1,055 matches
-
-ai, drăguțo? schimbă ea foaia însetată și pofticioasă. Îi pomenise Nicole că la Mariuța-n curte împărățește un pom bătrân, dar tot rodnic, un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură Bun drum! și zâmbi larg făcând trei cruci mari. -Dar, Nicole, rămâne de vatră?! Parc-așa se spune, nu? Ai încredere? o chestionă Lixandra. -E prietena mamei, sării eu cu precizarea. Se știu
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
odată, că m-ai îmbătrânit cu viața asta lungă a ta. Vorbele incredibile i se înfigeau în adâncul creierului ca niște piroane. Niciodată nu-i vorbise gineri-său așa. Numai vorbe mieroase și atenție grijulie de câte ori venea și le umplea portbagajul. Acum...ce l-o fi apucat? În aceste condiții, sufletul lui moș Ion deveni tot mai ușor și-ncepu să urce spre gură sau, oricum...să fie gata de plecare. Ar mai fi vrut să rămână în trupul aproape uscat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
înregis- trate. Atunci ?!!! Misterul era deplin. Gânditor își luă ranița în spate și privi la pietrele care erau ca și înainte. Trebuia să revină ... Drumul până la mașina parcată pe o margine a drumului, l-a parcurs cu repeziciune, des- cuie portbagajul punând înăuntru ranița. Abia aștepta să ajungă acasă, să descarce imaginile, dar mai întâi trebuia să răstoarne ciupercile în chiuvetă și să le asigure apă pentru a nu se usca gândindu-se că o să petreacă ceva timp în fața monitorului Privi
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
continuă o tradiție din perioada comunistă, când ”dizidenții” Pleșu, Blandiana sau Dinescu erau trimiși de ofițerii DIE pe la congrese internaționale în țări capitaliste sau Indonezia să reprezinte cultura oficială de partid comunist. Asta dacă nu venea mașina ambasadei sovietice cu portbagajul plin de icre negre să nu crape unii ”dizidenți” de foame. În 1989 dizidenta Ana Blandiana participa, ne spunea Constantin Barbu, la Congresul mondial de poezie de la Macao din Asia, așa ”rezistenți” ar fi vrut să fie tot poetul român
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
petrece o luptă pentru apărarea vieții și o întrupare a diavolului în om. Procedeul prin care George Natsis îndepărtează aceste impresii este reculegerea în amintirile muzicii. Savoarea e aleasă din viață, de către George Nastis, prin muzică. Muzica este pentru compozitor portbagajul montat la conștiință, care îi slujește să transporte în călătoria vieții, viața însăși! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (colaj foto: Sebastian Oros) Referință Bibliografică: George Natsis. O muzică a tot...! / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
asta pe Luke. Și un frigider Încorporat. Exact În clipa În care ajungem la poarta blocului nostru, Îmi sună mobilul, și sar de trei metri. Prea mare coincidența. Precis e detectivul, care vrea să-mi spună că se află În portbagajul automobilului. Sau În clădirea de vizavi, cu o pușcă cu lunetă ațintită asupra lui Luke... Încetează. N-am angajat un asasin. E În regulă. Chiar și așa, În clipa În care Îmi scot telefonul, Îmi tremură mîinile. — Ăă... alo? zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mine, cozile de la benzinăria Favorit din Drumul Taberei. Stăteai și înjurai până-ți venea rău, nu mai vorbesc de conflictele între șoferi iscate din te miri ce... Dacă, în sfârșit, apucai să iei, puneai, o dată plecat la drum, canistrele în portbagaj. De aici, riscul ca, la un eventual accident, să se producă o explozie devastatoare... În ultimii 7-8 ani ai regimului apăruseră restricțiile de circulație: într-un week-end circulau autoturismele cu număr „cu soț”, în weekendul următor cele „fără soț”- încă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ele foarte lungi și subțiri, marfa se termina repede, oamenii cumpărau sacoșe întregi, stăteau de mai multe ori la rând. De ce? Pentru că pâinea trebuia stocată și trimisă la țară, ca hrană pentru oameni și porci - de Crăciun te duceai cu portbagajul plin de pâine și luai în schimb, de la eventualele rude, hălci din tradiționalul râmător, îți umpleai frigiderul de sărbători... De câte ori nu mă duceam astfel cu ai mei la rudele de la Ciorani-Prahova, o comună de pe malul Cricovului Sărat, cu Lada noastră
