777 matches
-
poate chiar întregului oraș?... Instructorul deschidea foarte puțin gura când vorbea, dar, atât cât o deschidea, îi era de-ajuns ca să rostească cuvintele grele... Nu i se vedeau decât dinții de jos și avea o privire lipsită de veselie, chiar posomorâtă... Ceva rău se întâmplase undeva în oraș, poate chiar în școală, poate chiar în clasă la ei. Nimeni nu știa nimic sigur. Poate urma să înceapă o anchetă. Instructorul Cerchez venise să curme răul nevăzut și avea să procedeze după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a curmezișul. Ne învârteam în vals trecând pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza, în timp ce mama... Ei bine, totul se petrecea fără ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol. De ce posomorâtă? Mama nu-și amintea cu drag nici de copilăria ei și nici de familia în care își trăise copilăria și adolescența. Ana a trebuit să aibă grijă de noi, spunea mama, după ce am rămas de timpuriu orfani de ambii părinți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Viviana. Sigur era ea îi vedea cu coada ochiului fusta de stofă neagră și groasă, întinsă peste coapse să-i țină de cald. Dragoș făcea gestul de a se ridica să iasă pe interval și în același timp se scuza, posomorât și abstract, pentru deranj. Genunchii ei se răsuceau moale într-o parte cu o mișcare unduioasă, lăsându-i loc să treacă. Dragoș își strecura genunchii prin spațiul lăsat de genunchii ei. Își lovea dureros rotula de scaunul din față numai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai luat pe mama
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amiază, urmând să ajungem la Pireu miercuri dimineața. Prin urmare, s-a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta Mare Neagră, iată-ne țintuiți într-un port din Marea Egee! Prizonieri pe un vas care nu se știe când va pleca. Și abia acum am devenit conștient de riscurile unei călătorii pe mare în noiembrie. Dacă eram la Istanbul, puteam
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scos din anonimat. L-au transformat în vedetă. Aici până și zădărnicia poate să devină, uneori, rentabilă. După masă, stau, o vreme, la televizor. Mă joc schimbând canalele. Sunt vreo optzeci. Și, exceptând filmele, pe nici unul nu zăresc o figură posomorâtă, o persoană prost dispusă ori abătută. Volubilitatea agresiv voioasă le place americanilor, cum le plăcea grecilor antici tragedia. Pe unul din canale, se transmite un miting religios. Mitingul are loc pe un stadion, plin până la refuz. Pentru amplificare se folosește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Eminescu strada Buzeștilor 5 la Buc. Tăcerea ta m-au neliniștit foarte mult, scrisorile nu mi le-a înapoiat. Scrie. Veronica 1. Pe formular vechi 7 {EminescuOpXVI 637} [VERONICA MICLE] 28 febr. 1882, Iași Mimițicule drag, vei fi citit desigur posomorâta mea scrisoare din 26; nu mi-o lua în, nume de rău. Tu nu ai decât grija ta și a "Timpului", eu am grijă de multe lucruri și de multe ființe și iubirea mea unde opui și cât o socotești
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice aș gândi, trebuie să mă împac cu această crudă realitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai importante despre ceea ce se întâmpla. Și-a amintit cu neplăcere că departamentele lui erau probabil în posesia unor informații pe care - zorit de Clane - le solicitase cu câteva luni în urmă. În grabă, chemă câțiva experți și se așeză posomorât, în timp ce fiecare din oameni spunea ce aflase. De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită din timpuri legendare de triburi care se certau fioros. Atmosfera sa vastă se spune că a fost creată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Lucrul cel mai important era că cererea ei de a i se acorda o întrevedere fusese satisfăcută de Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi posomorât. Nu-și prea mai prețuia combinația de piele și oase care reprezentau propriul trup. Dar privea cu voioșie faptul că se îndrepta probabil spre moarte. În ciuda vârstei și a dezgustului de sine, nu se simțea dispusă să accepte uitarea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața