3,622 matches
-
o noțiune atât de puternic marcată cultural să se fundamenteze - chiar în spațiul artificiului filozofic - pe o constantă atât de liniară încât să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația: În aceste condiții, nu ar fi
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
mai cunoscutul și apreciatul critic omonim. O idee, pe cât de generalizată, pe atât de falsă. Dovada? Faptul că poetul Gheorghe Grigurcu se poate lăuda cu un dosar de presă care ar putea umple de invidie orice vedetă a poeziei românești postbelice. Despre lirica sa au scris, în timp, printre alții, Nicu Steinhardt, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, Cornel Regman, Alexandru Lungu, Victor Felea, Barbu Cioculescu, Florin Mugur, Lucian Raicu, Constantin Abăluță, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Marian Popa, Marin Mincu, Alex Ștefănescu
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
de altul" (Proză, p. 119). Inteligentă, delicată și foarte tristă, aflată la răscrucea de drumuri unde se întâlnesc reflecția filozofică, trăirea senzorială și contemplația estetică, poezia lui Gheorghe Grigurcu merită, cu siguranță, un loc mai bun în tabloul liricii românești postbelice și, implicit, în conștiința publicului larg. Ar fi păcat ca ea să rămână, așa cum este în prezent, doar o delicatesă pour les connaisseurs.
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Îi lipsesc reperele vizuale, auditive, mirosurile". Alexandru Vlad (n. 1950) este un scriitor optzecist. Până cu nu prea mulți ani în urmă, optzecismul era considerat un fel de "nou val" în literatura română (chiar era, prin raportare la literatura noastră postbelică de până la el), iar reprezentații săi s-au bucurat multă vreme de apelativul de "tineri scriitori". Chiar dacă între timp au apărut alte generații de scriitori, grație rupturii pe care au produs-o în paradigma noastră literară din anii comunismului, poeții
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
apare în mitologia Egiptului antic sub numele lui Seth, ucigașul lui Osiris, care îndeplinea - așadar - și la vechii egipteni un rol profund malefic. Iată cum epocile istorice ajung să se întâlnească într-un mod stupefiant, ceea ce demonstrează că folclorul nostru postbelic o fi având o bază reală. La urma urmei, când vezi că din '92 încoace, de când Evz-ul lui Cristoiu a lansat tot felul de aberații, de exemplu, găini cu patru picioare - le știi mai bine, doar lucrai acolo! - lucruri spuse
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
umane. Marea bucurie, 1947, aproape de ceea ce considerăm a fi un roman tezist, se extrage dintr-o erotică ideologizată. Ideea este aceea a desfrânării depline a minții și a trupului. Iată un caz sfidător, ca tipologie și problematică, pentru contextul istoric postbelic: un polonez idealist ajunge în exil la Berlin, înainte, desigur, de divizarea Germaniei și a Berlinului însuși. Iubirea, defazată biologic, între polonezul ajuns aproape la vârsta jumătății de secol și o tânără nemțoaică, înfrânge limitele mentale și le topește pe
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
cele mai tinere exprimă, dacă nu un dispreț, atunci un dezinteres pentru lectură, nu însă chiar atât de dezastruos pe cât e de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței și a divertismentului funcționează într-un mod la fel de opresiv și de nefast ca dictatura politică. Distorsiunile literarității și corupția esteticului sunt pericole la fel de mari și într-un caz (perioada comunistă) și în celălalt
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
în celălalt (perioada consumistă sau epoca divertismentului). De aceea, pe baza acestei comparații, aș fi fost tentat să răspund că i s-a întâmplat literaturii române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
pledează și succesiunea istorică a perioadelor faste din 40 în 40 de ani în istoria literaturii române, cu mici variabilități datorate evenimentelor istorice: 1840-1848 (literatura prepașoptistă), 1875-1890 (consolidarea și afirmarea deplină a grupului junimist), 1920-1935 (vârful modernismului interbelic), 1965-1975 (neomodernismul postbelic) și... 2005-2015 (un alt posibil moment de vârf al literaturii române, pe care nu știu cum îl vom numi). Pentru simplificarea diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933, 1970, 2010. Acestea sunt și perioadele cele mai bune pentru afirmarea
