3,510 matches
-
ele vizând momentul declanșării chestiunii orientale. Totuși, în două considerații, dar fundamentale, istoricii sunt în unanim acord (excludem deliberat aproximațiile publicistice care, pur și simplu, au inundat tema), și anume că în centrul chestiunii orientale se află Imperiul Otoman cu posesiunile sale și că chestiunea orientală, în accepțiunea sa clasică, ia sfârșit odată cu prăbușirea Imperiului și constituirea statului turc modern. După cum vom vedea, în funcție de modul cum au înțeles esența problemei orientale, istoricii se împart însă în două categorii: cei care își
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o “pseudo-problemă a Orientului” și că “reorganizarea Principatelor dunărene” era o “chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în esența chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noțiunii pot fi plasate în perioada fixării definitive a partenerilor rivali (Imperiul Otoman în declin, Imperiile Habsburgic și Țarist în plină expansiune, Anglia, Franța) și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare națională, toate fiind circumscrise problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acestea sunt laturile fundamentale (care formează un tot unitar) ale chestiunii orientale. Se știe că răscoalele popoarelor subjugate de către otomani au dus la redeschiderea chestiunii orientale numai când lor li s-a asociat intervenția marilor Puteri europene. Aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dar țelurile politice în Orientul european ale marilor Puteri europene prinseseră contur înainte de 1792, ca și obiectivele luptei popoarelor. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, Imperiile Habsburgic și Țarist și-au trasat căile avansului lor în posesiunile Imperiului Otoman. Proiecte de cuceriri, de împărțiri ale Imperiului Otoman, sub forma de anexări sau vasalități și autonomii, s-au încheiat programatic. Ce-i drept, Anglia își va limpezi conduita ceva mai târziu, mai precis, după marile avantaje dobândite de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dezmembrării. Semnificativ este că chestiunea orientală are ca sinonimă denumirea de criza orientală. Plasăm, de asemenea, începuturile chestiunii orientale în perioada fixării definitive a partenerilor rivali și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare, odată cu punerea problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acea perioadă este deschisă de pacea de la Carlowitz (1619) - după opinia noastră și, cum am văzut, nu numai a noastră - când centrul politicii europene se deplasează în estul continentului, când „puterea musulmană începe definitiv mișcarea sa de recul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
secolului al XVIII-lea, se afla la începutul carierei sale în estul continentului. Este lesne de bănuit răsunetul manifestului țarului din 8 mai 1711, în care se spunea că „noi, în acest război, nici afirmare a puterii și întindere a posesiunilor noastre nu dorim și nici vreo îmbogățire”, ci „pentru eliberarea sfintei biserici și a popoarelor creștine vrem să luptăm”. Apoi, cum bine a fost observat, țarul face o distincție clară între români și popoarele din sudul Dunării: „nu vom avea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
epuizarea forțelor ruse, obstrucțiile și presiunile marilor puteri au constrâns Petersburgul să alunece pe panta retrocedării Principatelor către Poartă. La 8 februarie 1771, von Solms scria din capitala Rusiei lui Friedrich al II-lea că rușii socoteau că „sechestrarea” Moldovei, posesiunea Cabardiei și a unei insule în arhipelag nu justificau continuarea războiului. Interesantă este, îndeosebi, nota lui Panin pe marginea instrucțiunilor pentru Alexei Orlov, trimis în misiune la Viena: retrocedarea Principatelor către Turcia nu va fi făcută pur și simplu, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la independența Principatelor și să le redea Porții, ceea ce țarina i-a și comunicat regelui Prusiei. În februarie 1772, Panin se confesa lui von Solms cu o naivitate forțată, în privința Principatelor: „Rusia n-a avut niciodată intenția să-și extindă posesiunile, nici să dobândească o poziție care să excite o gelozie fundată a Casei de Austria împotriva ei”, pentru ca o lună mai târziu să facă precizări, în parte repetate, și anume că ar fi posibilă retrocedarea Principatelor cu aceleași condiții cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jurat în fața lui Friedrich al II-lea că țara sa nu are nici cel mai mic gând de război. Expectativa a fost însă de scurtă durată, ambele puteri înlocuind-o cu preocuparea asiduă de