777 matches
-
acel ev de sfârșit al istoriei. Desigur el nu deține capabilitatea de a-mi oferi viziunea căii viitoare pe care voi fi înscris efectiv, acest fapt fiind detreminat doar de opțiunile mele, de evoluția sau involuția mea spirituală. Dar, atunci când portretizează dramele din finalul omenirii din care și eu fac parte, el îmi arată tragediile pe care aș putea să le trăiesc, nenorocirile-limită în care este cu putință să fiu prins. Constant, el descrie situaționări ontice probabile, versiuni-scenarii posibile care mă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
me Franco Sivori del Signor Benedetto dopo della mia partenza di Genova l’anno 1581 per andar in Valacchia), pentru modul în care practica virtuțile renascentiste (în el Stefano Guazzo vedea un cavaler al Renașterii, un curtean perfect, precum cei portretizați de Baldassare Castiglione în al său Il Cortegiano), prin informația culturală pe care o stăpânea. Papa Grigore al XIII-lea îi dă acestui prieten al ducilor italieni recomandări foarte bune pentru Henric al III-lea, regele Franței, la a cărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
a născut în acel nobil oraș și a scris lucruri care duhnesc de fiecare răutate a lui Satan. Printre alte lucrări, a scris Principele (întrucât acesta este titlul pe care el l-a dat uneia dintre cărțile sale), în care portretizează pentru noi un astfel de principe încât dacă Satana ar domni în carne și oase și ar fi avea un fiu, căruia i-ar lasă moștenire suveranitatea după moartea sa, nu i-ar da alte instrucțiuni decât cele găsite în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
monarhilor cuprinsă în Principele, cât și în privința consilierii republicilor în Discursuri a condus, în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, la o nouă interpretare care a încercat să transcendă disputa academică privind republicanismul lui Machiavelli portretizându-l că pe un tehnician politic suprem. Atribuindu-i lui Machiavelli o perspectivă asupra politicii mult mai largă decât cea a unui republican dogmatic, apărătorii lui Machiavelli au considerat posibilă interpretarea Principelui și a Discursurilor, pe care generațiile anterioare le-
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
familiei de' Medici, 1434-1494, Rubinstein a arătat că puterea crescândă a familiei de' Medici și-a găsit expresia în modalități care au respectat aproape întotdeauna normele republicane ale constituției tradiționale florentine. În timp ce erudiții precedenți au avut tendința de a-i portretiza pe primii membri ai familiei de' Medici că agenți de subminare a instituțiilor republicii, Rubinstein a demonstrat că schimbările instituționale care au însoțit ascensiunea familiei de' Medici au avut loc cu consimțământul cetățenilor de frunte, iar aceste schimbari s-au
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
O. Goga, E. Lovinescu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu, N. Iorga, G. Călinescu), Firescul ca excepție (1979) conținea două studii care stăteau mărturie asupra orientării cu substrat politico-social a criticului mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat lui Dinicu Golescu portretiza un om care „a încercat să reformeze prin cuvânt structurile lumii în care se născuse”, iar cel preocupat de C. Dobrogeanu-Gherea - primul studiu neinhibat de prejudecăți după exaltarea proletcultistă a criticului de la „Contemporanul” - scotea în evidență programul cuiva care „pornește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
și bine plătit nu poate genera decât forme și mai grave de prostituție în "presă" pentru că "lămuririle" la fotografii nu se pot numi nici jurnalism, nici literatură ci... pupat în locul unde nu bate soarele. Știți care e paradoxul ? Că nici un portretizat în foița asta n-are nevoie de asemenea prezentări, că sunt destul de serioși să nu suporte putoarea unor dihori puși să-i șmenuiască ! O fi bătălia pentru imagine aprigă, dar chiar așa de jos... Limba groasă aplicată astfel o să-i
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști (1922; Premiul Academiei Române) se recunoaște școala clasicilor, îndeosebi elemente din proza lui I.L. Caragiale. Povestitorul privește necruțător actualitatea, portretizează sarcastic și, aproape cu o tehnică de avangardă, lasă adesea actul narativ să se întoarcă asupră-și. Personajele (Nae Bumbuleț, Pripășeanu, Ibriceanu, Tase Clipici) sunt cele câteva fețe ale unui Mitică funcționar. Gustul pentru calambur și colajul de anecdote potențează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
