1,140 matches
-
că „schimbam un totalitarism cu altul”, astfel încât „umbra inversă a lui Stalin se întrezărea destul de clar” (p. 363). De aceea, soluția autorului este toleranța și reconcilierea - între victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-a trimis la „reeducare” la Timișoara și Iași (unde a ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de stat" tc "" tc "" În acest capitol voi prezenta susținătorii teoriei mixajului „revoluție - lovitură de stat”, mai întâi prin intermediul vocilor unor actori importanți ai evenimentelor din decembrie 1989, apoi prin intermediul unor personalități, nu în ultimul rând cu ajutorul unor analiști (ziariști, politologi etc.) care propun concepte și dosare în acest sens ale revoluției române. * În depoziția sa din fața Comisiei de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989, generalul Iulian Vlad (fostul șef al Securității) vorbește despre o mixtură de revoluție și amestec străin
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
poporului de a se rupe de trecut. Regimurile comuniste nu numai că au avut minusuri, dar au făcut poporul conștient de aceste minusuri prin eforturile permanente ale partidului de a mobiliza necontenit masele spre a se conforma cerințelor statului. Cuvintele politologului argentinian Guillermo O'Donnell (1996: 46) sînt în egală măsură valabile și în Europa Centrală și de Est: Nevoia de democrație are multe înțelesuri, dar în toate cazurile a avut un puternic numitor comun: Așa ceva să nu se mai întîmple
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi exprimat printr-un procent. Al șaselea și al șaptelea criteriu ridică întrebări suplimentare: cîte surse alternative de informare sînt necesare, cîte partide sînt necesare pentru a da posibilitatea cetățenilor de a alege, două sau șase sau, așa cum afirmă unii politologi, a avea prea multe partide face ca guvernul să fie mai puțin responsabil în fața electoratului? Dahl (1971: 7) a dezvoltat inițial ideea de poliarhie luînd în considerare două dimensiuni ale sistemului politic competiția pentru putere și participarea politică; ele sînt
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
din Europa. Astăzi, douăzeci și opt de țări post-comuniste, de la Republica Cehă și Polonia pînă la China și Vietnam, pot fi descrise ca trecînd de la o economie de comandă planificată spre o economie de piață. Care dintre aceste țări ar trebui comparate? Politologii adoptă adeseori o strategie globală care acoperă fiecare stat și mini-stat membru al ONU și care reflectă aspirația de a construi o teorie universală valabilă pe tot globul (vezi de exemplu Vanhanen, 1997). O asemenea strategie nu e relevantă aici
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
țărilor comuniste și post-comuniste. Cei mai mulți cercetători și-au concentrat studiile asupra Uniunii Sovietice. Alegerea este ușor de justificat, pentru că URSS s-a îndreptat spre comunism o generație înainte față de vecinii ei și a fost puterea hegemonică în cadrul blocului comunist. După cum politologii americani au considerat cunoașterea Statelor Unite ca fiind suficientă pentru a înțelege politica, și semnificația globală a Uniunii Sovietice a făcut ca mulți specialiști să-i acorde o importanță unică. Abordarea de tip studiu de caz a fost întărită de tendința
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cît și pentru comparații, pentru că acum există mult mai multe state rezultate din această divizare. Din nou, majoritatea oamenilor de știință s-au concentrat asupra Federației Ruse, moștenitoarea rolului mondial al Uniunii Sovietice. Aceasta are destule probleme pentru a ține politologii, economiștii și sociologii ocupați timp de o viață. Oricît de bine documentate sînt studiile de caz, fără comparație nu se poate ști cît de tipic sau atipic este un caz luat singular (Rose, 1991a). Că o țară diferă de cealaltă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
unică. James L. Gibson arată cum poate fi obținut acest lucru dintr-o multitudine de întrebări despre democrație, puse în Rusia și Ucraina. Chestionarul cu întrebări închise al lui Gibson a inclus nouăspre-zece elemente diferite, asociate frecvent cu democrația de către politologi sau apărute ca răspuns la întrebările deschise; în medie, ei au obținut 26% "nu știu" în Rusia și 28% "nu știu" în Ucraina. Întîi, întrebările au fost împărțite în șapte grupe diferite libertate, alegeri competitive, sistem pluripartidist, mass media pluraliste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
al supușilor și prin încurajarea liberalizării în cadrul regimurilor cu partid unic (vezi de exemplu Cohen, 1985; Lewin, 1991). În Ungaria, "comunis-mul-gulaș" a fost introdus într-o încercare conștientă de a minimiza marxismul în economie și de a maximiza gulașul. Mulți politologi s-au îndoit că schimbările sociale și economice vor duce la schimbări politice fundamentale. Doctrina partidului-stat era un bloc fundamental; democratizarea ar fi reprezentat sfîrșitul autorității comuniste (vezi de exemplu Brzezinski, 1969). Folosirea forței pentru a înăbuși Primăvara de la Praga