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
prin definiție. Sau prin intenție. Sau prin decizie. În imaginarul colectiv, de sursă neîndoielnic didactică, avangarda - în orice fațetă a ei, oricât de echilibrată - apare drept cel mai semioclast curent cu putință. Și totuși, ca să rămânem numai în perimetrul românesc postbelic, de la Ion Pop la Matei Călinescu, nu puțini sunt criticii importanți care i-au dedicat analize sobre și profunde. Aceasta e, de altminteri, linia savantă pentru care Paul Cernat optează fără ezitări. E adevărat că în cuprinsul studiului sunt citate
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
mai recunoască să nu mai aștepte nimic". Prin urmare asistăm la o retragere a d-sale , ca și a provinciei pe care a cîntat-o, un dublu sacrificiu ale cărui componente se intercondiționează. Însemnătatea lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre postbelice este una de prim rang. Înaintea unor Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Marin Sorescu ș.a., autorul Prognozei meteorologice a propus o conștiință estetică ce depășea legatul interbelicului , cu o iradiere încă foarte puternică, în sensul unei degajări
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
politic și social are o miză de ordinul istoriei literare, dar și una morală. Prin lectura atentă a operelor confesive (memorii, jurnale, evocări, corespondență, interviuri), devine posibilă reconstituirea unor epoci dispărute: cea interbelică, regretată amar, și cea a comunismului autohton, postbelic, la care se privește înapoi cu mânie. Me-mo-ria-listica nu este citită și înțeleasă aici nici ca document nud, nici ca rezervor inepuizabil de lucrături de culise, sforării, picanterii (pe care, altfel, autorul le caută și le găsește). Confesiunile i se
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
de texte destinată în primul rând istoricilor literari. Este o carte adresată tuturor iubitorilor de poezie ai anului 2008, o șansă neașteptată de a pătrunde în intimitatea sufletului de adolescent al unuia dintre poeții de mare delicatețe ai liricii românești postbelice. O ocazie unică, nerepetabilă, pe care admiratorii liricii lui Emil Brumaru nu trebuie să o rateze.
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează la resuscitarea vechii epoci burgheze, pe care a prins-o către finalul ei, ci la o normalizare care să deschidă România Socialistă către actuala libertate, postbelică. Politică, economică și artistică. În acest punct de vedere propriu, nealiniat, găsesc interesul și farmecul Jurnalului. Un român la Paris, cu articolul nehotărât făcând diferența, marcând individualitatea, respinge intrarea într-o categorie prestabilită, apartenența la un simbolic Românul sau un
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și goi. Deoarece acești meteci au nesuferitul obicei de a le vorbi prost limba și a le risipi iluzia internaționalismului umanist-socialist. Dreapta fiind complet discreditată în Franța postbelică și apres de Gaulle, nimic nu se mai poate întreprinde și câștiga de pe pozițiile ei. Un gauchism cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un om cu structură de stânga, un "anarhist exhibiționist"), este mediul
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
literară în "obsedantul deceniu." Ca om care a trăit acele vremuri, cu bunele - câte au fost, dacă au fost - și cu relele, Gabriel Dimisanu este unul dintre criticii de azi cei mai autorizați să scrie o istorie a literaturii române postbelice. Și timpul pentru un astfel de demers, mai mult decât necesar, nu este încă trecut. Vocația de istoric literar a lui Gabriel Dimisianu este confirmată și de mica monografie, Constantin Negruzzi (prima ediție a cărții a apărut în anul 1984
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
