambiționeze. Păi să-i lăsăm să ne calce în picioare? De ce, pentru că suntem obligați să-i votăm pe ei și nu pe altcineva? Stai liniștit că tot nu merge :)) Ce
De ce-am scos Twitter-ul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82731_a_84056]
-
-le veți găsi noi căi de comunicare într-o polemică sau poate, din contră, le veți găsi desuete. Așadar, iată câteva dintre regulile polemicii născocite de câteva minți mult mai luminate decât a mea... În orice polemică științifică, socială sau politică, discuția trebuie să se rezume la schimbul de idei și numai la acele idei care au contingenta cu problema respectivă. Părțile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii științifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce privește problemă
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
pe care le susține. Părțile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discuția de la problema în sine. Etichetarea adversarului prin menționarea școlii de gândire, clasei sociale, organizației profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii și dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar că persoana și nu ca membru al unei școli sau organizații. Nu ai
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
Chiriță, a existat în realitate, evident sub un alt nume. Cât privește problematică exproprierilor, permiteți-mi să nu mă pronunț atât asupra spiritului civic ori a nivelului de cunoaștere a drepturilor și obligațiilor ale concetățenilor noștri, cât și asupra clasei politice actuale. Aș rezumă doar, supărat, cu un șablon (termen care începe să-mi placă): „fiecare popor are conducătorii pe care ii merită”, așa cum a spus cineva mai demult. În fine... Închei cu observația că sunt conștient de așa-zisa regulă
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]