au împărtășit din experiențele și gândurile lor. La începutul carierei mele, am ajuns să apreciez truismul că informațiile insuficiente reprezintă un lucru periculos. Scriind această carte, am știut că voi aborda subiecte volatile. M-am temut că aș putea să portretizez credințele religioase într-un mod eronat, să înțeleg greșit unele părți ale istoriei, să jignesc oamenii în mod neintenționat sau să omit abordarea unor probleme evidente. Cu alte cuvinte, aveam nevoie de ajutor. Pentru aceasta am apelat la prieteni mai
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nu mai comentez cât datorăm eternului feminin și mă întorc la ceea ce am statuat deja: poetul pictează haosul ce înconjură miezul rațional al lumii cu propriile cuvinte, nuanțând tâlcul înțelesului și ștergând neînțelesul rămas abscons. Marea poesie e cea care portretizează idealurile experienței și ale destinului, căutând să devăluie căile spre adevăr. De fapt, frumusețea fiind eternă, să ne întoarcem prin intermediul lui Nail Chiodo la Northrop Frye care spunea că poeții sunt servitorii fericiți ai religiei, mai mult decât politicienii, pentru că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin esență poetică, adică o parafrazare a lui Nietzsche, Apollo și Dionysos la unison. Plăcerea pe care o resimțim, alimentând neliniștile, se exacerbează în tragedia clasică: vers, muzică și ritual pe scenă sau în templu. Comfortabil sau nu, poetul nu portretizează literal adevărul, ceea ce șochează, îngrozește și determină sublimarea vieții, recreând totul pe drumurile dintre Styx și Acheron. Sensul liricii nu este un catharsis dar nici ceea ce zilnic ar putea naște pasiuni, pentru că revelația evidențiază experiențe emoționale diverse. Dacă e să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
însuși profesorul González în studiul său. Contrapun, apoi, sensului respectiv, conform unui obicei mai vechi, o definiție proprie a medierii culturale, specifică, în particular, culturii academice de pretutindeni, încercând, astfel, să deliniez profilul unei practici culturale al cărei mărturisitor mă portretizez, auto-textualizându-mi experiența discursivă pe teritoriul Științelor comunicării. Domeniu ale cărui granițe flexibile și laxe, așa cum le caracteriza profesorul Griffin la finele incursiunii sale prin istoria sa teoretico-metodologică pe care ne-a pus-o la îndemână, pot fi regândite, în baza
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
atestă Hill, putem infera faptul că președintele era "conștient că Vietcong-ul și alți factori de decizie de factură comunistă ascultau"222 adresa sa, în aceeași măsură ca cei vizați, în primul rând, de discurs. În fața lor, precizează Hill, Nixon se portretizează ca "deschis, chiar nerăbdător să negocieze"223, în timp ce îi asigură, în același timp, pe aceștia, de faptul că "escaladarea" războiului va avea, cu siguranță, drept consecință, înfrângerea comuniștilor de către forțele americane. Prin urmare, deduce Hill, în baza acestui portret pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de a spune adevărul, Campbell identifică două motive pentru care această intenție, nobilă, desigur, a președintelui, poate fi pusă la îndoială, în baza modului în care textul adresei sale pare să o "întrețină". În primul rând, consemnează criticul, Nixon îi portretizează, deliberat sau nu, într-un mod denaturat, pe cei aflați în "opoziție". Campbell citește acest portret denaturat, realizat de președintele Nixon opozanților săi, în felul următor: "(sunt - adăugirea mea) un grup omogen care dorește retragerea imediată, precipitată"289 a trupelor
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
drept - adăugirea mea) cea mai importantă alternativă îi permit președintelui să transforme o întrebare complexă în ce privește strategiile (de ieșire din război - adăugirea mea) într-o decizie simplă de tipul sau-sau"290. Prin urmare, apreciază Campbell, faptul că Richard Nixon portretizează într-o manieră denaturată pe cei aflați în opoziție face ca singura alternativă evidentă a strategiei pe care președintele însuși o preferă - este vorba, cum ne amintim, de "vietnamizare" - să pară cât se poate de radicală și neatrăgătoare. Campbell deduce
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
numeroaselor apeluri ale președintelui la "responsabilitatea" cetățenilor americani. Însă, constată criticul, Nixon nu pare să "solicite americanilor să își asume vreo responsabilitate"305. Iată ce dovezi aduce Campbell în acest sens. În primul rând, observă criticul, în adresa sa, președintele portretizează națiunea americană însăși, în întregul ei, ca fiind total lipsită de responsabilitate în ce privește deciziile specifice războiului (în ciuda subminării, de către Statele Unite, a acordurilor de la Geneva, zice Campbell, călcând, iarăși, în afara textului discursului). Astfel, "vina" aparține, în fiecare privință în parte, altor