a profita în Polonia și în posesiunile europene ale Porții. Pentru a constrânge Austria să-și dezvăluie proiectele, Petersburgul i-a pus întrebarea dacă recunoștea obligațiile precedente de a-l ajuta în războiul cu Turcia, la care Viena a răspuns că se socotea eliberată de acele obligații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de bani, al cedării Olteniei și al „reașezării” frontierei între Moldova și Muntenia, pe de o parte, Transilvania, pe de altă parte, Austria se obliga să scoată prin negocieri sau război din mâna rușilor și să restituie Porții fortărețele și posesiunile teritoriale invadate de ei, spre a se reveni la condițiile păcii de la Belgrad (1739), fără ca independența și libertatea Poloniei să sufere cea mai mică atingere. Între altele, ca urmare a acelui tratat, trimisul Austriei la Constantinopol, Thugut, lua titlul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iulie 1771, tratatul de subsidii cu Austria, prin care prindea corp înclinarea sa, despre care vorbeam, de a ceda parțial în chestiunea Principatelor. În schimbul obligației Austriei de a forța pe ruși, prin negocieri sau război, să restituie otomanilor fortărețele și posesiunile teritoriale invadate, pentru a se reveni la clauzele păcii de la Belgrad (1739), fără ca independența și libertatea Poloniei să sufere cea mai mică atingere, Poarta oferea Austriei, pentru cheltuieli și preparative de război, 20.000 de pungi de argint a 500
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pot prezenta în Italia un nivel superior de înțelegere din cauză că românii sunt de origine latină și sunt puternic atașați originii lor; nu ține decât ca italienii să închege relații foarte utile cauzei independenței lor; poporul român - continua nota - are în posesiunile austriece circa trei milioane de oameni, dând patru regimente grănicerești și 1/6 din regimentele de linie pe care Ungaria le pune la dispoziția Austriei; grosul remontei armatei austriece îl dau provinciile românești; „legăturile strânse care unesc de Principate provinciile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de vase maritime și fluviale, de șosele ș. a., a militat pentru realizarea unei uniuni vamale între Austria și Ungaria și pentru o uniune vamală a întregii Europe, reușind, în cele din urmă, la 18 februarie 1853, să introducă Austria cu posesiunile sale în Zollverein, pe baza unui tratat. În sfârșit, a izbutit să grupeze în jurul său personalități influente, ca de pildă generalul Hess, care s-au oferit să-l urmeze, să-l sprijine și să-i propovăduiască ideile care ținteau la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vorbește chiar de „izbăvirea”, de „salvarea” unei părți a Peninsulei Balcanice de sub dominația turcească, fără însă a se gândi la desființarea Imperiului Otoman. Dimpotrivă, el voia să mențină, să reînnoiască prin reforme, să „întărească moralmente” Turcia și să introducă în posesiunile otomane cultura apusului numai prin intermediul Austriei și Germaniei. După părerea sa, comerțul mondial începea din nou să graviteze spre est în acea epocă și la această „cotitură” nici o altă țară nu participa mai intens decât Austria, stat cu o industrie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
permite Rusiei să se plaseze, din nou, prima și ca cea mai puternică pe teatrul evenimentelor de o manieră care să-i îngăduie să rămână întotdeauna stăpâna chestiunii, fie admițând menținerea Turciei, fie disoluția ei; ideea unei garanții mutuale a posesiunilor teritoriale, cum a fost ea menționată în tratatul din 1798, trebuia exclusă din noul tratat pentru că țarul nu putea să se angajeze în garantarea integrității posesiunilor Porții, da pildă, în Africa. Așadar, era vorba de un protectorat al Rusiei asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stăpâna chestiunii, fie admițând menținerea Turciei, fie disoluția ei; ideea unei garanții mutuale a posesiunilor teritoriale, cum a fost ea menționată în tratatul din 1798, trebuia exclusă din noul tratat pentru că țarul nu putea să se angajeze în garantarea integrității posesiunilor Porții, da pildă, în Africa. Așadar, era vorba de un protectorat al Rusiei asupra Imperiului otoman, de stăpânirea în fapt a strâmtorilor și de eliminarea altor Puteri. În împlinirea acestui țel, diplomația țaristă s-a străduit să adoarmă vigilența puterilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar în ziua de 10 cu împăratul Austriei și Metternich la Münchengraetz. În acest din urmă loc au și fost semnate cele două convenții (18 și, respectiv, 19 septembrie), care-i poartă numele. Cea de a doua garanta în reciprocitate posesiunile