537 matches
-
și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe Mickey! Lux se înclină în direcția troleului. Buzz o luă înainte și urcă. Doctorul apăsă pe un comutator, iar dintre cabluri săriră câteva scântei. Prinseră a se mișca încet în sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux îl conduse pe Buzz printr-o serie de coridoare albe, antiseptice, și ajunseră într-o încăpere mică, înțesată de fișete metalice. Afișe medicale împânzeau pereții: o serie de mostre în imagini pentru chirurgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jakarta nu izbutea nicidecum să scape de sentimentul că se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de ultimele clădiri impozante ale Bataviei olandeze, s-a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau și Își treceau de la unul la altul un chiștoc de kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut semn unui șofer de taxi care conducea un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de felul În care un asiatic vede o europeancă și de felul În care bărbații comunică cu alți bărbați. Nu fiți așa de sceptici! Aveți Încredere! Eu sunt sigură. Prima oară când ajunsese la Palat, Margaret fusese copleșită la vederea porticului impozant, a coloanelor albe, mai groase decât trunchiurile de copaci, a marilor lămpi de sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu mulți ani în urmă, poate în alt timp, poate într-o halucinație, poate într-o pană universală de curent neuronal, toate, dar absolut toate coșmarurile. 46. Anonim Același gazpacho în fiecare zi. Departe de rutele lui Don Juan, de porticurile elegante, de concertele nocturne din grădinile de la Alcázar, de magazinele mereu pline de pe Calle de las Sierpes, de cupluri care alunecau pe străzi, cu ghidurile lor turistice nelipsite în genți și cu bronzul acela perfect, care o făcea să-și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ei dreptul acestora de a locui în case pe placul și pe gustul lor. Altminteri, ne-ar fi oferit locuințe luminoase, spațiu și ferestre mari, în loc să plaseze într-un plan pur geometric, o succesiune de scuaruri, magazine, băi orășenești și porticuri care puteau fi străbătute într-un singur fel, oferindu-ne case alcătuite atît de restrictiv, că nici măcar un scaun, nemaivorbind de o masă ori o canapea, n-ar fi putut fi așezat într-un loc, altminteri decît consideraseră ei. Străzile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcînd o glumă din tot și din toate și, În plus, o glumă proastă. Profesorul Velázquez avea biroul la etajul al doilea al Facultății de Litere, În fundul unei galerii cu pardoseală cadrilată și cu luz en polvo ce dădea către porticul dinspre sud. L-am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-am dus la școală cu mașina? Ploua, te duc des atunci când plouă. Aveam prima operație la ora nouă, dar puteam să ajung, te lăsam puțin mai devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la școală mai devreme, iar mie îmi place să te am lângă mine în mașină în timp ce afară plouă. Geamul se aburește de la respirația noastră, te întinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din capul lui de cal, fără să înceteze să mestece salata de roșii cu ardei iuți pe care o înfuleca. Apoi vorbi cu un ușor accent spaniol. Îi propunea lui Rambert o întâlnire pentru poimâine, la ora opt dimineața, sub porticul de la intrarea în catedrală. Încă două zile, a observat Rambert. \ Păi nu e așa ușor, spune Raoul. Trebuie umblat după oameni. Calul a mai cădelnițat o dată din capul lui și Rambert a aprobat fără entuziasm. Restul prânzului s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MIROS DE UMEZEALĂ MAI URCA ÎNCĂ DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în fața unei clădiri dominată de razele Sfântului Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și o fâșie de purpură îi încingea fruntea. De acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-am cazat la o pensiune și-am ieșit pe străzi, intrigat de explicațiile profesorului Marco. Dar orașul părea foarte pașnic. Palate semă nând mai mult a primării, statui de duci de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre râuri? Seara ne-am reunit cu alți câțiva prieteni, traducătorul meu Bruno, familia Pop din Cluj etc. și am cinat la o trattoria foarte pitorească. Am ieșit apoi sub
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să scape. Dar oamenii, care nu cunosc viitorul, au sculptat imaginea acelui triumphus, la sfârșitul unei splendide luni mai, în cartea de marmură a gloriei romanilor, Fasti Capitolini, aflată în Forum. În seara următoare, istoricul Cremutius Cordo se întâlni sub porticurile din Forum Augusti - cea mai nouă și mai strălucitoare piață a Romei - cu prietenul său Tatius Sabinus, căruia îi mărturisi: — Germanicus trebuie să-și apere spatele. Tiberius n-are să-l ierte că a învins acolo unde el a pierdut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea. — Augustus știa că, dacă la puterea ta o adaugi pe cea a unui zeu, spaima dușmanilor va fi de două ori mai mare, comentă căpitanul. Pe celălalt mal al golfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
secolelor, oamenii aveau să încerce de mai multe ori să realizeze visuri asemănătoare, găsind de fiecare dată alte cuvinte pentru a le defini. Aproape întotdeauna aveau să piardă. Dar aveau să persevereze. Seara, Germanicus și ai săi se odihneau în porticul ce dădea spre râu, beau un vin foarte parfumat care, făcând un drum lung, venea de pe colinele din En Gedi. Muzicanți sirieni și egipteni cântau la instrumente - cu coarde, de suflat, de percuție - cu forme și timbre încă necunoscute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vom intra în marele port de răsărit pe apă. Printr-o rețea de canale înguste, ajunseră, asemenea unor modești negustori sau pescari, în marele golf al portului dinspre răsărit. Văzură, neîntreruptă de-a lungul malului, albă, procesiunea zidurilor, edificiilor și porticurilor cu coloane care făceau ca Alexandria să fie renumită în toate mările. Multietnică, multireligioasă - cel mai mare emporiu din lume, aveau să scrie mulți călători faimoși -, Alexandria deschidea două porți enorme, care puteau înghiți caravane întregi: Poarta lui Canopus, orientată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grecește, Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]