811 matches
-
să pui de cafea // când dorința femeii plecate / e bucata de carne într-un sandviș // peste buza rujată a ceștii / aburii cred că în a doua venire”... La alte pagini se revine la gravitate, în recompunerea unui interior modest și posomorât, pus totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
de viață al naturii - „Ziua scade, noaptea crește“ -, când pădurea își pierde podoaba coroanei, iar crizantemele „absorb fără să rețină ninsoarea apoasă“ și se apleacă spre pământ, căutând culcușul frunzelor putrede ale rândurilor. Iată debutul unei ierni timișene - „blândă și posomorâtă“ (Elena Teodoreanu - „Muzele și vremea“), pe care o evocă scriitorul Sorin Titel: „Și căzu prima zăpadă... râul cel mare al orașului îngheță, era o ninsoare timpurie, frunze mari aurii și aproape transparente, strălucind în soarele înghețat, cădeau în zăpada vineție
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
la care-am ținut cu tărie, Despre-o speranță care-a ars mai domol Decât o buturugă-n vatră. Păstrează-i pudra după oglinjoară Atunci când tot ce e lumină se va stinge, Hora drăcească se va înteți Și-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră A Tamisei, Hudsonului, Senei Scuturându-și aripile de bitum, pe jumătate Rupte de-osteneală, să-ți spună: e ceasul. Nu e o moștenire, o amuletă Care să poată îndura asediul musonului Pe firul de păianjen
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
Era o vreme superbă, cu soare la apus. După aceea, în orașul lumină, ne-a plouat ca pe hoții de cai. Una peste alta, alunec fără luptă și fără disperare din bucuria de a fi încă viu în tristețea, frecvent posomorâtă, a vieții de om bătrân. „Nu mi-s de nici un folos!” |sta-i vers? Și totuși! E de Ezra Pound.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
cine nu-i impresionat să părăsească sala! Sigur că tu vezi în textul meu lucruri pe care nu le-am prevăzut, și lucruri pe care nu le-am intenționat — asta-i esența dialogului intelectual. Îți apreciez analiza chiar ca ardelean posomorât ce sunt! Sunt, de asemenea, de acord că disputa despre care din moderniști și avangardiști sunt mai boemi decât alții e sterilă. Înainte de a deveni vicii și boli, drogurile și nevrozele le-au servit tuturor ca instrumente de cercetare. Pe
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși avea să se renege pe sine și simțul auzului avea să se recunoască învins de la sine și obiectul de demult mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea să
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai să poposim aici o vreme. Renunțînd la toate iluziile. Asemenea judecătorului din Iudeea, să ne spălăm mîinile înainte de masa de seară. înțeleg că aceasta-i o glumă ieftină, există însă totdeauna un sîmbure
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
nu se poate să iubești fără să urăști? „Cel ce-și iubește viața o va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pe cea veșnică” (Ioan). I-ar plăcea lui Dumnezeu astfel de oameni posomorâți? Nu i-ar prefera pe unii care știu să se bucure? Oricum, nu-mi doresc o religie care încearcă să-mi impună un gând ca acesta, schopenhauerian. (Când recitesc. În privința urii, rămân la ce spuneam. În a iubirii, cred că
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
Anaïs Nin a fost cea care mi l-a prezentat pe Conrad Moricand. L-a adus în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
fost întrebat, la conferința de presă a juriului de la Cannes, Luc Besson, cineastul francez cu cele mai spectaculoase performanțe în această direcție. Dar pînă și Luc Besson nu s-a aventurat să dea vreo soluție și, cu un aer brusc posomorît, s-a limitat la un convențional : "Nu cred că pot răspunde la un subiect atît de vast." Un subiect atît de vast... Știați că nici unul din filmele italiene prezentate anul trecut la Mostra venețiană n-a ținut afișul mai mult
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Când eram în liceu am avut o profesoară de istorie pe care o chema Toltea. Doamna Toltea, de fapt. Niciodată nu i-am știut celălalt nume. Nu avea nevoie de un al doilea nume. Era o persoană extrem de sobră și posomorâtă, cu părul complet alb, tuns scurt și cu bluza încheiată până-n gât. Recunosc că la vremea aceea aveam un ușor dispreț față de seriozitatea ei și eram indignată, așa cum eram în general, de toate persoanele incapabile de discuții particulare. Cunoșteam o
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
comunistă tăcea sau mințea, dar rolul ei era derizoriu, căci lumea putea deosebi negrul de alb, adevărul, fie și relativ, de minciună, fie și absolută. Azi, „starea economică precară, lipsurile cotidiene” s-au reinstalat, situația fiind iarăși deteriorată și orizontul posomorât. Vinovatul e mai greu de identificat, forfota centrelor de interes ia forme amețitoare. Teoria „creierelor spălate” e un subterfugiu pentru a scuza poticnirile celor două decenii de democrație. Mișunul diabolic al securiștilor în toate straturile societății - o concesie făcută modei
