60,135 matches
-
pun ușor un picior pe ciment, privesc în stânga și în dreapta, fluierând ca să-mi ascund neliniștea, trenul stă pe loc, în jurul meu alț pasageri coboară liniștiț și atunci mă hotărăsc să pun jos și celălalt picior și în clipa aceea trenul pornește ca din pușcă. Și cel mai rău e că toate bagajele mele se aflau în tren. Trag o înjurătură zdravănă, căci am rămas singur pe un peron care s-a golit dintr-o dată, și atunci mă trezesc. Uneori, când lucrăm
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în substanța operei, practic inepuizabilă în orizontul interpretării? Într-un eseu din Oceanografie, Mircea Eliade ia în discuție chestiunea, pornind de la Cîntarea cîntărilor, un poem nupțial în primă instanță, care cuprinde, totuși, structuri mistice, alegorice, ecleziastice: „Privit printr-un anumit punct de vedere, poemul se transfigurează îndată, capătă alte valori, altă orientare și cu totul alte intenții. Dar cine ar
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
îmi amintește de culegerile de texte comentate pentru diferite admiteri. Este vorba de o lucrare care propune o metodă riguroasă de abordare a magicului voiculescian (având drept punct de plecare teoria blagiană despre mit și magie din Trilogia valorilor), care pornește de la "banca de informații" a filologului de profesie. Caracteristica din urmă, însă, este și sursa impresiei despre care vorbeam mai sus: prea mult din profesorul de română transpare din rândurile cărții și prea puțin din criticul literar a cărui voce
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
nu duce prea departe raționamentul de mai sus). Mizantropul este, dimpotrivă, o comedie a vorbirii și a minciunii. O comedie abisală, aș adăuga, fără să mă îndepărtez prea mult de spiritul considerațiilor lui Toma Pavel. Disputa dintre Alceste și Philinte pornește de la atitudinea pe care cei doi o au față de cuvinte, nu față de lucruri, întîmplări. Și «drama lui Racine se constituie, de la început, doar din vorbe, declarații, minciuni, perifraze, mărturisiri» (p. 31). Fedra este considerată o tragedie a vorbirii, în care
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația cotidiană în cea de-a doua (pe care o consideră și principală). Dacă multe dintre afirmațiile sale ne fac uneori să zâmbim, nu e mai puțin adevărat că altele se dovedesc extrem de pătrunzătoare și de seducătoare, iar ansamblul
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
considerație pe care o are pentru propria-i existență precum, din perspectiva autorului, este cazul lui Goethe. Premisa fundamentală a tuturor acestor considerații, baza care le face posibile este, foarte original la data apariției, aceea a bisexualității. Ideea ca atare pornise se pare de la Wilhelm Fließ, bun prieten cu Freud, iar acesta din urmă o discutase cu Swoboda, care la rându-i i-o transmisese lui Weininger. Urma ca ideea bisexualității să se întoarcă în toamna anului 1901 la Freud, sub
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
izbucnesc în râs, pentru că totul e un joc, și-i povestesc în șoaptă traseul său rapid prin pleoapa mea: ce cauți aici, jerpelito, răutate, ce vrei să arăți cu zigzagul ăsta Pungășițo exclamă Marta; șmecherițo exclam eu, și deodată ne pornim amândoi, râzând complice și reconfortant. Cu o veselie cam improprie în cazul meu, pentru că nu este deloc ușor să ții în frâu o asemenea fosfenă, mai ales după ce i-am zis stai cuminte, odihnește-te, că mâine trebuie să ne
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi de acces către miezul demonstrației sale. Șalupa hobbessiană pornește de la acuzația adusă unor marinari britanici în 1884 de a fi ucis și mîncat, împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși, un secol și ceva mai
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese pestrițe ca insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
Conștient de aceste riscuri de interpretare, autorul ține să își ia toate măsurile de preacauție. În Prefață el face cîteva considerații de teoria romanului care, fără a fi din cale afară de originale, sînt, în contextul actual, mai mult decît necesare. Pornind de la premisa de bun simț că dincolo de toate trucurile narative experiența de viață a autorului se află în interiorul oricărui text, Liviu Antonesei concede că "nu există decît literatură «realistă», de fapt numai «autobiografică»" ( p. 11). Dar, ține să precizeze autorul
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
neapărat un pesedist-standard. În ciuda originii sociale nu foarte elevate, el a făcut serioase eforturi de-a abandona lumea din care provine. Am putea vedea în el chiar un erou de roman tradițional. De ce nu, un Julien Sorel, ori un Rastignac pornit să cucerească metropola. Asemeni acelei categorii de eroi, dl. Năstase și-a pus la bătaie calitățile. Nasul fin l-a împins mereu spre zonele unde putea dobândi, cu eforturi minime, profituri maxime. Căsătoriile cu progenituri ale elitei comuniste (mai întâi
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
raci, pietrișul acela inform care umple ecartamentele. Se Înfrigura esplanada de antracit umed, hașurată de linii de oțel și îndemnîndu-te la drum, ca și cum ar fi fost niște prelungi magneți ce atrag materia mișcătoare de pe peroane, încă nehotărîtă dacă să o pornească sau nu. "Nu, pentru Dumnezeu Încă o călătorie Nu", îmi striga sufletul ascuns între rugii aprinși. În afară de absurdele soluții de evadare ale vieții, care n-au avut cum să dureze, pentru că niciodată n-am putut să mă statornicesc în ele
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
că de Paștele din 2003 ar putea obține același succes de masă ca în perioada Crăciunului din 1989. l Evident că după acest pas înainte al extremiștilor din UDRM, extremiștii din PRM vor exulta. Dar nu cumva vor face asta pornind de la complicitatea nu se știe cît de involuntară a udemeriștilor cărora nu le-a mai rămas decît extremismul pentru a-și continua cariera politică?