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cât și suspiciunile cu care publicul își aproprie retorica lui Reagan pe seama capacității cunoscute a demersului retoric de a "influența aparențele"515, cu alte cuvinte, a "demonstra" caracterul manipulant al "limbajului, strategiei sau stilului"516 lui Reagan, menit să îl portretizeze, atât pe președintele însuși, cât și ideile sale, într-o manieră cât se poate de atractivă, poate constitui o "explicație" provizorie pentru criticul care, cum spunea Kenneth Burke, cu mare dreptate, atinge fenomenul său de interes "în stilul vandalului"517
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Veche, mimând occidentalismul nonșalant, putreziciunea funcționărească, debusolarea acneic-alcoolică a adolescenților de bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
1971 Bibliografie și reprezentare grafică: Vasile Savonea, Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 86, 94, 121; Carmen Istrate Murariu - Dicționarul artei naive din Bacău, Ed. ProPlumb, Bacău, 2008. „Nelu Cajvan îndreptățește încrederea în aptitudinile sale de a portretiza, de a urmări complexitatea eroilor săi, prin modul de a-i înscrie în cele două dimensiuni ale tabloului, prin atitudinea lor, prin ceea ce s-ar numi mișcare interioară.” ( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 94
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
mai mult elemente cu funcție scenografică, lăsând culoar timpului interior, al primei juneți, cu toate accelerările, expectativele și elanurile sale. Cu un limbaj constituit, până în pragul excesivității, din argotisme liceale (și nu numai), V. își identifică personajele și concomitent își portretizează cititorul-țintă. SCRIERI: Muzici și faze, București, 2000. Repere bibliografice: Mihai Iovănel, Faze și doar atât, ALA, 2001, 595; Vasile, Proza, 327-329; Răzvan Voncu, Romanul unei generații, „Cronica română”, 2002, 2 873; Daniel Cristea-Enache, Ani de liceu, ALA, 2003, 658. A.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice cunoscute, același narator pus pe șotii ne avertizează în privința modelului, iar principalii protagoniști ale acestora îi portretizează, sub o formă sau alta, pe cei deja amintiți, precum Ulise sau Hercule, alăturându-le, în cazul Satyricon-ului spre exemplu, figura lui Socrate. Parodia apare în lumea romană ca replică la anumite tendințe literare specifice Antichității grecești, constituind "nu doar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
piață să se îngrijească de promovarea culturii și imaginii lor în fața străinilor. De ce să investim atâția bani în Vocea Americii, când CNN, MSNBC sau Fox pot face treaba gratuit? Dar o astfel de concluzie este mult prea facilă. Forțele pieței portretizează exclusiv dimensiunile profitabile ale culturii americane, întărind în felul acesta imaginea Statelor Unite în exterior ca țară unidimensională. Sprijinul guvernamental pentru schimburile culturale elevate a exercitat deseori o influență decisivă asupra elitelor din alte țări, după cum s-a văzut și în
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe realitățile unei istorii trăite nemijlocit. Din cadrele ei coboară personaje ca Irimie Honcu și Tulie Radu Teacă, portretizat în nuvela care îl propune drept erou titular. Elevul de altădată își petrecuse o vară la stâna acestui inimitabil mucalit, mocan în Brețcu, care îi oferă prozatorului prilejul să realizeze admirabile efecte umoristice, bazate pe comicul de limbaj, pe relatarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
relațiilor Nord Sud un loc central a fost ocupat de practicile care au implicat producția de semnificații și identități.353 Schemele clasificatorii din timpul Războiului Rece au etichetat SUA ca fiind un stat "bun", URSS era "rău", dar Filipine era portretizată ca fiind "irațională", rezultând, astfel, forme particulare de intervenție, contrainsurgență și ajutor străin. Acest proces de categorizare definește identitățile actorilor poziționând subiectul (actorii) și obiectul (cei asupra cărora se intervine), relația rezultantă tinzând să fie ierarhică, deși aceasta putea fi
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
campanii electorale în care Emil Constantinescu și CDR folosiseră destul de mult o retorică ce conținea cuvinte-cheie cu trimitere religioasă. Campania electorală a lui Constantinescu debutase la 4 septembrie 1996 în comuna Ruginoasa, Județul Iași. Evident, candidatul CDR dorea să se portretizeze cât mai apropiat de imaginea lui Alexandru Ioan Cuza valorizat pozitiv de români. În același timp, el era prezentat în ziarul România liberă ca fiind "un om cu frica lui Dumnezeu, respect față de lege și dragoste de țară"19. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]