4,571 matches
-
rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
furaje. Urmează un scurt program de muzică după care, de la București, se anunță deschiderea unei expoziții naționale de canari. Se insistă în special pe "surpriza acestei expoziții: varietatea culorilor; pot fi admirați, în coliviile lor, canari roșii, canari verzi, canari portocalii, canari galbeni o adevărată paletă de culori!" Un pumn, venit de la cineva aflat prin apropiere, închide gura aparatului. Nervoși de foame, copiii plîng, ținuți în brațe de părinți, pe care îi lovesc mereu cu mîinile lor mici. Tatăl încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
reveni la mărci mai familiare și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din East Midlands. Din această clasă, Carol alese cutii verzi de Odin, doze portocalii de Wotan, sticle cu irizații mov de Brunhilde Brew, o sticlă de plastic de Loki Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plastic. Însă, din cine știe ce motiv, acest gest banal îi vibra în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai erau trei corturi, exact la fel. Fiecare își avea propria echipă de medici și, în centru, stindardul Autorității pentru Sănătate. La sosirea în tabără, Alan primise un clipboard, o hartă, o insignă, o busolă pentru orientare și o cagulă portocalie, conform instrucțiunilor Autorității pentru Sănătate, cagulă pe care scria de-a curmezișul, cu litere mari și negre, PARAMEDIC. Alan se simțea plictisit și fără chef. Crezuse că această Competiție Educațională va fi un fel de exercițiu care să le permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în mocirla birocratică (de data asta, o mocirlă adevărată). Purtând cagulele portocalii, medicii generaliști se luptau cu hărțile și busolele. Noroc că îl aveau pe Alan. Cu ajutorul acestuia, reușiseră măcar să ducă „pacienții“ la spital înainte de căderea întunericului. Alte grupuri nu fuseseră la fel de norocoase și încă băteau câmpurile de pe lângă Somerset. Fusese nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deloc, gura nu-i mai tace, deși bag mâna în foc că nu e bolnăvioară, tot trăncăne ceva cu nasul în vânt, în ciuda faptului că, mă repet, e frig, dar vântul chiar că nu bate, observă deodată șosetele mele flaușate portocalii (nou-nouțe, trăsnet, în dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu sunt pe numere, urma călcâiului se formează abia după purtare), începe să arate cu degetul către vestimentația mea rupătoare, ciocați negri dați cu cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu sunt pe numere, urma călcâiului se formează abia după purtare), începe să arate cu degetul către vestimentația mea rupătoare, ciocați negri dați cu cremă și lustruiți, ciorapi portocalii, în sus uniforma de elev, mă rog, banală, râde prefăcut, hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia taurului, mă reped spre ea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alătura grupului nostru, spuse ea. Neofiții sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și trenul se puse în mișcare. Porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul. Nu înțelegea toate cuvintele (sleight?), dar bănuia (greșit) că era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și televiziunii veniți puhoi în sala de judecâtă. Era un tip între două vârste, pipernicit, ghebos și cumpătat. Sub nas i se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și el că una-alta, ca să vin la ședințe, că cine știe ce mi se poate întâmpla, că cineva le vede și știe pe toate etc. etc. etc. Și știți ce s-a întâmplat? Am pierdut antepenultima luptă, cu chinezul cu masca portocalie. Norocul meu și al fratelui Augustin că am tras pe video filmul. Dar în momentul în care am închis telefonul, eram din cale afară de ursuz. Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în aer de un braț robotic. Zăbovi acolo o vreme, după care brațul făcu o mișcare fulgerătoare și sabia pătrunse adânc în cutia de aluminiu în care se aflau procesorul, memoria și hardul lui Vincent. Display-ul de control pâlpâi portocaliu și se stinse. Shuoke formă un număr de telefon. Îi răspunse un automat care îl ruga să aștepte până se eliberează o linie, după care îi puse niște muzică clasică. Barcarolle de Offenbach. Apoi îi răspunse vocea unei femei: - Kigano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
recunosc că inteligența fetei era superioară celei pe care o puteai aștepta de la condiția ei socială. Nenorocirea era că nu reușeam să mai găsim un alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă-mi curiozitatea, cine te-a trimis la mine? l-am întrebat, căci atunci când e vorba de cineva din sud-estul Asiei am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el. — Ce legătură are fiica mea cu crocodilii? exclam, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]