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
colțul său de libertate", întrucât îi îngăduie să fie sincer, neprecaut, netemător că i-ar putea fi ghicite ambițiile care-l muncesc, "voința de mărire", fascinat cum este de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
așa e, dar și-un moșneag străfund". Îmi asum riscul de-a nu fi înțeleasă decât anapoda, să vă înfuriați și pe mine, căci textul acesta nu mă îndreptățește, cum, n-ar inspira pe nimeni să vă spună lucruri măgulitoare. Pornind de la titlul ușor aiuritor, apoi acel ciob de clipă și acel inestetic aranjament sonor C-apoi, și nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul nemțesc cu căsuțe adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
peste sătucul dinăuntru, când am descoperit pe peretele din fața patului tabloul. Era un tablou în care te puteai pierde, într-atât de departe, peste atâtea meleaguri te ducea privirea. Dus parcă de mână de Sibyle, am început să-l cutreier pornind pe cărarea ce mergea spre o moară, o zidire de piatră cenușie, ca o cetățuie ridicată deasupra apelor întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
tot soiul de necazuri și trăiește de azi pe mîine, deși mult prea cinstitele noastre statistici vor să-l convingă de contrariul? Să rățoiește și el la cine poate și filosofează neguros că răul cel mare nu e sus, ci pornește de jos, unde totul merge prost. Or, dacă lucrurile ar sta cu adevărat astfel, România ar fi o țară neguvernabilă. Ceea ce nu e cazul. Atît doar că dacă noi, cei de jos, ne pierdem încrederea unii în alții, cei de
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
este pus la loc în sertarul lui, devenind un individ despre care se vorbește la persoana a treia. Rolul naratorului va fi preluat, prin detașare, de autorul însuși, care se va apropia de cititor și îi va șopti: deși am pornit de la realitate nu uita că ai de-a face totuși cu fictivul. Cu toate acestea, schimbarea este explicabilă: acest personaj nu a fost decât un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
care, de emoție, regina scapă buchetul de flori din mînă. Printre fragi și celestine ne dezvăluie secretul unei istorii de dragoste codificată într-o carte de bucate. Povestirea care dă titlul cărții e cea mai reușită din întreg volumul și pornește de la secvența din Pisica neagră, pisica albă în care un porc mănîncă, pe marginea drumului, un trabant. E o poveste veselă despre viața, uneori nu atît de veselă, a oamenilor în Europa de Est, descoperită de un turist extravagant, ajuns la Plopeni
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
prizonieri ai trupurilor noastre într-un moment de istorie", plonjați într-o dezorientare cosmică ( " Cum am ajuns pe planeta asta?"), dizolvați de senzația dezamăgitoare că "nu ni se întîmplă nimic" ? În timp ce scenaristul netalentat scrie un scenariu cu psihopați-arme-sex-crime-urmăriri etc., scenaristul-artist, pornind de la o carte scrisă de o ziaristă new-yorkeză despre un cultivator exotic de orhidee, vrea să scrie ( și, evident, bîjbîie, nu știe cum și ce) un scenariu din care oamenii să înțeleagă "cît de uimitoare sînt florile" ( "Chiar sînt?", întreabă
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
Scriu pentru că sensul pe care îl dăm noi vieții e un sens necunoscut vouă, și scriu ca să-l lămuresc, să-l încălzesc, să-l feresc de gheața reumatică a filozofiei voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]