521 matches
-
biroul și radioul la care se difuza muzică de Wagner Înainte de emisiunea Partidului, s-au pus În calea mea ca o adevărată barieră umană, neliniștiți la gândul că aș putea să-l insult pe vreunul dintre locatari cu hainele mele ponosite și manichiura făcută de mine Însumi. — Așa cum scrie și pe plăcuța de afară, aici e o clădire privată, mârâi Grasu’. Nu am fost impresionat de eforturile lor reunite de a face pe durii cu mine. Sunt obișnuit să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pune cizmele roșii cu toc pe care cine știe din ce gunoaie le-o fi găsit și pleacă, Thomas o plătește nemțește și eu mă întreb ce face fata asta cu banii, fiindcă de când o cunosc umblă cu aceleași haine ponosite, nici măcar o pereche de încălțări noi nu și-a cumpărat, nu mai rămân nici eu după ce pleacă ea, Thomas e mult prea ostenit ca să mai facă conversație, Început de decembrie, La Dali, la cafenea, îmi place să trec mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la intrarea în blocul ei, a dat peste un bărbat care dormea în prag. Același om care fusese acolo și zilele trecute. Doar că era mai tânăr decât își imaginase ea. Palid și slab, strângând în brațe pătura lui portocalie ponosită, părea aproape un copil. A căutat prin rucsac și a scos o liră, pe care a pus-o ușor lângă capul lui. Dar poate îi va fi furată, se îngrijoră ea și o mută sub pătură. Apoi, pășind peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a Îmbrăcat cu cele mai sobre haine și a ieșit la marginea orașului (a textului) să se Întâlnească cu Mephisto; mă ridic repede, Îmi pun pe mine trenciul ponosit de student sărac, ies din convent pe Matei Basarab spre Călărași; când să dau cotul, se deschide o fereastră chiar În nasul meu, „Afurisitule!“, aud aproape de ureche ca un miorlăit „nu mă lași să dorm!“; niște ochi stranii mă fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poate s-a sinucis, încercă o explicație Franciscovich. Sau poate că a tras un foc doar pentru a ne face să credem că s-a sinucis și de fapt ne așteaptă înăuntru, gata să tragă. Avu apoi aceeași viziune: ușa ponosită a sălii deschizându-se și oferind vederii lumina palidă de pe fața vineție și rece a victimei. Iată principalul motiv pentru care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio. - La asta mă gândeam și eu. Bine. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a dreptul, căci rareori ieșise din casă „într-o zi atât de frumoasă”, chiar și înainte de accident. Rhyme spuse: - Glumeam. Thom, poți să aduci dubița, te rog? - Nici nu trebuie să mă rogi, răspunse asistentul. Privind în jur prin sala ponosită, Rhyme observă o femeie foarte voinică de culoare privindu-i insistent. Se ridică încet de la locul ei și veni lângă ei, așezându-se lângă Sachs. Făcu un semn cu mâna către Rhyme și îl întrebă dacă el era polițistul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sunt În inventar. E iarnă și pe ei i-au apucat inventarele, tramvaiul 15 a deraiat la Sfântul Ștefan și circulația este oprită, Mătasea Populară iese din schimb. Te zvârcolești prin zăpada grea și prin mulțimea de oameni care bântuie ponosită, spre Hala Traian. Azi ai dat lucrare la Socialism. „Clasele sociale și lupta de clasă În perioada de trecere de la capitalism la socialism”, n-ai scris nimic, ai apucat să copiezi doar că „tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus că intelectualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un „scuzați-mă“, m-am strecurat pe lângă ea și m-am așezat alături. Marți ne-am întors pe aceleași locuri și ne-am zis bună dimineața. Miercuri, o ajutam să își dea jos și să își pună haina. Era la fel de ponosită ca și costumul pe care îl purtase în prima zi. Mutase gulerul de blană mâncat de molii la haină. Când curtea făcu pauză de prânz, joi, am întrebat-o dacă ar vrea să mă însoțească. Ezită, apoi zâmbi. Era zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Frank să fie eroul în lumea asta și dragul meu de Fritz să fie bătaia de joc. De asta am venit - să îl aud pe Otto Frank când recunoaște adevărul. Am rămas uitându-mă la ea. Astăzi purta costumul albastru ponosit, pe care îl alterna cu cel maro și uzat. Mă întrebam de unde găsise banii ca să facă această călătorie. Nu din pensia lui Pfeffer, eram gata să pariez. Împrumutase de la prieteni? Amanetase bunuri? Nu purta bijuterii, cu excepția unei verighete simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o boală malignă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
senzația că uitase să verifice esențialul. Dar nu știa care era esențialul. Cu toate că În clipa aceea simțea că ignoranța sa era mai subțire ca oricând, asemenea unei perdele de dantelă În spatele căreia se mișcă niște umbre. Sau asemenea unei haine ponosite, care acoperă trupul, dar nu-l mai Încălzește. Și simți până În adâncul sufletului cât de mult Își dorea să continue să nu știe. În timp ce urcau la etajul trei, Fima puse pe neașteptate mâna pe umărul lui Uri, care părea obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mașină și m-am uitat în jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe o cărare până la un grajd. O femeie îmbrăcată cu o geacă ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el Întotdeauna pe slujitorii noi, căci e În stare s-ți dea mai mult decât poți să duci. În ultimul an, casa fusese Închiriată sau Împrumutată mai multor locatari ocazionali, Îngrijită de servitori temporari, și avea un aer de neglijare ponosită care o făcu pe Joan Anderson să se Încrunte de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
House (care nu avusese niciodată o baie propriu-zisă), dar Îi lipsea personalitatea. Nici Kiki, nici Emma nu păreau să se simtă În largul lor În ea și mobila familiară, pe care o aduseseră cu ei din Hampstead, avea un aer ponosit și inadecvat. În Hampstead, atelierul fusese centrul locuinței - o Încăpere unde se făcea muzică, se citea și se primeau oaspeți, dar și un loc de muncă. În Oxford Square erau mai multe camere, fiecare cu funcția ei, definită după modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reprezenta tipul clasic al acestor indivizi cu totul șterși ca personalitate din estul țării: avea o față rotundă și anostă, ca o gălușcă de Norfolk; ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
semne pe față, pe spate, pe suportul gîndirii, pe ochi. Și vorbea și de cultură, În adîncime, iată cine are grijă de cultură În România de azi, de ieri și de mîine, născocitorul de cult și invitații săi culți și ponosiți, dintre care unii ar trebui să se simtă mai bine post-mortem. Și nu se simt mai bine În poziția definitiv orizontală deoarece nouă ne lipsește ce-am zis că ne lipsește, cu organe accesorii cu tot. Adrian știe asta. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu o agrafă și nu-și ridică privirea. — Are programare? — A Întrebat de dumneavoastră În mod special. — Așa deci? La naiba. Asta se Întîmpla cînd Îți spui numele prea liber. Unde e? — A zis că nu intră, pentru că-i cam ponosită. — Ei, nu poate fi prea ponosită pentru locul ăsta. Spune-i că nu sîntem pretențioase. Totuși, ar trebui să-și facă o programare. Domnișoara Chisholm intră În Încăpere cu o hîrtie În mînă. M-a rugat să vă dau asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de fapt sora mai mare a Cocăi, îmbătrânită de zile, nu mai făcea față treburilor gospodăriei lui și bruta fără pic de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai sunt încă oameni pe care J. Crew n-o să-i îmbrace niciodată. N-am vrut să mă prindă cu cutiuța în mână. Am strecurat-o în buzunar. Puteam s-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]