4,015 matches
-
defel blîndă: N. Carandino și Andrei Ciurunga. "N. Carandino, arestat în '47 pentru crimă de trădare, a fost eliberat în '56. Iar în 5 martie '53, la moartea lui Stalin, s-a îmbrățișat cu bucurie cu gardienii și a primit porție dublă de mîncare. Cu toții au avut de ales zwischen Macht und Ohnmacht, între Putere și neputere. Altfel zis, neputință. După 23 august '44, li s-a interzis să publice cu numele deja consacrat lui P. P. Panaitescu, Vladimir Streinu, Radu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
iar Antoniu conștientizează treptat amăgirea: nimeni nu le va schimba viața și, în plus, rătăciții din ghetou nici nu doresc acest lucru, deoarece pentru ei "libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă zilnic, în porții egale, gîndindu-se că, oricum, e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pămînt, să mănînci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți înflorească în plămîni tuberculoza ca un trandafir, decît să te schimbi peste
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă În pădure. Christina se arăta Însă de fiecare dată la fel de sigură și Încrezătoare, neclintită În hotărîrea ei, Încît seara, cînd Înșira din nou tăcut pietricele de felurite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În formă de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-i schimbe cineva viața. Nu vrea. Nici Plăcințica nu vrea asta. Nici Ben nu vrea și nici chiar ceilalți locuitori ai ghetoului, pentru care libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu Își dă seama că a vorbit prea mult și că Plăcințica nu-l mai ascultă. Își usucă părul și hainele la soare și pare nerăbdătoare să o pornească la drum cu cartonul la subțioară. Într-un târziu, Împart În porții egale o chiflă, o bucată de brânză și o roșie. Mănâncă În tăcere având grijă să nu se risipească nici o firmitură, apoi fiecare Își numără bănuții ce le-au mai rămas. -Să știi, sunt un netrebnic, o gorilă sinistră, rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
literatură...ân fine, deși cunoaște bine tot ce este scris acolo, a fost foarte fericit să mai citească odată datele biobibliografice ale marelui scriitor. Citirea lor l-a răscolit. Și-a amintit de dispariția celui cu care a Împărțit În porții egale timp de cinci ani, existența. L-a acceptat pe bătrânul Kawabata, Își aduce bine aminte, din capul locului, când se săturase de singurătate și simțea nevoia unei prezențe. Simțea nevoia ca după o zi de cerșit, de așteptare Încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când cu Închiderea ghișeului. Antoniu, deși obișnuit cu cerșetoria, și cu mizeria, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și un copil pe care amândoi Îl iubeau. Dupî cum ăți spuneam era iunie, și parfumul râspăndit de florile de tei ămi dâdea o stare ciudatî, ca o plutire pe deasupra lucrurilor, așa cum au probabil drogații, dupî ce și-au injectat porția zilnicî de narcotice. Eram tănâr, și mî găndeam la viitor ca la ceva foarte ăndepârtat, dar ăn nici un caz nesigur. Terminasem printre primii pe țarî facultatea și aveam toate șansele sî râmăn asistent la o catedrî importantî și, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pastă din aceea lipicioasă pe partea zimțată a pieptănului, pe care apoi mi-l Întinse. Dar eu am părul mult prea creț, așa că rezultatul lăsa de dorit. I-am cerut mai multă pomadă, hotărât să arăt bine, apoi Încă o porție. Până la urmă m-am dat bătut și i-am returnat pieptănul, dând din umeri. — Lână, fu singurul comentariu al lui Anton. Ar fi mai indicat să lași chestiile astea pe seama unor domni ca noi. Arăți de parcă acum ai fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu palme crănțăninde. Din fericire Ivan era atât de prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să-ncepem urcușul spre autostrada Pulaski, o țineam deja strâns, în pumn. Ținând cont de satisfacțiile deosebite ale zilei, ai fi putut crede că îmi căpătasem porția de plăcere și că făcălețul era ultimul lucru la care să-mi stea mintea în seara aia, în drum spre casă. Bruce Edwards, un prinzător nou din echipa de tineret-rezerve - și exact ceea ce ne trebuia nouă (noi fiind Morty, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de când chipeșul și cherchelitul de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea cu fructele din două porții de crușon, a strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce se punea la cale și - vai, târfă înfierbântată! cocotă depravată! aventurieră descreierată ce e! - s-a lăsat prinsă cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Trăsnet! Cu-atât mai bine! N-are decât s-o care în sânge, pe neștiute, colo sus, în munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de jena de-a fi fost jinduită doar În vis și, mai presus de toate, de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva familiar. Ea-și Înfruntă porția de spaimă din acest târg Întinzând mâna și atingând fața lui Myatt cu o gratitudine care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus. Nu prea mi-era foame. Să comandăm niște șampanie? am sugerat. —Vă aduc comanda imediat, spuse chelnerița, Întorcându-se scurt pe călcâie. — Nu știu dacă sunt În stare să nu-i spun nimic lui Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon de la room-service. Două porții de ouă jumări și salată de fructe, vă rog... nu, cu gălbenușuri cu tot... iar pâinea prăjită pe grătar... mulțumesc. A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două porții din orice. În timp ce Îmi sorbeam din cafea și priveam cealaltă ceașcă, mă simțeam de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul din sacul de sub chiuvetă. Două sute de miligrame de sare la porție. O sută cincizeci de calorii de grăsimi. Nici eu nu am habar ce caut, dar, ca toată lumea prezentă la fața locului, încerc să descifrez un tipar. Vezi chestia asta? zice Duncan. Și-mi întinde un șpalt din pagina de restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet, grație aducerilor aminte, pasaje din Cîntarea cîntărilor. Cum doriți strînge din umeri chelnerul, plecînd. Tovarășe chelner! i se adresează studenta, închizînd cu zgomot caietul de curs. Vreau două porții de ochiuri proaspete, evident, două sute de cașcaval și două cafele. Chelnerul ar vrea să spună ceva, dar privirea calmă a fetei îl dezarmează. Înclină din cap, semn că a înțeles, și pleacă. Alo! strigă șoferul în telefon. Alo, garajul? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a adus borcanul cu brînză de oi și gogoșarii în oțet, făcînd porții, cîntărind din ochi brînza pusă în farfurii, mai luînd înapoi cu lingura acolo unde i se pare că-i prea mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz, că-i crește prețul. Ce,-s prost!? Dacă sosesc plugurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoasă, care, pînă acum, nu i-a onorat cu nici o comandă. Ce zici, dai gogonelele? șoptește la urechea ei Pavel. N-am decît șaișpe gogoșari, că unul l-a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]