856 matches
-
nu și le-au putut însuși decît în funcție de constituția lor psihică, de inteligența lor nedezvoltată, de baza lor de articulație și de alți factori. Astfel de limbi s-au creat pe continentele african, american și asiatic, pornind de la spaniolă, de la portugheză, de la franceză și de la engleză, astfel încît pentru fiecare dintre aceste limbi europene s-au realizat mai multe variante creole. Fiind cea mai răspîndită limbă europeană, engleza are cele mai multe limbi derivate, formate în urma însușirii acestei limbi de vorbitori ai unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniolă și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în tranzacțiile comerciale. Dintre pidginurile în care sînt implicate limbile germanice, se remarcă prin răspîndire
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în care cuvintele latine împrumutate au fost modificate analogic în procesul adaptării, încît au primit forme ce nu le diferențiază în suficientă măsură de cuvintele moștenite. Uneori, chiar și în timpurile moderne (îndeosebi în italiană, dar, rar, și în spaniolă, portugheză și, mai tîrziu, în română), împrumuturile din latină au fost supuse unor schimbări analogice 79. Limba franceză, care a recurs de timpuriu la fondul latin pentru a se îmbogăți, cunoaște la împrumuturile foarte vechi modificări față de original, dar în epoca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul a ajuns și în franceză și română, dar aici nu este caracteristic. S-au preluat din latină și numeroase sufixe (rom. -iza, it. -izzare, fr. -iser
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea, franceza era vorbită în toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero, trovatore "trubadur", vassallo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mercatile, modèle, opéra, pédan-tesque, réussir, révolter, risque, salon, violoncelle etc. Spaniola a primit și ea de-a lungul timpului un număr însemnat de italienisme aparținînd acelorași domenii ca cele intrate în franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alpaca, bizarre, cacao, caïman, camarade, casque, cédile, chocolat, cigare, embarcadère, fabuliste, fanfaron, guitare, hamac, infant, laquais, maïs, matador, nègre, sérénade, tomate etc. În italiană se întîlnesc cuvinte de origine spaniolă precum: complimento, desinvol-tura, fanfarone, flotta, lindo "curat; elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo "hidos, slut", humilde, neblina "ceață, pîclă", picaresco, prenda "dar, însușire", tango etc. Dacă portugheza a resimțit cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo "hidos, slut", humilde, neblina "ceață, pîclă", picaresco, prenda "dar, însușire", tango etc. Dacă portugheza a resimțit cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză, deși își au originea în spațiul spaniol. Limba portugheză a influențat limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă: arisco "ursuz, arțăgos", caramelo, chopo "plop", chubasco "aversă; belea", fado, marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul Orient sau din Africa). În italiană, elementele cu originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul Orient sau din Africa). În italiană, elementele cu originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc. Desigur, influențele reciproce sau univoce exercitate de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din planul conținutului, aceasta fiind reprezentată, prin semnificația cuvîntului, de (aproximativ) aceeași componență în toate limbile în care este folosit elementul respectiv. Astfel, semnificația "floare" este redată în limba română prin forma floare 83, în franceză prin fleur, în spaniolă, portugheză și catalană prin flor, aceste forme avînd în structură componentele ce realizează tipul sonor [f][l]Vlab[r]84, care reprezintă invarianta formală ce permite comunicarea dintre vorbitorii limbilor respective, deși conformația tipului sonor variază parțial în funcție de limbă. Numărul trăsăturilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pune ceva mai precis [o], tipul valabil pentru română, spaniolă, portugheză și catalană devenind [f][l][o][r]. În mod asemănător, tipul sonor [om] reprezintă trăsăturile ce redau semnificația "om" în limbile română (om), italiană (uomo), franceză (homme), spaniolă (hombre), portugheză (homem) și catalană (home). Explicația acestor fenomene de unitate romanică are două surse de bază: 1) continuarea directă a cuvintelor latinești, prin moștenirea lor la nivel popular (așa cum rezultă din situațiile în legătură cu denumirile pentru "floare" și "om") și 2) pătrunderea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum franceza (balcon), spaniola (balcon), portugheza (balcăo), engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin franceză și germană, în daneză (balkon [bal΄koη], norvegiană și suedeză (balkong [bal΄koη]). Nu numai elemente lexicale din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai scurte de timp arabii au stăpînit și Sicilia și teritorii din sudul actualei Franțe. Consecința lingvistică a acestui fenomen a fost pătrunderea de cuvinte din limba arabă în limbile romanice din zonă, în mod deosebit în spaniolă și în portugheză. În acele momente însă, arabii se aflau la un nivel de cultură și de civilizație superior aceluia reprezentat de europeni, încît cuvintele respective au fost preluate și de celelalte limbi ale continentului. Asemenea elemente lexicale aparțin unor domenii de activitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