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ale noii lor democrații. Cu cît rămîne mai mult în urmă vechiul regim, cu atît e mai puțin probabil că va influența opiniile politice actuale, întărind astfel in-fluența performanței actuale asupra evaluărilor regimului (vezi Mishler și Rose, primăvara 1999). Unii politologi au afirmat că lipsa de eficiență în gestionarea transformării economice poate duce la respingerea democrației în Europa Centrală și de Est (vezi Powers și Cox, 1997). Philippe Schmitter (1994: 77) avertiza: "Hegemonia ideologică actuală a democrației poate dispărea pe măsură ce crește
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
performanțele propriu-zise ale neodemocrațiilor, iar actori dezavantajați revitalizează vechile teme autoritare sau inventează altele noi". I7.3 (Performanța contează). Dacă oamenii privesc negativ performanța regimului actual, este probabil ca ei să respingă regimul și să sprijine alternativele nedemocratice. Totuși, alți politologi (Almond și Powell, 1978; Weatherford, 1988: 5 ș.u.) afirmă că oamenii pot vedea diferența dintre politicile eronate și greșelile dintr-o constituție democratică, constituția fiind prețuită tocmai pentru că oferă un remediu pentru politici. Într-o democrație nu este nevoie
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi descrise ca fiind egocentrice, în conformitate cu paradigma economică neoclasică a societății constînd din indivizi care vor să-și maximizeze avantajele. Dacă așa stau lucrurile, sprijinul acordat regimului va fi influențat de măsurile microeconomice. Însă, în studiile asupra economiilor de piață, politologii au descoperit că comportamentul de vot este influențat și de condițiile macroeconomice (cunoscute și sub numele de sociotropice). Guvernul poate fi făcut responsabil pentru starea economică a țării, indiferent de bunăstarea respectivei gospodării. Atunci cînd inflația este mare și econo-mia
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
umană încă din Antichitate. Dezbaterile pe marginea acestui subiect au irosit multă cerneală și au umplut multe rafturi de cărți, în tentativa de a genera explicații cauzale valide asupra fenomenului. De-a lungul secolelor, matematicieni, meteorologi, sociologi, antropologi, geografi, fizicieni, politologi, filosofi, teologi și juriști au căutat o fomulă pentru pacea eternă sau cel puțin au sperat să reducă complexitatea conflictelor internaționale la o structură explicativă ordonată, dezvoltând o teorie care să ne permită să explicăm, să înțelegem și să controlăm
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
războaie? poate genera o întreagă panoplie de explicații. În timp ce istoricii tind să favorizeze o abordare descriptivă, concentrându-se pe cauzele specifice directe care au declanșat războiul de pildă, asasinarea în 1914 a arhiducelui Franz Ferdinand în cazul primei conflagrații mondiale , politologii preferă perspective mai generale cu privire la cauzele războaielor, care s-ar aplica la o varietate de situații și contexte, cum ar fi modificarea balanței de putere pe continentul european. Fără a confirma sau infirma veridicitatea unor explicații, vom încadra diversitatea teoriilor
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca (1 aprilie 1858, Palermo-8 noiembrie 1941, Roma) Politolog și sociolog italian. După studii de drept și științe politice, Mosca a predat dreptul constituțional la Universitatea din Palermo, economia politică la Universitatea din Torino, științe politice la Universitatea din milano și istoria doctrinelor politice la Universitatea din Roma. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
oligarhizării. Majoritatea organizațiilor sau a asociațiilor empiric observabile prezintă incontestabil această tendință, oricare ar fi modalitățile precise și chiar rațiunile lor. Trebuie imediat să ne întrebăm dacă anumite organizații reușesc să se sustragă în mod durabil tendințelor oligarhice. Sociologul și politologul american Seymour Martin Lipset s-a inspirat copios din lucrările lui Michels. El consideră că tendința spre oligarhizare e foarte generală și că „legea de bronz” corespunde efectiv modului celui mai frecvent de dezvoltare a organizațiilor, oricare ar fi ele
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
război, creștere economică, relațiile est-vest, oferindu-se și o viziune asupra evoluției istoriei în viitorul apropiat sau mai depărtat. Discursul aparține omului de știință temeinic informat și credibil în demonstrații, dar eseistul iese la rampă provocând cu întrebări incitante, în vreme ce politologul nuanțează constant în favoarea conlucrării, a cooperării, a consensului. Împătimit de cunoașterea științifică, autorul taxează drept folclor urban opiniile conform cărora știința îl alienează pe om. Astfel, într-o viziune simplistă, „tehnica dezumanizează și cultura salvează, înnobilând pe om. [...] Drept corolar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