ridice la suprafața câmpului vizual, mai departe/ mai aproape, în lumina conștiinței, zonă din care se poate capta mișcarea celor mai intime resorturi și mecanisme ale vieții". (pp. 115-116). Mircea Horia Simionescu este unul dintre marii novatori în proza românească postbelică. Ignorat de o bună parte a criticii, tratat cu superficialitate de alta, el riscă paradoxul ca, în viață fiind, să fie simultan un clasic al literaturi române și un scriitor aproape uitat. Cu siguranță, locul său în peisajul prozei românești
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
microeroilor săi, la nivelul lor așa-zicând "mărunt". Principiile, tezele, sintagmele oficiale sunt pulverizate într-o multitudine de frânturi, episoade și scene de viață "banală", surprinsă în curgerea ei. Este lecția de aur a realismului rusesc, aplicată pe teren românesc postbelic. Când prozatoarea se apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb, de la Cehov la Vasili Șukșin, paleta de culori (șterse, obosite, triste, deodată strălucitoare) și elaborata compoziție
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
vedere lecturile momentului - versuri străvechi, dedicate femeii intangibile - este atras de cea mai greu abordabilă colegă. Trăiește momentele de iubire castă cu maximă tensiune și exaltare, alimentate de distanța socială (importantă și în anii de rapidă, reală democratizare a Italiei postbelice), de cutumele încă rigide în orașele de provincie emiliane de acum patruzeci de ani, dar, mai ales, de purtarea enigmatică a fetei, a cărei vulnerabilitate este trădată doar de tremurul de iepure speriat al buzelor. Trezirea îndrăgostitului din beția închipuirilor
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
adevăratelea, scrântit." (pp. 101-102). Bietul Steinhardt! și sărmanul lui delator! Realitatea ajunge să întreacă în grozăvii și intensități ficțiunea, fie ea și scrisă de un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
pentru reverența critică neechivocă din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar poate și dintr-o înțelegere foarte largă, vecină cu impersonalitatea sau timiditatea critică. Totuși, Daiana Felecan se lasă atrasă uneori de o critică - inter dar și postbelică - de un "tiranic" impresionism: "Acest prim roman adevărat, cum place unei bune părți a criticii să considere Nunțile necesare." (81) Înnoirea pare astfel o dificultate de a rămâne învechit! Lectura profitabilă a operei lui Țepeneag este una de tip radar
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
urmă, nu a reprezentat un eveniment editorial, așa cum ar fi fost de așteptat date fiind statura poetului și caracterul inedit al acestor pagini. În fond, era și este vorba despre unul dintre cei mai importanți și mai originali autori români postbelici, un singular oniric geometru în literatura noastră neomodernistă. Se pot număra două-trei cronici de entuziastă întâmpinare, care dau însă - privind retrospectiv lucrurile - impresia unei compensații artificiale. Epitelele și hiperbolele unor critici de obicei reținuți, precum Mircea Iorgulescu sau Ion Simuț
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
origini până în prezent. Prima variantă a apărut în trei volume la Editura Minerva, în 1971, 1972 și 1987, segmentată pe etape istorice mari, ultima fiind perioada contemporană, din 1944 până în 1984, când se oprea aniversar (patruzeci de ani de literatură postbelică) volumul al treilea. A doua versiune se împarte în șase volume, primele patru apărute la Editura gălățeană Porto-Franco, al cincilea la Editura Niculescu, iar al șaselea la Editura clujeană Dacia. Dau această structură pe volume pentru că ea se menține, pe
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
cîte și mai cîte, toate organizate cu o dăruire și pasiune cum nu mi-a mai fost dat să întîlnesc în periplurile mele europene și nu numai. George Enescu și contemporanii, Myriam Marbe și generația de aur a componisticii românești postbelice, Dan Dediu și tinerii dezlănțuiți au fost, uneori consecutiv, alteori concomitent prezentați, acreditați, propuși, livrați publicului german consecvent, dar și precaut, abil, dar și firesc, fără urmă de vreo retorică prețioasă. Dacă cineva mi-ar solicita o definiție aplicată, lipsită
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]