semnificația "scorpion", a fost împrumutat de greacă cu forma kárabos, de unde a pătruns în latină (carabus), avînd semnificația "rac de mare". În greacă și în latină s-a dezvoltat apoi semnificația "barcă", semnificație cu care cuvîntul a fost preluat de portugheză, unde a primit forma caravela și de unde a pătruns în spaniolă (carabela), în franceză (caracvelle) și în italiană (caravella). Francezul caravelle [kara΄vεl] a fost împrumutat ulterior de numeroase limbi: engl. caravel [΄karəvel], germ. Karavelle [kara΄vεlə], rom caravelă etc.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Limba portugheză a adus în Europa denumiri pentru realități de pe mai multe continente: din limbile amerindiene: alpaca, ananás, mandioca, tapioca; din limbile negroafricane: banana, baobá, samba, zebra; din limbile asiatice: bambu, cacatua, canja, mandarin, pagode. Aceste elemente au intrat din portugheză mai întîi în celelalte limbi romanice (spaniolă, franceză, italiană), iar apoi, îndeosebi prin intermedierea francezei, și în alte limbi europene. Desigur, și unele limbi neromanice, precum engleza, neerlandeza și germana au preluat elemente direct din portugheză, dar numărul unor astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elemente au intrat din portugheză mai întîi în celelalte limbi romanice (spaniolă, franceză, italiană), iar apoi, îndeosebi prin intermedierea francezei, și în alte limbi europene. Desigur, și unele limbi neromanice, precum engleza, neerlandeza și germana au preluat elemente direct din portugheză, dar numărul unor astfel de împrumuturi este redus. Convergențe germanice și romanice pe baza împrumutului latin În epoca feudală și la începutul epocii moderne, limba latină literară a funcționat ca limbă de cultură și ca limbă de cult în cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nici în perioada în care latina reprezenta limba de cultură a Europei. Între limbile moderne care au realizat astfel de creații pornind de la împrumutul latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana, engleza, spaniola germana și portugheza. În cazul celorlalte limbi romanice și germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri. Prin urmare, remarcabilă din acest punct de vedere este franceza, care, în multe cazuri a intermediat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
z((] (< lat. exhaurire) cu semnificația "secare a apelor de infiltrație (din mine, din cariere etc.)". În acest mod, elementul de origi-ne engleză din franceză, exhaustif, s-a putut integra într-o familie amplă de cuvinte. Limbile romanice iberice, spaniola și portugheza, pose-dă și ele adjectivul exhaustivo, dar este apreciat ca fiind o creație proprie plecînd de la latină, și, în mod asemănător, forma germană corespunzătoare, exhaustiv, este considerată ca fiind în relație nemijlocită cu latina. Cu toate acestea, cert este faptul că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a fost transformat foarte mult încît a devenit o altă realitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XX-lea, au pătruns în limba română alte cuvinte cu această bază germanică: folk (< engl. folk "curent artistic ce valorifică elemente populare"), de la care s-a realizat derivatul folkist, și folksong, ambele păstrate cu formele originare. O altă limbă romanică, portugheza, aflată la extremitatea vestică a Europei, prezintă situații comparabile cu cele din română, fiindcă și aici a fost moștenit din latină cuvîntul populus, în forma povo [΄povu], de la care s-au realizat derivate precum: povoar [povu΄ar] "popular", povoado [povu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvîntul populus, în forma povo [΄povu], de la care s-au realizat derivate precum: povoar [povu΄ar] "popular", povoado [povu΄adu] "locuit, populat". La acestea s-au adăugat împrumuturile populaçăo < lat. populatio, -onis, popular < lat. popularis, popularidade < lat. popularitas, -atis. În portugheză se atestă elementul de compunere demo(< gr. démos) de la care s-a creat cuvîntul democrata adj. și subst. "democrat", în vreme ce adjectivul democratico a fost împrumutat din greacă, iar democracia este din lat. democratia. De la această bază s-au format pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spirit democrat" (democratico + -idade). Verbul democratizar este un împrumut din franceză (după unii specialiști ar fi un derivat pe terenul limbii portugheze) de la care s-a format derivatul democratizaçăo "democratizare". Pe de altă parte, de la gr. éthnos a rezultat în portugheză prefixoidul etn(o)-, cu care s-au realizat mai multe derivate: etnogenia, etnografia, etnográfico, etnógrafo, etnologia, etnólogo, etnonímia. Adjectivul etnico a fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
éthnos a rezultat în portugheză prefixoidul etn(o)-, cu care s-au realizat mai multe derivate: etnogenia, etnografia, etnográfico, etnógrafo, etnologia, etnólogo, etnonímia. Adjectivul etnico a fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri(t(]. O comparație între română și portugheză relevă o similitudine accentuată între ele, întrucît ambele au moștenit cuvîntul latinesc populus și au realizat de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]