de unul singur În sudul Brooklyn-ului are și unele dezavantaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide de jos, fiindcă dacă se întâmplă să constat contrariul, tot am timp să folosesc suflorul ăsta cel puțin o dată. - Sunt închise, zise Oreldon, posomorât. - Perfect, zise Gosseyn. Acum să ne grăbim să le închidem și pe celelalte. Oreldon privea înspăimântat prin culoarele laterale pe care le întâlneau în cale, dar dacă spera să vadă vreun membru al echipajului, fu dezamăgit. În afară de zgomotul ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că Enro nu e recunoscut ca fiind cel mai mare geniu militar care a trăit vreodată. Posomorât, Gosseyn aprobă. Se pregătea ceva, dar nu primise răspuns la întrebarea lui, Știa în mod sigur că Crang înțelegea ce voia să spună. "Și nu va răspunde, se gândi, furios Ei bine, dacă are vreun plan, are tot interesul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Se șterse și începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide de jos, fiindcă dacă se întâmplă să constat contrariul, tot am timp să folosesc suflorul ăsta cel puțin o dată. - Sunt închise, zise Oreldon, posomorât. - Perfect, zise Gosseyn. Acum să ne grăbim să le închidem și pe celelalte. Oreldon privea înspăimântat prin culoarele laterale pe care le întâlneau în cale, dar dacă spera să vadă vreun membru al echipajului, fu dezamăgit. În afară de zgomotul ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a galaxiei. Ar fi interesant de urmărit evenimentele de aproape. Crang începu să râdă. - Viitorul ne va spune totul. Schimbă subiectul și reluă: - Păcat că Enro nu e recunoscut ca fiind cel mai mare geniu militar care a trăit vreodată. Posomorât, Gosseyn aprobă. Se pregătea ceva, dar nu primise răspuns la întrebarea lui, Știa în mod sigur că Crang înțelegea ce voia să spună. "Și nu va răspunde, se gândi, furios Ei bine, dacă are vreun plan, are tot interesul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în ochi, obrazul tot umflat și îl visasem tot pe Alexandru. Se duela cu Nicu Filipescu și amândoi erau răniți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândesc, Nu simț pentru mine Cât de puțin bine Oriunde să fiu, De-ar fi lumea toată În preajma mea gată {EminescuOpVI 448} Singur parcă sunt, Orice veselie O simt spre urgie Și sunet de vânt. Toate-mi sunt urâte Și posomorâte Înaintea mea, Toate mi se pare De moarte-ntristare Când n-o pot vede. Măcar ce să fie Simt melancolie Tocmai ca când mor, La acea-ntîmplare Mă cunosc în stare Trist și plin de dor. Nu cer fericire La a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ai priceput foarte bine, rânji Raul Ionescu. Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura posomorâtă, colțul buzelor îi zvâcnea. Ai văzut drăcia asta de pe masă și nu mai putem să-ți dăm drumul. Ghinionul dumitale și al nostru. Probabil ești gata să-mi dai cuvântul de onoare că o să uiți toată povestea, dar eu sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după care m-a anunțat că fusesem condamnat la moarte. "Cum adică?" am întrebat eu liniștit. "Tribunalul a luat această decizie". Eram în continuare liniștit. "Și cum urmează să fiu executat?" "Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată." "Moarte prin mușcătură, vasăzică." " Da, domnule sculptor", încuviință el. "Și de ce-ai venit să mi-o spui?" Pentru că vă simpatizez". Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE, SPUNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alte împrejurări, de altminteri, concetățenii noștri ar fi găsit o ieșire într-o viață mai exterioară și mai activă. Dar, în același timp, ciuma îi lăsa trândăviei, îi silea să se învârtească, mereu, ca într-un cerc, în orașul lor posomorât și să se dedea, zilnic jocurilor înșelătoare ale amintirii. Căci, în plimbările lor fără țintă, ajungeau să bată mereu aceleași drumuri și, în cea mai mare parte a timpului, într-un oraș atât de mic, aceste drumuri erau tocmai acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase pe mâna morții și care nu e decât o simplă îndârjire de a trăi. În ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]