celebra teorie a "sfîrșitului istoriei". Se pare că rezervorul de istorie, numit deseori și "butoiul cu pulbere" al Europei nu s-a golit încă. Diversitatea întîlnită și la nivelul vieții politice a fiecărui stat european a solicitat, din partea istoricilor și politologilor, eforturi de sistematizare și ordonare, care să ușureze înțelegerea unei realități ce se manifestă proteic. Un anume personaj de pe scena politică se impune ca sursă a dinamismului: partidul politic acest element oligarhic ce face posibil exercițiul democratic, bineînțeles, atunci cînd
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
îl constituie clasa muncitoare organizată. Clivajul dintre proprietarii mijloacelor de producție, deținătorii de averi în general, și muncitori, este cel mai studiat dintre toate fenomenele conflictuale care afectează societatea industrială capitalistă. Marxismul a făcut din acesta motorul istoriei și numeroși politologi, mai ales francezi, l-au considerat drept unică axă a opozițiilor politice. Oricare ar fi părerea cititorului în ceea ce privește marxismul sau teza axei conflictuale unice, acesta va trebui să accepte că acest clivaj dintre proprietari și muncitori apare ca fiind diviziunea
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
puternic democrația creștină. Deci, practica religioasă și nu clasa socială constituie factorul determinant în acordarea voturilor democrației creștine. Dar o coabitare în cadrul aceluiași partid între elementele burgheze, muncitorești și țărănești nu poate să nu ridice anumite probleme. B) Orizontalitatea. Tendința politologilor ar fi, după Otto Kirchheimer și Jean Charlot, de a plasa democrația creștină ca și gaullismul, de exemplu, în categoria partidelor attrape-tout. Nimic nu este mai greșit, după părerea noastră: apelul creștin-democrat, dacă depășește frontierele de clasă, nu se adresează
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
iunii sovietice și supraviețuirea Imperiului colonial țarist au șocat profund observatorii care uitaseră un aspect esențial: o parte a Occidentului se găsea inclusă, după 1945, în categoria "Țărilor de Est" constituind, de altfel, obiect științific pentru o întreagă serie de politologi specializați în această regiune. După destrămarea Imperiului Sovietic, politicienii și jurnaliștii au descoperit, cu uimire, existența unei Mittel Europa. De fapt, două categorii ale vechii geopolitici au reapărut după "dezghețul" politic survenit în Est: Țările Baltice Estonia, Letonia, Lituania și
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în M. Grawitz, J. Leca (coord.), Traité de science politique, vol. 3: L'action politique, Paris, PUF, 1985. 12 sudeți populație germană stabilită în Cehoslovacia la granița cu Boemia. Regiunea a fost anexată Germaniei între 1938-1945. 13 Gaetano Mosca (1858-1941), politolog și om politic italian. A rămas celebru prin "teoria elitelor", opusă celei a lui V. Pareto. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- DANIEL L. SEILER Partidele politice din Europa 6 1
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și suferințe, în fine, cu forța minții sale generatoare de idei, sunt câteva dintre cele mai importante aspecte pe care încearcă să le sugereze studiul de față. El speră să depășească imaginea, deseori cultivată de istorici, dar mai ales de politologi, a unei Europe fărâmițate, a unui continent compus din multe, prea multe nuclee culturale. N-am putea spune că nu s-au scris cărți excepționale care au căutat să demonstreze dimensiunile reale ale vieții spirituale europene. Din păcate, numeroase sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
În România”, care Încearcă să răspundă unuia dintre clișeele persistente ale antisemitismului contemporan. Autorul explică unele probleme a ceea ce el numește supraprocentualitatea evreilor Într-o anumită etapă de Început a comunismului În România. O analiză pertinentă a culturii antisemite face politologul profesor George xe "Voicu"Voicu 3. Cartea sa se ocupă de problematica discursului politic În perioada postcomunistă, dar are și un capitol de analiză a fenomenului În comunism. G. xe "Voicu"Voicu demonstrează falsitatea așa-zisei rezolvări prin tăcere a
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Cartea de aur a Societății sunt înscrise nume de rezonanță în arealul țărilor latine care au arătat considerație pentru țară și poporul român dintre care: Prof. S. de Sèze președinte al Societății Franceze de reumatologie (Paris), Prof. George Uscătescu (Spania), politolog Silvio Berlusconi (Italia), Dr. Emil P. Rațiu (Roma), Prințul Dimitrie Sturza (Elveția), Prof. George Emil Palade premiat al premiului nobel, Preot Radu Mironovici (Germania), Prof. Anghel Rugină (S.U.A). Programul Gintei Latine s-a bucurat de participarea colaboratorilor din
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]