5,260 matches
-
tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-ai vrut să te potolești cu nici un chip. Astăzi te arunc în focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când îți voi porunci eu! și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcut multe rele; n-ai vrut să te potolești cu nici un chip. Astăzi te arunc în focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când îți voi porunci eu! și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriu-zise. Uriel îl sfătuiește pe Ezdra să meargă în mijlocul unui câmp („unde nu s-a ridicat nici o casă”) și să petreacă șapte zile fără să mănânce carne ori să bea vin; îi este îngăduit, în schimb, ba chiar i se poruncește, să se hrănească din belșug cu flori în așteptarea visului revelatoriu 101. Ezdra procedează întocmai. După șapte zile, ridicând ochii, vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer către arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intenția autorului fiind în primul rând aceea de a pune în evidență și calitatea de intercesor pe lângă Dumnezeu a lui Abraham. Așadar, sub ochii patriarhului se derulează următoarea scenă: un înger aduce un suflet înaintea tribunalului descris mai sus. Judecătorul poruncește altui înger să deschidă imensa carte și să găsească păcatele sufletului împricinat. „și deschizând cartea, acela găsi păcatele egale cu faptele bune” (cap. XII). Prin urmare, judecătorul nu-l poate trimite nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului se află așezat Tronul văzut mai înainte. Se face așadar sinteza Tron-Car. După aceea, glasul din interiorul flăcărilor îi poruncește patriarhului să privească cerurile de sub el până ajunge la pământ. Trecerea prin ceruri nu este ceva nou, așa că mă voi opri aici cu descrierea. Două observații se impun, ca epilog teoretic la această scurtă incursiune mistagogică. Prima: Dumnezeu apare în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
regele Manase, fiul lui Iezechia. Acesta, simțindu-și sfârșitul aproape, îl cheamă alături pe profet, care, „așezat pe patul regelui”, are o viziune extraordinară. Viziunea respectivă nu va fi însă pe placul moștenitorului. Susținut de falșii profeți de la curte, Manase poruncește uciderea lui Isaia. Există mai multe versiuni ale martiriului profetului, pe care nu le discutăm aici. O reținem pe cea mai răspândită: Isaia este tăiat în două cu un fierăstrău din lemn126. A doua parte conține viziunea propriu-zisă. Stând pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi (Cristos la dreapta, îngerul Duhului Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor șapte ceruri, într-un glas, îl preamăresc pe Dumnezeu-Tatăl, care poruncește Fiului Său: „Mergi și coboară prin toate cerurile; apoi coboară până la îngerul care se află în șeol, dar nu vei ajunge până la Pierzanie” (un sălaș al morților diferit de șeol - 1Enoh 51,1). Astfel începe coborârea lui Cristos prin cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiii, fiicele ș.a.m.d. și le povestește două viziuni: prima, merkaba și sfârșitul lumii; a doua, viziunea instituirii sacerdoțiului. Dacă viziunile constituie fabula, ca să zic așa, pareneza, sfaturile finale alcătuiesc morala fabulei: „și acum, copiii mei, iată ce vă poruncesc: Temeți-vă de Domnul Dumnezeul vostru din toată inima și înaintați în simplitate, după Legea Sa. Învățați-i și voi pe copiii voștri să citească, pentru a avea parte de înțelepciune în toată viața lor, citind mereu Legea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care au participat la restaurarea edificiului au fost plătiți cum se cuvine de către Marele Preot. Acesta din urmă, pe nume Hilqiyahou, îl întâmpină cu o surpriză: descoperise în Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. M.G.: Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
crede : El a venit, m-a luat de mână pe când dormeam și mi-a spus să mă scol. Or, numai mirele poate intra când o fată doarme, numai el o poate lua de mână ca să se trezească și numai el poruncește masa de nuntă. Doar l-am auzit când a spus mamei să-mi dea să mănânc. Când am sărit jos din pat, am alergat după El, dar nu l-am mai ajuns din urmă. Era mare veselie în casă. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu desenul de pe copertă la vedere. Spre satisfacția lui, a observat că ochii individului au rămas fixați pe tratatul de Anatomie. În cele din urmă, a poruncit: ― Stai pe scaunul de colo. Gruia s-a așezat și a plasat cartea pe masă, după sfatul gândului de veghe. Securistul s-a prefăcut că cercetează niște hârtii, dar ochii Îi fugeau spre tratat... Pe chipul lui se vedea că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vină „piranda”? ― Astăzi, la ora douăsprezece. ― Te rog s-o aduci la mine. ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul a trimis pe sora șefă să-l cheme la el pe doctorul Cuc. ― Bună ziua, tovarășe profesor. Porunciți. ― Întâi, nu sunt tovarăș cu dumneata. Apoi, eu nu poruncesc, ci dau dispoziții, conform gradului și atribuțiilor pe care le am În această clinică. Te rog să-mi spui unde ai făcut medicina? ― La București. ― Și aici, În clinica aceasta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o aduci la mine. ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul a trimis pe sora șefă să-l cheme la el pe doctorul Cuc. ― Bună ziua, tovarășe profesor. Porunciți. ― Întâi, nu sunt tovarăș cu dumneata. Apoi, eu nu poruncesc, ci dau dispoziții, conform gradului și atribuțiilor pe care le am În această clinică. Te rog să-mi spui unde ai făcut medicina? ― La București. ― Și aici, În clinica aceasta, cum ai ajuns? ― Am fost trimis să mă specializez pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apropii. „La ce te-ai gândit?” - l-am Întrebat, fiindcă Începusem să-l citesc. „Adu-i pe Păpădie și pe șeful rusnacilor” Într-o clipită, rusul se afla În fața noastră. „Întreabă-l care-i depozitul din Îngrămădirea ceea declădiri?” - a poruncit Toader lui Păpădie. Rusul s-a cam codit... „Nu vrei să spui? Aflăm noi și fără tine. Petrache, și tu, Undiță, flăcăii moșului, vă apropiați de gară cât puteți de mult și supravegheați În special magaziile. Când v-ați făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea, Petrache băiete, că dacă o ținem tot așa o să ne Înecăm ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la orele opt, a venit curierul trimis de tăticul nostru: „Domn’ sergent, m-a trimis domn’ căpitan cu ordin ca la ora douăsprezece să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
măști a indiferenței, securistul fierbea la gândul că „omul lor” a fost descoperit. A Întins mâna după procesul-verbal oferit spre examinare de către director și a Început să-l citească, dar se vedea bine că nu trecuse dincolo de titlu, când a poruncit: ― Lăsați procesul-verbal la mine. Sunteți liberi. Cui spui dumneata sunteți liberi? Noi nu suntem nici rândași nici subalternii dumitale - i-a replicat profesorul Hliboceranu. Cei doi - profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun, dragilor, acum am pățit-o și eu ca tata Toader. M-am trezit În față Întrebării: De unde să Încep povestea? Știu și răspunsul lui Petrică: „Începe-o cu Începutul”. Cum se vede treaba, sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Lia a Întrebat: ― Mergem la Hanul cercetașului? ― Poate o fi fost cândva și vreun han pe acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a fost. Când se aflau bine așezați pe pernele birjei, Nicu a poruncit: ― La Breazu, jupâne! ― La Breazu mergem, domnule profesor - a răspuns birjarul amuzat. Cei doi cai alergau cu pas ușor pe calea Copoului. Profesorul, ținând-o pe Lia de mână, vorbea despre locurile pe unde treceau: ― Pe aici, pe vremuri se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește boierul să mergem? ― Du-ne la Galata. ― La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]