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar”. Biblioteca ocupă prim-planul o dată cu Anatomia unui miracol, prima carte din proiectatul triptic Clujul interbelic (au rămas în manuscris Viața cotidiană și Dicționar de personalități). Reveriilor memorative le ia locul, sub orizontul posomorât al prezentului, evocarea nostalgic-admirativă, febrilă, a unei epoci exemplare. Eseu și studiu de istorie culturală, „cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea descrie, poate puțin idealizat, formele prin care românii au reușit să concretizeze într-un
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
stângi și nu spionajul propriu-zis. Aceeași atmosferă de anii ’70, același gust de cenușă și oțel în cerul gurii. Cenușiul decorurilor din filmul lui Alfredson se însoțește cu o atmosferă pluvială, sumbră, cu o răceală pe care o accentuează trenciurile posomorâte ale anilor ’70 preluate parcă din filmele noir ale lui Jean-Pierre Melville, pentru că ce altceva este George Smiley (Gary Oldman) decât un „samurai” al Războiului Rece, așteptând răbdător momentul ultimei mutări. Senzația de frig te urmărește tot filmul, chiar și
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
1967 am făcut o excursie cu un colectiv format din basarabeni, care au vrut ca și mine să revadă Chișinăul... în ziua cu program liber m-am dus singură, să mă întâlnesc cu școala. Era într-o duminică liniștită, dar posomorâtă, când de nicăieri nu se auzea nici o șoaptă, nici un murmur. Am urcat pe niște trepte, altele decât acele 98 la număr pe care le știam. Am privit spre scara de altădată. Era părăsită, cu piatra sfărâmată, năpădită de bălării pe
Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
un alter ego: ceea ce făcea comunicarea propriu-zisă de prisos. Mă lăsam hipnotizat de ce citeam, fără să bănuiesc că lectura hipnotică e dușmanul ascuns cel mai redutabil al scrisului. Atmosfera politică încuraja indirect lectura ca formă de evaziune dintr-un cotidian posomorît, amenințător, opac. Într-un tîrziu, am început să citesc ceva mai bine - obligat și de faptul că, între timp, mi se ceruseră, de la Gazeta literară, pentru care lucram în tipografie ca tînăr corector, recenzii despre cărți care nu-i ispiteau
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
cu toții care încotro, după cum îi era firea și i-a fost soarta fiecăruia. Arghezi s-a retras în Mărțișorul lui (unde, în cele cîteva rînduri cînd - în și după 1949 - l-am vizitat, îl găseam din ce în ce mai calm, dar și mai posomorît); Perpessicius în munca formidabilă a editării lui Eminescu; lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și mie ne-a fost hărăzit a deveni laolaltă ținta unei cereri ultimative a lui G. Călinescu (publicată în ziarul Națiunea*): prins în focul polemicelor vremii și
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
m), ocupând cea mai mare suprafață a culoarului către Bran. Imaginea încătușării tectonice a munților din preajmă l-a inspirat pe elevul Dan Barbilian, poetul Ion Barbu de mai târziu, care și-a petrecut la Rucăr o parte a copilăriei: „Posomorâta lor înlănțuire/ Nu e decât un spasm încremenit/ -Suprema încordare de granit,/ Rămasă dintr-o altă întocmire“; Rucărul de altădată îl putem redescoperi amintindu-ne (dintr-un album) și unele tablouri pictate de Nicolae Grigorescu la fața locului - „Bâlciul de la
Agenda2004-23-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282514_a_283843]
-
un vis. Anul acesta i-am trimis cel mai frumos mesaj lui Moș Crăciun pentru că am făcut acest lucru personal. Bubo și Hugo Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seacă A fost odata o buburuză pe nume Bubo care era trista și posomorâtă. Stătea la umbră pe o frunză și se gândea care îi este rostul în viață. Se uita în jur și vedea că fiecare își are rostul în viață iar ea se simțea inutilă. Și cum stătea, așa, căzută pe gânduri
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
literară îl preocupă pe Lucian Raicu, atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea prefeței la volum, Vasile Popovici, optimist, ne asigură că nu ar
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
de proporții. Inevitabil va veni și iarna cu nefericire, chiar greutăți de neimaginat pentru unii, dar atât de comune pentru alți copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
timpul e impasibil, se scurge fără să se mai întoarcă. De aceea, trebuie să te bucuri de fiecare clipă din plin, să profiți de fiecare minut al nevinovăției, al inocenței, al încrederii. E mult prea trecătoare copilăria ca să fii trist, posomorât, ursuz. În asemenea momente amintește-ți doar că e iarnă sau toamnă în sufletul tău. Doar atât, un anotimp neprielnic, dar care-și are frumusețea și unicitatea la fel ca vârsta mult dorită a copilăriei tale!
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
nemiloase, iar când arsița devenea de nesuportat, frunzele ei viguroase și mari îi ofereau umbra protectoare. Când seceta devenea amenințătoare, floarea galbenă dădea frâu lacrimilor și-l uda să-i potolească setea până la ploaia următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât. Atunci floarea galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie și să se desfăteze în cascada râsului cristalin. Ca într-o vrajă, petalele
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]