5,976 matches
-
limba greacă. Poate unul dintre profesorii tăi de la Arsakio, poate mama ta, care făcuse strălucite studii la Constantinopol. Ea crescuse în sânul unei societăți cultivate și prospere, atașată cu înflăcărare de memoria greacă. Tu-mi iertai mai ușor glumele pe seama popilor decât greșelile. Nu vreau să spun că-ți lipsea fervoarea religioasă, erai totuși mai puțin mâhnită când condamnam biserica decât atunci când maltratam limba. Râdeam, forțat, de câte ori lăsai să-ți scape vreun cuvânt turcesc. Mă prefăceam că nu-l înțeleg. -Ce
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Balamucul e vesel, iar poezia trece în anecdotă absurdă, dar hazoasă: "Au scos din lac un paznic mort./ Râdeau nebunii - ca nebunii./ Și clopote trăgând de mort,/ Vreo doi s'au spânzurat de funii.// L-au îmbrăcat apoi frumos,/ Și popii rugăciuni îi spun./ Nu știe nimeni că-s Christos/ Ș'am să-l înviu - că era bun." Poanta fină, cît să te ții suspendat în ea între o lume cu tristeți și alta deja cu mințile băute, se face șarjă
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus, uneori mitizat - față de ceilalți. Zăbovește cu gîndul nu doar asupra închistării oamenilor bisericii (ca atunci cînd își spune că "în străfundul lui", Boccaccio tot popă rămăsese) sau asupra practicilor religioase - de oameni orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul scrierilor de valoare, personalitatea istorică, întrupată într-un personaj complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
au fost primele victime tragice. Absurditatea (continuă) e că, pentru aceasta, papa, ultimul, și-a cerut iertare. Absurd, deoarece... nu-nvie morții, e în zadar, copile... O dată, un șofer, la drum lung, m-a întrebat de ce toți tiranii, ca și popii, au fost bărboși. Cică, să-i explic... Eram pe la Nehoiu. Ce să-i fi zis?... în sinea mea, mă gândisem că Luther nu avea barbă... Era un imberb. Și susținea că trupul este adevăratul lăcaș sfânt al omului... * Pe urmă
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
descrieri ironic-eufemistice sau comic-hiperbolice circulă în diverse faze ale limbii, înnoindu-se pe aproape aceleași tipare. Unele formule și expresii sînt atestate de mult: la Anton Pann (a merge pe două cărări, a umbla cu ochii logodiți), la Creangă (unde popa Buligă, zis și Ciucălău, e "tămîiat și aghezmuit gata dis-dimineață") sau la Caragiale (prin cetățeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieșit din uz (a lua luleaua neamțului
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
dedat tentațiilor, de neoprit din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o aduce fiecare actor din
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
fiecăruia, a mașiniștilor, a tehnicienilor care fac manevre complicate într-o hală transformată într-un scop nobil, în care s-a mutat cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
dedat tentațiilor, de neoprit din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia pe care o aduce fiecare actor din
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
fiecăruia, a mașiniștilor, a tehnicienilor care fac manevre complicate într-o hală transformată într-un scop nobil, în care s-a mutat cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Sunt minimaliste, nu ai suficiente surse și puncte de vedere, sunt chiar forțate pe alocuri" (wordpress.com); "asta e o prezentare minimalistă, e ca și cum ai zice că poezia Luceafărul e despre o stea" (weblog.ro); "superstiția pseudo-religioasă încurajată acum de popi cu o cultură minimalistă înlocuiește spiritul hieratic" (asymetria.ro). Termenul poate fi folosit în mod impropriu cu intenție ironică: "Toate aceste filme sînt făcute cu fonduri minimaliste, mizerabiliste" (observatorcultural.ro). În fine, se poate produce și fenomenul invers, semnificația apreciativă
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii. Povestea vorbii, varianta interbelică, de pildă, cea din 1936, de la Scrisul Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se împuținează pe măsură ce trăiește. Acestei lumi, salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
etimologie: varianta etimologică primară a formei-titlu este de fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă, haplea etc.) creează probleme de flexiune și articulare, din cauza contradicției dintre trăsăturile formale tipice femininului și sensul masculin. Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
des capul. Puține popoare cu frică de Dumnezeu au în ele tendința asta de a lua în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
frică de Dumnezeu au în ele tendința asta de a lua în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți vorbitori ai limbii române. Parlamentul să învețe!... Vorbe în pustiu, însă. Să luăm glumeața observație pe care și copiii în creșterea lor rapidă o deprind... Să nu faci ce face popa... E ca o dogmă populară. Nici nu trebuie să știi carte. O doamnă în vârstă, amintindu-mi vorba aceasta, cuvânt cu cuvânt, plus repetiția - iar proverbele, se știe, nu au nevoie de stil, lor nepăsându-le de acesta, adoptând stilul
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
nu trebuie să știi carte. O doamnă în vârstă, amintindu-mi vorba aceasta, cuvânt cu cuvânt, plus repetiția - iar proverbele, se știe, nu au nevoie de stil, lor nepăsându-le de acesta, adoptând stilul lor... să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
O doamnă în vârstă, amintindu-mi vorba aceasta, cuvânt cu cuvânt, plus repetiția - iar proverbele, se știe, nu au nevoie de stil, lor nepăsându-le de acesta, adoptând stilul lor... să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
adoptând stilul lor... să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente. Dacă toate acele înalte preasfinții... le-am tunde,... dacă le-am rade,... dacă le-am bărbieri,... ce ar mai rămâne
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]