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
transparent, cu un minuscul microfon la un cap și fire ce duc de la un tranzistor de amplificare la celălalt. Tubul se introduce în orificiile create anterior în lemn sau plastic. Sisteme speciale se folosesc pentru aparatele de înregistrat aflate în portbagajele mașinii. Microfoanele se plasează în interiorul portbagajului și de la ele sunt fire mascate ce duc spre aparatul de înregistrat. Șoferul părăsea mașina în timpul discuțiilor, dar, fiind omul serviciilor secrete nu uita să-și regleze sistemul de lucru. Emițătoarele în spațiul liber
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
un cap și fire ce duc de la un tranzistor de amplificare la celălalt. Tubul se introduce în orificiile create anterior în lemn sau plastic. Sisteme speciale se folosesc pentru aparatele de înregistrat aflate în portbagajele mașinii. Microfoanele se plasează în interiorul portbagajului și de la ele sunt fire mascate ce duc spre aparatul de înregistrat. Șoferul părăsea mașina în timpul discuțiilor, dar, fiind omul serviciilor secrete nu uita să-și regleze sistemul de lucru. Emițătoarele în spațiul liber. Emițătoarele clandestine se vând la prețuri
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
îl construise cu piatra umedă a imobilelor pariziene, ci o vilă cu un etaj, la capătul unei grădini dominate de mai multe mănunchiuri de palmieri tineri. Dincolo de grilaj, la stânga aleii înguste ce ducea spre casă, era parcată o mașină cu portbagajul deschis, pe care un bărbat, întors cu spatele, tocmai îl curăța cu ajutorul unui mic aspirator ce te ducea cu gândul la o stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul s-a întors, a scos aparatul din priză lăsându-l în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deschis, pe care un bărbat, întors cu spatele, tocmai îl curăța cu ajutorul unui mic aspirator ce te ducea cu gândul la o stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul s-a întors, a scos aparatul din priză lăsându-l în portbagaj și, în loc să vină către mine, ceea ce mi se părea firesc, se îndreptă spre o gheretă din cărămidă de culoare deschisă, care străjuia grilajul și aproape că dispărea sub frunzele unei plante agățătoare. I-am auzit vocea lângă ureche, la interfon
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
evidență a ceea ce tocmai vedeam: bărbatul de cincizeci de ani, cu păr tuns perie, un om corpolent pe care o cămașă cu mâneci scurte, albă și deschisă la piept, îl făcea aproape pătrat, omul care-și plimba aspiratorul pe mocheta portbagajului și care îmi aproba acum explicațiile cu câte un „okay“ tărăgănat, omul ăsta era Val Vinner! O ființă aproape fabuloasă prin răul pe care-l făcuse, prin dimensiunea a ceea ce distrusese în mod neglijent și care acum mi se înfățișa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ales în cazul seifului, construit special pentru a rezista la asalturi și atacuri. Funcția simbolică de protecție a cufărului mai poate semnifica a pune de-o parte, a închide, a-l întemnița pe cel ce constituie o amenințare pentru comunitate. Portbagajul mașinii servește la transportarea bagajelor, simboluri ale istoriei personale, ale experiențelor trăite. Noroi Noroiul reia în parte valorile de fertilitate și creativitate atribuite pământului (vezi cuvântul respectiv). Dar adaugă la această interpretare pozitivă și noțiunile de degradare și impuritate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide portbagajul. Și iată că din ceață apare o șalupă slinoasă, cu doi bărbați la bord. Aceștia opresc motorul și lasă barca să alunece prin stuf. Zizmo Îi dă un plic unuia dintre bărbați. Celălalt trage prelata de pe spatele bărcii. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nopții. Femeile mergeau cu feribotul până la Windsor cu sticle de cinci litri ascunse pe sub rochii. Câtă vreme contrabanda nu afecta afacerea cea mare, bandele o Îngăduiau. Dar Zizmo Întrecea flagrant măsura. Ieșeau de cinci sau șase ori pe săptămână. În portbagajul Packardului Încăpeau patru lăzi de alcool, iar pe bancheta spațioasă din spate, protejată de perdele, Încă opt. Zizmo nu respecta nici regulile, nici teritoriile. ― De Îndată ce au votat prohibiția, m-am dus la bibliotecă și m-am uitat pe o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau noile domuri ale plăcerii. Îl transformau pe omul de rând Într-un sultan al șoselelor. Fotografiile lui Plantagenet sugerau picnicuri În locuri retrase. Fetele trăgeau un pui de somn pe treptele automobilului sau se aplecau să ia cricul din portbagaj. În toiul Crizei, când lumea nu avea bani de mâncare, bărbații făceau rost de bani pentru pozele erotice ale lui Plantagenet. Fotografiile Îi asigurau lui Lefty un venit suplimentar regulat. Începu chiar să pună bani deoparte, lucru de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fusese curățată. Nimeni nu avusese timp să se gândească la asta. Capitolul Unsprezece a intrat cu viteză cam mare pe alee și ne-a săltat În scaune, lovind pământul cu țeava de eșapament. După ce am ieșit din mașină, a deschis portbagajul și s-a apucat să-mi ducă geamantanul spre casă. Dar la jumătatea drumului s-a oprit. ― Auzi, frățioare? spuse el. Poți să ți-l cari și singur. Avea un zâmbet poznaș. Se vedea că-l distrează schimbarea de paradigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate astea? Am făcut economii, iar cu banii pe care i am strâns ne-am dus la cofetăria de lângă blocul nostru și-n piață, spune Sorin. Mai avem și alte cadouri, dar pe acelea le-am pus la vreme în portbagajul mașinii. Pe astea, însă, era să le uităm, intervine, iarăși, Sorina. Au ajuns din nou la Tinuța și, cu toții au pornit, în mare viteză, la țară. După o jumătate de oră, o mașină Dacia de culoarea untului, se afla în fața
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Protecție? Aceste cuvinte În sine Îi făceau pe prietenii mei să se simtă În nesiguranță și neprotejați. Walter adună pașapoartele, se dădu jos și se Îndreptă spre o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe care soldații le controlau. Cutii cu mâncare erau desfăcute. Câțiva soldați tot Împungeau o canapea din spumă sintetică, comprimată și acoperită cu o folie de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încercuit automobilul și au Început percheziția. Ne-au deschis valizele și cuferele, iar noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ușile la stația Ochanomizu, fără să se gândească la nimic, a înfipt vârful umbrelei în pungi. Înainte să se urce în mașina lui Kitamura, Hirose a spălat vârful umbrelei cu apa dintr-o sticlă și apoi a aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra lui. Nu putea să vorbească normal, respira foarte greu. Pulpa de la piciorul stâng îi tremura incontrolabil. Speriat, Hirose și-a injectat imediat în coapsă antidotul cu sulfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În acele momente trebuia să mă gândesc la mine. Aveam în cap faptul că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gură ... că ne face de tot râsul! După ce s-a întors domnul Cornel, ne-a înștiințat că totul e în regulă, problema s-a lămurit și să ne vedem liniștiți de treabă. Domnul director și cu Cornel au scos din portbagajul mașinii fiecare câte două genți și s-au afundat în vie, întorcându-se cu ele burdușite de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
diplomației noastre să ne putem alia cu Învingătorii noștri, având În vedere salvarea germaniei, mai bine zis, recunoașterea țării ca națiune cu drepturi depline În comunitatea Europeană...!! Tony Pavone plăti fermierului produsele cumpărate pe care Nando deja le așezase În portbagajul mașinii, adresând fermierului un ultim cuvânt. „Apreciez cum se cuvine capacitatea creatoare a poporului german, și fără greșelile politice și militare a timpului trecut, astăzi Germania ar fi fost pe culmile cele mai Înalte a prosperității. Și drept Încheiere după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]