lor poloneze. Cea dintâi prezintă însă o importanță deosebită. Prin ea, Rusia și Austria se angajau mutual în menținerea existenței Imperiului Otoman „sub dinastia actuală”, se obligau să se opună în comun oricărei combinații care ar aduce atingere independenței și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un memorandum, care a fost expediat destinatarilor în iunie 1844. Rusia și Anglia, se spune în memorandum, sunt reciproc „pătrunse de convingerea că este în interesul lor comun ca Poarta otomană să se mențină în stare de independență și de posesiuni teritoriale din care se compune actualmente acest imperiu”; pentru a lăsa Poarta în liniște, fără a o agita inutil prin tracaserii diplomatice și fără ingerințe în afacerile sale interne „fără o necesitate absolută, trebuie să nu se piardă din vedere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și, respectiv, septembrie. Faptul deschidea calea intervenției armate în Transilvania, Ungaria și Austria. Doritor să-și apropie Poarta, țarul l-a asigurat pe sultan de „dezinteresul” intențiilor sale. Austria s-a mulțumit să confirme că Rusia nu va distruge securitatea posesiunilor vecine. Franța s-a arătat suspicioasă. În schimb, Palmerston a cerut grabnica evacuare, ceea ce i-a prilejuit lui Brunnov o comparație între Rusia și Anglia, care „a trimis o armată de 50.000 pentru înăbușirea mișcării populare din Irlanda”. Țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu depășesc dificultățile de care se ocupă în mod ordinar diplomația; numai că aceste dispute pot conduce la război ca, de pildă, concesiile făcute Franței la locurile sfinte; țarul este moderat, nu însă și Franța, care a pornit pe calea posesiunilor și intimidărilor; de aceea Rusia și Austria s-au văzut nevoite să acționeze și ele prin intimidare; Rusia nu va accepta stabilirea la Constantinopol a unei puteri creștine; Rusia declară că renunță la orice dorință de a poseda Constantinopolul, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intra în nici un aranjament, în cazul căderii Imperiului Otoman, fără a se concerta în prealabil cu țarul, care contează pe Austria angajată să se înțeleagă cu el. Memorandumul nu a avut darul să risipească temerile Londrei, de vreme ce el menține chestiunea posesiunii Constantinopolului la care nu aspira atunci nici o putere și țintea la dezbinarea Angliei de Franța. Declarațiile publice liniștitoare ale diplomației țariste erau însă contrazise de cele confidențiale De pildă, țarul s-a acroșat de doi termeni folosiți de Clarendon într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grupa, mulțime; domeniu, tărîm; astron. orbită, traiectorie; minge de joacă v. alla [literele ṇ și ḍ sînt litere cerebrale] Luban (Poartă Luban-ului): sexul lubh vb. a dori foarte mult, a ispiti, a ademeni; lobha subst. pofta, dorința de posesiune; lobhana subst. ispitire Tharmas-samrahT, Zoa-Putere Părinte, Prolificul arhetipal; Trupul perceput de cele 5 simțuri; Circumferință (finitului și infinitului) samraj subst. rege al regilor, rege peste regi, rege suprem, suveran (germ. Oberkönig); formă de nominativ este [ samrat ], în care litera j
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
află sub Hades) și cu Udan Adan blakean. În acestea se intră prin muladhara cakra centrul rădăcina situat la nivelul sexului. În sanscrita există verbul lubh = a dori foarte mult, a ispiti, a ademeni; și substantivele lobha = pofta, dorința de posesiune, si lobhana = ispitire. Concordanță de sensuri este evidentă și relevanță pentru sistemul onomastic folosit de Blake. 289 Sfera spiritual-psihică, în care se poate intra în timpul somnului (lucru relatat pe larg de R. Steiner), despre care Blake spune: "fiecare [Fiica a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rațiunii practice, iar această sinteză, conceptibilă numai în perspectiva nemuririi sufletului, reprezintă însăși unitatea de existență a omului, ca scop final al existenței înseși. Binele Suveran reprezintă o sinteză a virtuții și fericirii, amândouă desăvârșite: "virtutea și fericirea constituie împreună posesiunea Binelui Suveran într-o persoană"74. Unitatea acestora nu înseamnă identitatea lor. De aici opoziția lui Kant față de eticile în care fericirea și virtutea sunt legate analitic, în sensul că dacă este dată una dintre ele, atunci ar fi dat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fie readus la sine. "Omul superior" pregătește revenirea la sine a omului. El este disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior față de o realitate a cărei stare este împotriva omului ia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]